João Baptista da Silva Leitão de Almeida Garrett () a fost un poet romantic portughez, romancier, dramaturg dar și un politician liberal și mason

Garrett a fost o figură a vieții mondene din epoca sa, făcându-se cunoscut atât prin aventurile sale galante cât și printr-un anumit snobism de tip exhibiționist. Dar sub această mască pulsează o viață emoțională intensă, care conferă unei anumite părți din opera sa literară o anumită profunzime psihologică.

Primele poeme Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub semnul școlii arcadiene. Este vorba de Camões (1825), cu care marchează începutul romantismului portughez, și Dona Branca (1826). În primul poem, eroul hoinărește pe străzile Lisabonei, copleșit de dorul iubitei moarte, de nedreptatea regelui care nu-i recompensa poemul; știrea fatală a dezastrului de la Alcácer Quibir Bătălia de la Alcácer Quibir (oraș în Maroc) - Este o bătălie ce a avut loc în vara anului 1578 între portughezi și mauri. Bătălia a fost o victorie categorică pentru mauri. În această bătălie și-a pierdut viața atât regele Portugaliei Sebastião cât și sultanul maur. Doi ani mai târziu, în 1580 (an în care moare și poetul Luís de Camões) Portugalia intra sub dominație spaniola timp de 60 de ani. vine să pună capăt acestei vieți fără rost, moartea poetului identificându-se ce cea a patriei. Poemul urmează foarte îndeaproape Lusiadele ca și compoziție și limbaj.

Deși scrisă în versuri albe, Dona Branca are un caracter diferit: povestind amorurile unei infante portugheze cu un prinț maur care lupta sub zidurile cetății Silves, Garret se vrea inspirat de evul mediu, cu pitorescul său, cu credințele sale în magi și vrăjitori, prin acea tentativă deliberată de a introduce în Portugalia aspectul folcloric și medieval al romantismului englez și german și mai ales prin înlocuirea mitologiei grecești și romane cu o presupusa mitologie națională și populară.

Aceste poeme n-au exercitat o influența imediată. Ele reprezintă trecerea de la arcadism la romantism.

Crearea teatrului național Garret ajunge efectiv șeful școlii romantice portugheze atunci când, în 1836, primește de la guvernul popular septembrist misiunea de a organiza un teatru național. Abandonând tragedia clasică, pe care a cultivat-o în Catão, Garret preia de la romantici, printre alte inovații, folosirea prozei în teatru și amestecul de comic și tragic. A ales ca teme din istoria națională cu un scop clar educativ. În Um auto de Gil Vicente se evoca splendoarea curții manueline, în O Alfageme de Santarém, luptele populare pentru independența în secolul al XVI-lea. thumb|left|200px|Almeida Garrett - în Porto - Statuie sculptată de Barata Feyo Garrett și naționalismul literar

Garrett s-a declarat pentru întoarcerea literaturii la izvoarele sale naționale și populare în diferite prefețe și note la lucrările sale. El consideră că o adevărată operă de artă trebuie să fie autentic națională, iar condiția ca ea să fie națională este ca ea să fie populară.

Opere în ordine cronologică

Note

Bibliografie António José Saraiva, Istoria literaturii portugheze, Editura Univers, București, 1979

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1799 Categorie:Decese în 1854 Categorie:Dramaturgi portughezi Categorie:Poeți portughezi Categorie:Romancieri portughezi Categorie:Poeți romantici Categorie:Politicieni portughezi Categorie:Absolvenți ai Universității din Coimbra Categorie:Scriitori romano-catolici Categorie:Scriitori de limbă portugheză Categorie:Portughezi din secolul al XIX-lea Categorie:Nașteri pe 4 februarie Categorie:Decese pe 9 decembrie Categorie:Oameni din Porto