Niš este un oraș aflat în partea de sud a Serbiei, în districtul Nišava. Este traversat de râul Nišava. În perioada romană s-a numit Naissus, aici s-a născut împăratul Constantin cel Mare în 274.
Scurtă descriere Orașul Niš este situat la altitudinea de 192 m deasupra nivelului mării, la cca. 250 km sud-est de Belgrad și la cca. 244 kilometri de Craiova. Cu mai mult de 299.724 de locuitori este cel mai mare oraș din sudul Serbiei și al treilea oraș ca mărime din țară (fără Kosovo și Metohia), după Belgrad și Novi Sad, conform datelor din mai 2009. Orașul se întinde pe o suprafață de aproximativ 597 kilometri pătrați, incluzând, în afară de Niš, Niska Banja și 68 suburbii. Aeroportul Constantin cel Mare (Аеродром Константин Велики) este aeroportul internațional cu codul de destinație INI. Niš este centrul administrativ al districtului Nišava din Serbia.
Orașul se află la intersecția arterelor principale de circulație dintre Europa Centrală, Turcia și Grecia, Niș, este unul dintre cele mai vechi orașe din Balcani, și din cele mai vechi timpuri a fost considerat o poartă între Orient și Occident. Este casa uneia dintre cele mai vechi biserici creștine din Serbia datând din secolul al patrulea într-o suburbie a Mediana. Niš este, de asemenea, locul de naștere al lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin și fondator al Constantinopolului,CATHOLIC ENCYCLOPEDIA: Constantine the Great precum și al altor doi împărați romani, Constantius al III-lea și Iustin I.
Niš este un centru universitar. Există aproximativ 30.000 de studenți la Universitatea din Niš, care cuprinde 13 facultăți. Niš este, de asemenea, unul dintre cele mai importante centre industriale din Serbia, un centru de industrie electronică (a se vedea Elektronska Industrija NIS), industria constructoare de mașini, industria textilă și industria tutunului. În 2013, orașul a găzduit Adunarea Ecumenică a Bisericilor Creștine, în onoarea a 1700 de ani de la Edictul de la Milano al lui Constantin cel Mare.
Geografia și clima
Niš este situat la 43°19' latitudine nordică și 21°54' longitudine estică, în Valea Nišava, în apropiere de locul unde se alătură Južna râului Morava. Artera principală de circulație de la nord prin valea râului Morava se desparte la Niš în două linii majore: - una spre sud, care duce la Salonic și Atena, - și una în est care merge spre Sofia și Istanbul, și mai departe, spre Orientul Apropiat. Zona centrală a orașului, se află la o altitudine de 194 m deasupra nivelului mării. Cel mai înalt punct din zona orașului este kamen Sokolov (Stânca șoimului) pe Muntele Suva Planina (1523 m), iar cel mai jos punct se află la Trupale, lângă gura de vărsare a Nišava (173 m). Zona orașului acoperă 596,71 km².
</table>
Climatul din zona Niš este moderat și continental, cu o temperatură medie de 11,2 °C. Iulie este cea mai caldă lună a anului, cu o medie de 21,2 °C. Cea mai rece lună este ianuarie, la o medie de 0,2 °C. Media anuală a precipitațiilor este de 567.25 mm/m². Valoarea medie a barometrului este de 992.74 mb. Sunt 123 zile cu ploi și 43 zile cu zăpadă. În medie, forța vântului este doar sub 3 pe scara Beaufort.
Istorie Istoria timpurie thumb|130px|left|Ciocan de piatră găsit în râul Nišava
Dovezile arheologice indică o așezare neolitică în oraș, datând de la 5000 la 2000 î.Hr.Stone Pages Archaeo News: Neolithic site unearthed in Serbia
Numele orașului în cadrul Imperiului Roman a rămas Naissus, care este derivat din numele latin Naissos numele său original.
Etimologia numelui original Naissos ("Orașul nimfelor") a fost derivat dintr-o creatură mitică din mitologia greacă - Naiada (din grecescul νάειν, "a curge", și νἃμα, "apă curgătoare"), care a fost nimfa apelor dulci, râurilor și lacurilor. Niș, este o posibilă locație a Nysa, un loc mitic în mitologia greacă unde tânărul zeu Dionysos a fost crescut. Navissos, a fost numele așezării celtice.Nis,Britanica
La momentul cuceririi Balcanilor de către Roma, Naissos a fost folosit ca bază pentru operațiuni. Naissus a fost menționat pentru prima dată în documente romane la începutul secolului al II-lea, și a fost considerat un loc demn de reținut în Geografia lui Ptolemeu din Alexandria. Romanii au ocupat orașul în perioada "Războiului Dardanian" (75-73 î.Hr.), iar orașul s-a dezvoltat ca o răscruce de drumuri strategice, garnizoană și piață din provincia Moesia Superior.
În anul 268, în timpul "Crizei din secolul al III-lea" când Imperiul Roman aproape s-a prăbușit, cea mai mare invazie gotică, văzută până în prezent, a năvălit în Balcani. Aliații maritimi ai goților, herulii au furnizat o flotă, cărând armatele vaste de-a lungul coastei Mării Negre unde au devastat teritoriile de coastă în Tracia și Macedonia. Alte forțe uriașe au traversat Dunărea în Moesia. O invazie a goților în provincia Pannonia a dus la dezastru. În 268, împăratul Gallienus inițial a câștigat câteva victorii importante pe uscat și pe mare, dar succesorul lui, Claudius al II-lea, a fost cel care în cele din urmă i-a învins pe invadatori în Bătălia de la Naissus în 268, una dintre cele mai sângeroase bătălii din secolul al treilea. Se presupune că treizeci-cincizeci de mii de invadatori au murit pe câmp. thumb|right|180px|Mozaic în Mediana
Patru ani mai târziu, în 272, fiul lui Constantius Chlorus (comandant militar) și al fiicei unui hangiu numită Flavia Iulia Helena s-a născut în Naissus și i-a fost destinat să conducă ca împărat sub numele de Constantin cel Mare. Resturile unei vile imperiale din secolul al IV-lea de la Mediana sunt un important sit arheologic situat aproape de Niș. Pardoseli cu mozaic și alte urme de lux sunt conservate în Muzeul Arheologic al sitului. Alte vile aristocratice sunt grupate în apropiere. Aici, în Mediana, în 364 e.n. împărații Valentinian I și Valens au împărțit Imperiul Roman și au condus în calitate de co-împărați.Decline and Fall of the Roman Empire, Vol. 2: Chapter XXV: Reigns Of Jovian And Valentinian, Division Of The Empire. Part II În castel, sau palat, la Mediana, la doar 4 Km de Naissus, au realizat divizarea definitivă a Imperiului Roman. Valentinian I a dăruit fratelui său prefectura bogată din Est, de la Dunărea de Jos până la granițele cu Persia; în același timp, el și-a rezervat guvernării sale imediate prefecturile războinice ale Illyricului, Italia și Galia, de la extremitatea Greciei până la meterezele Caledoniene, și de la meterezele Caledoniene până la poalele Muntelui Atlas. (Edward Gibbon, "Declinul și căderea Imperiului Roman" Vol. 2,. Capitolul XXV)
Bazilica creștină din sec al IV-lea din Niș, este una din cele mai vechi monumente creștine. Împăratul roman Constantius al III-lea (421) a fost născut în Naissus.
Deși împăratul Iulian a consolidat zidurile, prosperitatea orașului Naissus a făcut o țintă din el și a fost distrus de Attila, în 443. Hunul Attila a cucerit Naissus lovind cu berbeci și turnuri de fier - acestea au fost tehnici militare sofisticate care au fost noi în repertoriul hun. După ce hunii au capturat orașul Naissus ei i-au masacrat pe locuitorii orașului. Ani în șir, malurile râurilor din afara orașului au fost acoperite cu oase umane ca un memento al devastării pe care hunii au provocat-o. Fondator al dinastiei Iustiniene, Iustin I, s-a născut în Naissus în 450, și nepotul lui Iustinian I a făcut tot posibilul pentru a restabili orașul, dar niciodată nu a recuperat Naissus urbanitatea sa din secolul al IV-lea. Fortul roman, de la Balajnac, cu un rezevor bine conservat, a produs monede pentru Iustinian I.http://books.google.se/books?id=mnSq1VNloGsC.
Evul Mediu În a doua jumătate a secolului al VI-lea s-a văzut prima mare migrație a slavilor și avarilor. În timpul sec. al VI-lea și al VII-lea triburile slave au avut opt tentative de a lua orașul Niš. În 551, slavii au trecut prin Niš, inițial conduși de la Salonic, dar au ajuns în Dalmația.BG III 40Пројекат Растко: Đorđe Janković : The Slavs in the 6th century North Illyricum În timpul atacului final din 615, invadatorii au luat cetatea de la populația romană și de la populația romanizată daco-tracă cunoscută mai târziu ca vlahi.
În secolul al IX-lea, bulgarii au devenit stăpânii orașului Naissus (Niš), au urmat ungurii în secolul al XI-lea, în timpul cărora milițiile orașului au dus cu succes o luptă împotriva cruciaților pe 03 iulie 1096. Spre sfârșitul secolului al XII-lea orașul a fost în mâinile domnitorului sârb Ștefan Nemanja, care l-a primit cu ospitalitate pe împăratul german Frederic Barbarossa și cruciații lui.
În 1375, turcii otomani au capturat Niš pentru prima dată de la sârbi. După un lung asediu de 25 de zile, orașul a căzut în fața turcilor. Căderea statului sârb a decis soarta orașului Niš. După bătălia de la Kosovo din 1389, chiar dacă Serbia a existat mult mai slăbită ca o stare de semi-independență pentru alți 70 de ani, drumul Constantinopol-Viena a devenit pustiu.
În 1443, Niš a căzut în mâinile lui Ludanjin și orașul a fost dat înapoi sârbilor. În așa-numita Campanie lungă (Cruciada de la Varna), armatele creștine, conduse de Iancu de Hunedoara (cunoscut ca Sibinjanin Janko în limba sârbă din poeziile populare), împreună cu despotul sârb Gheorghe Durad Brancovici, i-au învins pe turci și i-au respins spre Sofia. O bătălie importantă a avut loc lângă Niș, care a rămas un oraș liber timp de un an întreg după aceea. În timpul acestei lupte un comandant otoman numit Gjerg Kastrioti, alias Skanderbeg, a dezertat din rândurile otomanilor, cu mai mulți soldați albanezi. S-a refugiat în Albania, el a condus un război de gherilă care a avut un semi-succes împotriva otomanilor, acest război a durat 25 de ani, tot restul vieții sale ulterioare.
Perioada modernă timpurie și perioada modernă
Niș a cedat în fața dominației turcești din nou în 1448 și a rămas așa pentru următorii 245 ani. În perioada dominației turcești, Niș, a fost unul din locurile din administrația turcească militară și civilă. Fortăreața Niș, construită în această perioadă, încă mai reprezintă unul dintre cele mai frumoase și mai bine conservate edificii din Balcani. Fortificațiile existente sunt de origine turcă, datând din primele decenii ale secolului al XVIII-lea (1719-1723). Este bine-cunoscut ca fiind unul din monumentele cele mai importante și cele mai bine conservate de acest fel din Balcani. Fortăreața a fost ridicată pe situl de fortificații anterioare - romane antice, bizantine, și mai târziu medievale. În 1737, Niș, a fost confiscat de armata austriacă, în campania lor împotriva turcilor. Războiul s-a încheiat în 1739.
thumb|right|220px|Monumentul eliberatorilor,de Južne Vesti La începutul secolului al XIX-lea un lucru crucial pentru reînnoirea statului sârb a fost eliberarea orașului Niș de la turci. Liderul sârb Caragheorghe (Karadorde), în discuțiile sale cu reprezentanți ai Rusiei, precum și în discuțiile sale cu Napoleon și turcii, a subliniat că orașul Niș ar trebui să aparțină Serbiei. Insurecție armată sârbă condusă spre Niș, în scopul de a-l cuceri și a merge mai departe spre vechia Serbie și Kosovo. Caragheorghe (Karadorde) a sugerat utilizarea întregii armate pentru a elibera Niș, în timp ce restul comandanților au cerut să atace Niș din patru puncte diferite. Acesta din urmă a fost acceptat. La data de 27 aprilie 1809, insurecția armată sârbă s-a apropiat cu 16 mii de soldați de satele Kamenica, Gornji și Matejevac Donji, în apropierea orașului Niș avându-l pe Miloje Petrovici comandant-șef. Soldații sârbi au făcut șase tranșee. Primul și cel mai mare a fost pe Dealul Čegar. Cele mai importante bătălii s-au dat pe Dealul Čegar.
thumb|left|170px| Peretele exterior al Turnului Craniu