A nu se confunda cu Conștiență.
Conștiința (din latinescul conscientia) este un proces cognitiv care provoacă emoții și asociații raționale bazate pe filosofia morală a unui individ sau pe sistemul său de valori. În termeni comuni, conștiința este adesea descrisă ca ducând la sentimente de remușcare atunci când o persoană comite un act care intră în conflict cu valorile sale morale. Măsura în care conștiința influențează judecata morală înainte de o acțiune și dacă astfel de judecăți morale se bazează sau ar trebui să se bazeze pe rațiune a determinat dezbateri, în mare parte din istoria modernă, între teoriile moderne în juxtapunere la teoriile romantismului și ale altor mișcări de reacțiune (politică) după sfârșitul Evului Mediu.
Conștiința privită din punct de vedere religios este legată de o morală inerentă tuturor oamenilor, de un univers binefăcător și/sau de divinitate. Diversele trăsături ritualice, mitice, doctrinare, legale, instituționale și materiale ale religiei pot să nu coincidă neapărat cu considerații experiențiale, emoționale, spirituale sau contemplative despre originea și funcționarea conștiinței.Ninian Smart. The World's Religions: Old Traditions and Modern Transformations. Cambridge University Press. 1989. pp. 10–21. Opiniile laice comune sau științifice privind capacitatea conștiinței ca fiind probabil determinată genetic, subiectul său fiind probabil învățat sau fixat ca parte a unei culturi.Peter Winch. Moral Integrity. Basil Blackwell. Oxford. 1968
Metaforele folosite în mod obișnuit pentru conștiință includ: „vocea din interior”, „lumina interioară”,Rosemary Moore. The Light in Their Consciences: The Early Quakers in Britain 1646–1666. Pennsylvania State University Press, University Park, PA. 2000. , sau chiar încrederea lui Socrate în ceea ce grecii au numit „semnul său daimōnic”, o voce interioară (ἀποτρεπτικός apotreptikos) auzită doar când era pe cale să greșească. Conștiința, așa cum este detaliat în secțiunile de mai jos, este un concept în dreptul național și internațional,United Nations. Universal Declaration of Human Rights, G.A. res. 217A (III), U.N. Doc A/810 at 71 (1948). http://www.un.org/en/documents/udhr/ accessed 22 October 2009. este conceput din ce în ce mai mult ca aplicându-se lumii ca un întreg,Booth K, Dunne T and Cox M (eds). How Might We Live? Global Ethics in the New Century. Cambridge University Press. Cambridge 2001 p. 1. a motivat numeroase acte notabile pentru binele publicAmnesty International. Ambassador of Conscience Award . Retrieved 31 December 2013. și a fost subiectul a numeroase exemple importante în literatură, muzică și film.Wayne C Booth. The Company We Keep: An Ethics of Fiction. University of California Press. Berkeley. 1988. p. 11 and Ch. 2.
Etimologie și originea termenului Cuvântul românesc „conștiință” derivă din latinescul conscientia care este o calchiere a grecescului συνειδησις (syneídēsis) compus din syn („cu”, „împreună”) și eídēsis („cunoaștere”). În terminologia filosofică grecească, substantivul syneídēsis desemna funcția primară a rațiunii, aceea de a discerne între bine și rău.Eugen Muntenu, Lexicologie biblică românească, ed. Humanitas, 2008 Syn impunea cuvântului grecesc două note semantice principale: cea de „repliere spre sine“ a subiectului cunoașterii și cea de „asociere“.
Concluzia că grecescul syneídēsis este o invenție lexicală a filosofilor stoici a întrunit aprobarea majorității cercetătorilor lexicografi și a teologilor. Impunerea termenului conscientia în latină se datorează lui Cicero și Seneca, care au tradus operele stoicilor greci.
Abordări Abordare religioasă
În tradițiile literare ale Upanișadelor, Brahma Sutra și Bhagavad Gita, conștiința este abilitatea de a discerne binele de rău, abilitate dobândită de un suflet la finalizarea actelor și consecința acumulării karmei pe parcursul mai multor vieți.Ninian Smart. The World's Religions: Old Traditions and Modern Transformations. Cambridge University Press. 1989. p. 382 În poemul Vivekachudamani, acțiunea corectă din punct de vedere moral (caracterizată prin îndeplinirea cu umilință și compasiune a datoriei principale a binelui față de ceilalți, fără a aștepta recompensă materială sau spirituală), ajută la „purificarea inimii” și asigură liniștea mentală, însă doar această acțiune de una singură nu ne dă „percepția directă a Realității”.Shankara. Crest-Jewel of Discrimination (Veka-Chudamani) (trans Prabhavananda S and Isherwood C). Vedanta Press, Hollywood. 1978. pp. 34–36, 136–37. Această cunoaștere necesită discriminare între etern și non-etern și, în cele din urmă, o realizare în contemplare a faptului că sinele adevărat fuzionează într-un univers al conștiinței pure.Shankara. Crest-Jewel of Discrimination (Veka-Chudamani) (trans Prabhavananda S and Isherwood C). Vedanta Press, Hollywood. 1978. p. 119.
În credința zoroastrism, după moarte, un suflet trebuie să fie judecat pe „Podul Hotărârii”; acolo, oamenii răi sunt chinuiți prin negarea prealabilă a naturii lor superioare sau a conștiinței lor și „vor fi oaspeți în toate timpurile pentru Casa Minciunii”.John B Noss. Man's Religions. Macmillan. New York. 1968. p. 477. Conceptul chinez de Ren indică faptul că conștiința, împreună cu eticheta socială și relațiile corecte, ajuta oamenii să urmeze Calea (Tao), un mod de viață care reflectă capacitatea umană implicită pentru bunătate și armonie.AS Cua. Moral Vision and Tradition: Essays in Chinese Ethics. Catholic University of America Press. Washington. 1998.
Conștiința apare, de asemenea, în budism.Jayne Hoose (ed) Conscience in World Religions. University of Notre Dame Press. 1990.. Buddha atașează aspectele pozitive ale conștiinței unei inimi pure și unei minți calme și bine direcționate. Este privită ca o putere spirituală și unul dintre „Gardienii lumii”. Buddha a asociat, de asemenea, conștiința cu compasiunea pentru cei care trebuie să îndure suferința în lume până când o conduită dreaptă culminează cu o înțelegere și o contemplare corectă.Ninian Smart. The Religious Experience of Mankind. Fontana. 1971 p. 118. Santideva (685–763) a scris în Bodhicaryavatara despre importanța spirituală a perfecționării virtuților precum generozitatea, toleranța și formarea conștientizării pentru a fi ca un „butuc de lemn” în fața viciilor precum mândria sau pofta trupească, astfel încât să putem continua să avansăm către o înțelegere corectă în absorbția meditativă.Santideva. The Bodhicaryavatara. trans Crosby K and Skilton A. Oxford University Press, Oxford. 1995. pp. 38, 98 Conștiința se manifestă astfel în budism ca o iubire lipsită de egoism pentru toate ființele vii care se intensifică treptat și se trezește la o conștientizare mai pură Lama Anagarika Govinda in Jeffery Paine (ed) Adventures with the Buddha: A Buddhism Reader. WW Norton. London. pp. 92–93. în care mintea se retrage din interesele senzoriale și devine conștientă de sine însuși ca un întreg unic.Ajahn Thate. Steps Along the Path. Thanissaro Bhikkhu (trans) Theravada Library 1994. http://www.accesstoinsight.org/lib/thai/thate/stepsalong.html (last accessed 11 May 2013)
Împăratul roman Marcus Aurelius a scris în Gânduri către sine însuși despre conștiință că ar fi capacitatea umană de a trăi după principii raționale care sunt congruente cu adevărul, liniștea și natura armonioasă a minții noastre și, prin urmare, cu Universul: „Arată că înțelegi în ce fel ți s-ar potrivi viața de om bun, pe de o parte împăcat cu ceea ce-i este hărăzit de Întreg și pe de altă parte mulțumit de propria activitate cinstită și de dispoziția interioară bună”.Marcus Aurelius. Meditations. Gregory Hays (trans). Weidenfeld and & Nicolson. London. 2003 pp. 70, 75.
Mulți creștini consideră a-și urma conștiința ca fiind important, sau chiar mai important decât ascultarea autorității umane.Ninian Smart. The World's Religions: Old Traditions and Modern Transformations. Cambridge University Press. 1989. p. 376 O viziune creștină asupra conștiinței ar putea fi: „Dumnezeu ne-a dat conștiință ca să știm când încălcăm Legea Lui; vinovăția pe care o simțim atunci când facem ceva greșit ne spune că trebuie să ne pocăim”.Ninian Smart. The World's Religions: Old Traditions and Modern Transformations. Cambridge University Press. 1989. p. 364 Acest lucru poate conduce uneori la dileme morale: „Mă supun fără rezerve bisericii/preotului/liderului politic/militar sau îmi urmăresc propriul sentiment interior de bine și rău instruit prin rugăciune și o citire personală a Scripturii?”Brian Moynahan. William Tyndale: If God Spare My Life. Abacus. London. 2003 pp. 249–50
În Evanghelia după Ioan (10:25–37) Isus spune povestea despre cum un samaritean disprețuit și eretic (vezi Pilda bunului samaritean) care (din compasiune/milă - cuvântul „conștiință” nu este folosit) ajută un străin rănit lângă un drum, se califică mai bine pentru viața veșnică iubindu-și aproapele, decât un preot care trece pe cealaltă parte.Guthrie D, Motyer JA, Stibbs AM, Wiseman DLJ (eds). New Bible Commentary 3rd ed. Inter-Varsity Press, Leicester. 1989. p. 905.
Abordare laică
Abordarea laică a conștiinței include puncte de vedere psihologice, fiziologice, sociologice, umanitare și autoritare. Lawrence Kohlberg a considerat conștiința critică ca fiind o etapă psihologică importantă în dezvoltarea morală adecvată a oamenilor, asociată cu capacitatea de a cântări în mod rațional principiile responsabilității, fiind cel mai bine încurajat la copii prin legătura cu personificările umoristice (cum ar fi Greierașul Jiminy din Aventurile lui Pinocchio) și mai târziu la adolescenți prin dezbateri despre dileme morale pertinente.Lawrence Kohlberg. "Conscience as principled responsibility: on the philosophy of stage six" in Zecha G and Weingartner P (Eds). Conscience: An Interdisciplinary View. D. Reidel, Dordrecht. 1987 pp. 3–15. Erik Erikson a plasat dezvoltarea conștiinței în faza „preșcolar” a celor opt etape ale dezvoltării normale a personalității umane. Psihologul Martha Stout numește conștiința „un sentiment intermediar al obligației bazat pe atașamentele noastre emoționale”.Martha Stout. The Sociopath Next Door: The Ruthless Versus The Rest of Us. Broadway Books. . . 2005. Astfel, o conștiință bună este asociată cu sentimente de integritate, integritate psihologică și liniște și este adesea descrisă folosind adjective precum „liniște”, „limpede” și „calm”. Childress JF. Appeals to Conscience. Ethics 1979; 89: 315–35.
Sigmund Freud a considerat conștiința ca provenind psihologic din dezvoltarea civilizației, ceea ce a frustrat periodic expresia externă a agresivității: acest impuls distructiv fiind forțat să caute o ieșire alternativă, sănătoasă, și-a îndreptat energia ca super-ego (supra-eu) împotriva propriului „ego”.Erich Fromm. Greatness and Limitations of Freud's Thought. Jonathan Cape, London. 1980. pp. 126–27. Potrivit lui Freud, consecința nerespectării conștiinței noastre este vinovăția, care poate fi un factor în dezvoltarea nevrozei. Freud a susținut că atât super-ego-ul cultural, cât și cel individual, au creat cerințe ideale stricte în ceea ce privește aspectele morale ale anumitor decizii, nesupunerea provocând o „frică de conștiință”.Sigmund Freud. "The Cultural Super-Ego" in P Singer (ed). Ethics. Oxford University Press. NY 1994
Antonio Damasio consideră conștiința un aspect al „conștiinței extinse” dincolo de dispozițiile legate de supraviețuire și încorporează căutarea adevărului și a dorinței de a construi norme și idealuri pentru comportament.
Conștiința ca instinct de formare a societății
Michel Glautier susține că conștiința este unul dintre instinctele și pulsiunile care permit oamenilor să formeze societăți: grupurile de oameni fără aceste impulsuri sau în care sunt insuficiente nu pot forma societăți și nu își reproduc genul la fel de bine ca și cele care o fac.Michel Glautier. The Social Conscience . Shepheard-Walwyn, London. 2007.