right|thumb|300px|Districtul Braşovului în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 Districtul Brașov (în , în ) este zona de graniță din apropierea Brașovului de la începutul secolului al XIV-lea, în acele vremuri denumirea de district fiind dată de obicei teritoriilor cu organizare militară specifică, ce aveau ca rol apărarea frontierelor Transilvaniei. Prima atestare documentară a districtului brașovean datează din anul 1331, iar din 1353Document aflat la Arhivele Naționale Brașov se menționează existența unei administrații săsești proprii, ce avea reședința la Brașov.
Regele Ludovic I a făcut în anul 1366 o reformă juridico-administrativă, care prevedea pentru orașul și Districtul Brașov o instanță de apel formată din cele „Șapte scaune” săsești cu sediul la Sibiu. Ca urmare, s-au restrâns atribuțiile comitelui brașovean de la întregul Comitat Brașov doar la zona districtului săsesc. Astfel, în perioada 1377 - 1378 funcția de comite suprem era atribuită lui Johann von Scharfeneck, fost castelan al Tălmaciului între anii 1376-1383 și practic comandantul militar al regiunii de graniță din sudul Transilvaniei.
Domenii aparținătoare right|thumb|300px|Districtul Braşovului în secolul al XV-lea 300px|right|thumb|1826 - Dangale pentru vitele din Districtul Braşov Districtul Brașov administra următoarele localități: Patru târguri: Codlea, în , în Feldioara, în , în Prejmer, în , în Râșnov în , în Sate libere săsești: Bod, în , în Cristian, în , în Ghimbav, în , în Hălchiu, în , în Hărman, în , în Măieruș, în , în Rotbav, în , în Sânpetru, în , în Vulcan, în , în
Bibliografie
Legături externe
Note
Categorie:Brașov
Categorie:Germani din România Categorie:Sași transilvăneni