thumb thumb Imperiul Mongol a fost între secolele XIII–XIV al doilea cel mai mare imperiu terestru din istorie.Expansiunea sa a pornit din stepele Asiei centrale, întinzându-se din Europa centrală și Levant până în Marea Japoniei și Siberia spre est, și în sud până în Indochina. Imperiul a fost format prin unificarea triburilor mongole și turcice, sub conducerea lui Ginghis Han, care s-a proclamat conducătorul tuturor mongolilor în 1206. Imperiul s-a extins rapid sub conducerea lui, iar sub succesorii săi, imperiul s-a extins pe diferite direcții, formând un vast imperiu transcontinental conectat la est de vest. Pax Mongolica permitea comerțul, tehnologiile, produsele de bazǎ și difuzarea ideologiilor în Eurasia.
Cuceririle mongole au dus la cele mai sângeroase și distrugătoare războaie din istoria omenirii, de pe urma cărora au pierit 80 de milioane de oameni doar în subcontinentul indian. În Persia, exterminările, bolile și distrugerea irigațiilor au dus la emigrări în masă și foamete, ce a dus la un declin drastic al populației. Aproximativ 10-15 milioane de oameni au murit în Iran.
Imperiul Mongol s-a împărțit din cauza războaielor de succesiune între nepoții lui Genghis Han, Tolui, Chagatai și Jochi. Oamenii lui Tolui au condus o epurare sângeroasă asupra facțiunilor ogodaizilor și chagataizilor. Disputele au continuat și între urmașii lui Tolui. După moartea lui Mongke, consulii rivali ai kurultaiului și-au ales diferiți succesori: Ariq Boke și Kublai Khan, ceea ce a dus la un război civil. Kublai a obținut puterea, dar a mai izbucnit încă un război civil pentru a-și recăpăta controlul asupra chagataizilor și ogodaizilor, dar fără succes.
Bătălia de la Ain Jalut din 1260 a marcat momentul maximului teritorial după ce mongolii au lansat incursiuni în Levant, dar s-au retras după bătălia de la Wadi al-Khazandar din motive geopolitice.
Imperiul Mongol s-a fracturat în patru hanate, fiecare urmărind propriile interese și obiective diferite: Hanatul Hoardei de Aur în nord-vest, Hanatul Chagatai în vest, Ilhanatul în sud-vest și dinastia Yuan în China care a fost răsturnată de dinastia Ming în 1368. Imperiul Mongol s-a dizolvat în cele din urmă până în sec. XVI-XVII, ultimele hanate fiind anihilate în secolul al XIX-lea.
Istorie Contextul thumb|250px|Formatiuni politice in Eurasia pana in secolul al XIII-lea. Mongolii erau populații ce se ocupau cu păstoritul și erau stabiliți la nord de China. Erau nomazi, crescători de animale. Societatea era patriarhală cu o stratificare socială redusă. Aria ce cuprinde Mongolia, Manciuria și părți din nordul Chinei a fost controlată de dinastia Liao din secolul al X-lea. În 1125, dinastia Jin a fost fondată de jurceni ce au înlocuit dinastia Lioau și au încercat să obțină control asupra teritoriului Mongoliei deținut de fosta dinastie. În 1130, conducătorii dinastiei Jin, cunoscuți ca regii de aur, au reușit cu succes să reziste confederației mongole Khamag, condusă de Kabul Khan, străbunicul lui Temujin.Barfield. p. 184.
Platoul mongolian a fost ocupat de confederații de cinci triburi puternice khanlig: Kereiți, Khamagi, Naimani, Merkiți și Tătari. Împărații Jin, ce urmăreau politică de divide et impera, au încurajat disputele dintre triburi, în special dintre tătari și mongoli, pentru a menține triburile nomadice distrate de dorința de a ocupa Jin. Succesorul lui Kabul a fost Ambaghai Khan, ce a fost trădat de tătari, capturat de jurcheni și executat. Mongolii au încercat să se răzbune pentru raidul de la frontieră, rezultând un contra-atac eșuat al jurchenilor în 1143. În 1147, Jin a încercat să-și schimbe politică, semnând tratat de pace cu mongolii și retrăgându-se din multe forturi. Mongolii au continuat atacurile asupra tătarilor pentru a-și răzbuna moartea khan-ului, deschizând o perioada de ostilități active. Armatele Jin și tătare au înfrânt mongolii în cele din urmă, în 1161. Pe parcursul ascensiunii imperiului mongol în secolul al XIII-lea, stepele reci si uscate din Asia centralǎ s-au bucurat de o climǎ mai blândǎ si ploioasǎ, ca urmare, numǎrul cailor a crescut rapid ceea ce va oferi un avantaj pentru puterea militarǎ a mongolilor.
Ginghis Han thumb|alt=Painting of Genghis Khan|Ginghis Han Temujin era fiul unei căpetenii mongole, având o copilărie dificilă. Provenea din tribul „Mongghol”, clanul „Borighin”, fiind fiul lui Yesughei, ce a fost otrăvit de un alt clan inamic. A creat o forță militară cu oameni din tribul lui și a învins succesiv diverse triburi din alte zone. A devenit un comandant militar destul de puternic . Între anii 1190-1206 a avut diverse victorii asupra merkiților, tătarilor, keraiților și naimanilor.
Când soția sa Borte a fost răpită de tribul rival, Temujin a unit triburile nomadice sub controlul său militar și politic. Aliații puternici erau prietenii tatălui sǎu, precum căpetenia keraizilor, Wang Khan și prietenul său din copilărie, fratele de sânge, Jamukha din clanul Jadran. Cu ajutorul lor, Temujin a învins tribul merkizilor, salvând-o pe soția sa, apoi i-a învins pe naimani și pe tătari.Morgan. The Mongols. pp. 49–73.
A convocat o adunare a căpeteniilor de triburi dar și a căpeteniilor militare, un „kurultai”, în 1206. A interzis jefuirea dușmanilor săi fără permisiunea sa, și a implementat o politică de partajare a prăzilor între războinicii mongoli și familiile lor în loc să le ofere aristocraților.Riasanovsky. Fundamental Principles of Mongol law. p. 83. A primit titlul de Han. Politicile sale l-au adus în conflict cu unchii săi, ce erau de asemenea moștenitori legitimi la tron, susținând că Temujin nu era un lider legitim, ci un uzurpator insolent. Aceste controverse s-au răspândit și au ajuns la urechile generalilor săi și altor aliați, ceea ce i-a făcut să rupă alianța cu Temujin.
Războiul s-a declanșat, și Temujin cu forțele sale loiale au învins, anihilând toate triburile rivale rămase din 1203-1205 și le-a adus sub ascultare. A intrat în război cu Jamukha, pe care l-a învins, capturat și executat. În 1206, Temujin a fost încoronat ca hagan al Ulusului Mongol („han al hanilor”, „mare han”), de către consiliul adunării generalilor (kurultai). Și-a asumat titlul de Ginghis Han - conducător universal, ceea ce indică aspirația la universalism, marcând începutul Imperiului Mongol.
Organizarea thumb|left|Ginghis Han pe tron, în regiunea Yeke Quriltay, de pe râul Onan thumb|Expansiunea Ginghis Han a impus multe căi inovative pentru organizarea armatei, divizând-o în subsecțiuni de arbani (10 oameni), zuuns (100), mingghani (1000), și tumensi (10 000).Ratchnevsky. p. 191. Unitățile egale erau mai ușor de manevrat și de folosit pe câmpul de lupta , dar cel mai important era că oamenii sunt obligați să se despartă de trib și să acționeze împreună, dispărând astfel solidaritatea de trib. Oamenii erau amestecați , astfel nu mai există o unitate cu oamenii din același trib. Anterior, era o problema în privința controlului armatei, existând riscul ca respectivii soldați să întoarcă armele la comanda șefului de trib. Ori mecanismul acesta de a-i împrăștia în subunități în care marele han hotărăște cine e comandantul de unitate, orice procedura de trădare era infinit mai grea și practic imposibilă, controlul marelui han fiind mult mai puternic.
Kheshig, garda imperială (o elită de călăreți arcași lipsiți de individualitate, antrenați din greu să lupte și să tragă cu arcul încă din copilărie), a fost fondată și divizată în cea de zi (khorchin torghud) și cea de noapte (khevtuul). Ginghis a recompensat pe cei loiali și le-a oferit poziții înalte, în fruntea armatei sau gospodării, chiar dacă mulți dintre aliații săi erau din clanuri de ranguri mici.Secret history. p. 203. Comparativ cu tovarășii săi loiali cărora le-a oferit unități, membrilor propriei sale familii le-a oferit foarte puține. A proclamat noua lege imperială: Ikh Zasaq sau Yassa, codificând tot ce ținea de viață de zi cu zi și afacerile politice ale nomazilor din aceea vreme. A interzis vânzarea femeilor, furtul proprietăților, lupta dintre mongoli și vânarea animalelor în timpul sezonului de împerechere.
L-a numit pe fratele său adoptiv, Shigi-Khuthugh ca judecător suprem - jarughachi, pentru a menține legislația imperiului. Ginghis Han a decretat de asemenea și libertatea religioasă și a sprijinit comerțul regional și cel internațional. I-a scutit pe cei săraci și pe clerici de taxe.Vladimortsov. p. 74.
Thusii, musulmanii, budiștii și creștinii din Manciuria, nordul Chinei, India și Persia s-au alăturat lui Genghis în cuceririle sale. A încurajat alfabetizarea, adoptând alfabetul de la uiguri, și a ordonat scribului uigur Tatatunga, care îl slujise pe hanul naimanilor, să-i instruiască fii.
Ginghis le-a făgăduit mongolilor că au dreptul să stăpânească întreaga lume, începând astfel o expansiune mondială.
Cucerirea Asiei thumb|Statuia lui Genghis Khan thumb|left|Batalie dintre chinezi si mongoli(1211) thumb|Cucerirea Beijingului (1213-1214) Sunt supuse triburile de la nord de China în prima fază și regatul tanguților( China era împărțită în Imperiul Jin în nord-est , regatul Xia xia în nord vest și regatul Song în Vest). Impune tribut regatului Xia. Din 1211 încep campaniile împotriva Imperiului Jin. Nu reușește să definitiveze cucerirea, dar reușește să cucerească o bună parte din Imperiu, inclusiv Beijing-ul de astăzi, iar cu imperiul Song chiar colaborează împoriva Imperiului Jin. A intrat în conflict cu jurchenii și cu Xia de vest al tanguților din nordul Chinei. A încheiat o înțelegere cu Tibetul și Khara Khitai. Din 1218 s-a orientat spre Asia Centrală, cucerind Hanatul Kara-Khitan. A devastat Transoxiana și estul Persiei, îndreptându-se spre Rusia Kievană.
A atacat Sultanatul Horezmului și i-a anexat teritoriile. I-a urmărit pe horezmieni cu două tumene conduse de generalii Djebe și Subotai până în nordul Persiei, prin zona Caucazului, ajungând în stepele nord-pontice unde îi înving pe cumani și pe ruși în Bătălia de la Râul Kalka din 1223. După victorie, trupele mongole s-au întors în Asia Centrală, făcând incursiuni în nordul Indiei.
Între 1226-1227, Genghis Khan a anexat regatul Xia-Xia pentru că nu a mai plătit tribut. Genghis Khan avea patru băieți legitimi care aveau experiență și comandaseră trupe. Djuci murise însă în condiții dubioase, fiind ucis de oamenii tatălui său pentru că nu a participat la un kurultai convocat.Morgan. pp. 99–101. Înaintea morții sale, Genghis Han a divizat imperiul fiilor săi și familiei apropiate, astfel, Imperiul Mongol devenise proprietatea întregii familii imperiale și a aristocraților, ce au constituit clasa conducătoare.
Ogodai thumb|left|Incoronarea lui Ogodai thumb|Ogodai
La moartea lui Genghis Han în 1227, Imperiul Mongol se întindea din Oceanul Pacific până la Marea Caspică. Borte a coordonat înțelegerea dintre cei trei fii ai săi. Genghis l-a numit pe al treilea fiu al său, Ogodai, ca moștenitor. Regența a fost menținută de fratele său mai tânăr, Tolui, până la alegerile formale ale lui Ogodai în cadrul Kurultai-ului din1229.Man. Genghis Khan. p. 288.Saunders. p. 81. Demnitatea de mare han era eligibilă, deci marele han era ales, această demnitate nefiind moștenită. Este ales însă numai dintre descendenții lui Ghinghis Han, acesta fiind aranjamentul ales de ceilalți doi frați. Marile decizii sunt adoptate de kuriltai. Marele han avea autoritate absolută doar între kuriltai-uri, fiind o monarhie limitată/controlată. Ogodai impune ca domnia sǎ fie transmisǎ pe linia nepoților. A trimis trupe pentru a-i subjuga pe bashchiri, pe bulgari și alte populații din stepele controlate de kipchack. Atwood. p. 277. În est, armatele lui Ogodai au restabilit autoritatea mongolă în Manciuria, nimicind regatul de est Xia și tătarii. În 1230, Ogodai a condus personal armata în campania împotriva regatului Jin. Generalul lui Ogodai a capturat capitala împăratului Aizong de Jin în urma asediului orașului Kaifeng în 1232. Rossabi. p. 221.Atwood. p. 509.