Jocurile Olimpice de vară din 2016

Jocurile Olimpice de vară din 2016 (Pronunția în limba portugheză braziliană este , în standardul brazilian.), cunoscute oficial sub numele de a XXXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară, au fost ediția cu numărul treizeci și unu a Jocurilor Olimpice de vară, cel mai mare eveniment multi-sportiv care are loc o dată la patru ani. Jocurile Olimpice de vară din 2016 sunt cunoscute, în general, sub numele de Rio 2016, deoarece evenimentul s-a desfășurat în Rio de Janeiro, Brazilia.

Rio de Janeiro a fost desemnat oraș gazdă în cadrul celei de-a 121-a Sesiuni a CIO, desfășurată la Copenhaga, Danemarca pe 2 octombrie 2009. Celelalte orașe finaliste au fost Madrid, Spania; Tokyo, Japonia și Chicago, Statele Unite ale Americii. Rio este primul oraș sud-american care a găzduit Jocurile Olimpice de vară, al doilea din America Latină după Ciudad de México în 1968 și primul din Emisfera sudică după 2000.

Jocurile au avut loc în perioada 5—21 august 2016. Peste 11.400 de sportivi de la 207 Comitete Olimpice Naționale (CON-uri), printre care debutantele Kosovo și Sudanul de Sud, dar și Echipa Olimpică a Refugiaților, au participat la probele sportive. Au fost cuprinse 28 de sporturi — inclusiv rugby în șapte și golf, care au fost adăugate de Comitetul Internațional Olimpic în 2009. Probele sportive s-au desfășurat în 33 de arene răspândite în 4 regiuni ale orașului — Barra da Tijuca, Copacabana, Deodoro și Maracanã, iar meciurile de fotbal s-au jucat pe mai multe stadioane din țară.

Jocurile au fost precedate de numeroase controverse, precum instabilitatea guvernului federal al Braziliei; îngrijorările privind virusul Zika; poluarea golfului Guanabara și scandalul de dopaj în care implicată a fost delegația Rusiei.

Selectarea orașului-gazdă Înscrierea în cursa pentru organizarea JO de vară 2016 a început oficial pe 16 mai 2007. Primul pas pentru fiecare oraș era să trimită Comitetului Internațional Olimpic (CIO) o cerere inițială de aplicație până pe 13 septembrie 2007, în care să-și confirme intenția de a participa. Dosarele complete de candidatură, cuprinzând răspunsuri la 25 de întrebări ale CIO, trebuiau trimise de fiecare oraș în parte până pe 14 ianuarie 2008. În lista scurtă, publicată pe 4 iunie 2008, au intrat patru orașe: Chicago, Madrid, Rio de Janeiro și Tokyo (care a găzduit Jocurile din 1964 și le va gădzui și pe cele din 2020). CIO nu avansat Doha în faza de candidatură, deși avea un scor mai mare decât Rio de Janeiro, din cauza intenției de a organiza Jocurile în octombrie, în afara calendarului sportiv CIO. Praga și Baku nu au reușit nici ele să treacă mai departe.

Comisia de Evaluare, formată din 10 membri, a fost condusă de Nawal El Moutawakel, care a condus și comisia pentru JO din 2012. Comisia a făcut inspecții în cele patru orașe în a prima jumătate a anului 2009. Aceștia au făcut o evaluare tehnică detaliată pentru membrii CIO pe 2 septembrie, cu o lună înaintea alegerii.

Pentru a evita comunicarea orașelor candidate cu cei 115 membri care votează sau orice fel de influențări, sunt hotărâte un set de restricții. Orașele nu au voie să invite vreun membru CIO sau să îi trimită orice poate fi considerat un cadou. Totuși, orașele investesc sume largi în promovare pentru a influența indirect membrii CIO, generând susținere din partea populației și a mass-mediei.

Selecția finală În data de 2 octombrie 2009, la Copenhaga, membrii votanți ai CIO au decis ca orașul gazdă să fie Rio de Janeiro. Dintre cei 115 membri, cei care reprezentau țările orașelor în cursă nu au primit dreptul de a vota. A fost nevoie de trei rânduri de scrutin deoarece niciunul dintre orașe nu obținuse majoritatea voturilor în primele două runde. Chicago și Tokyo au fost eliminate în primele două etape ale votului, finala având loc între Madrid și Rio de Janeiro, ultimul fiind declarat câștigător de președintele CIO de la acea vreme, Jacques Rogge.

Selectarea orașului gazdă la JO de vară 2016 Oraș ȚarăRunda 1Runda 2Runda 3Rio de Janeiro264666Madrid282932Tokyo2220—Chicago18——

Dezvoltarea și pregătirile

Pe 26 iunie 2011, directorul general administrativ (DGA) al Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice de la Rio, Roderlei Generali, și-a dat demisia din această funcție, la doar un an după ce și-a asumat-o. Cu cinci luni în urmă, directorul financiar Flávio Pestana a renunțat din motive personale. Pestana s-a retras ulterior în timpul Jocurilor Paralimpice de vară din 2012. În locul lui Generali a fost numit Renato Ciuchin.„Rio 2016™ contrata Renato Ciuchini como Diretor-Executivo Comercial”. revistafatorbrasil.com.br. (în portugheză).

Arenele și infrastructura

În Rio de Janeiro, Barra da Tijuca a găzduit majoritatea arenelor sportive din cadrul Jocurilor Olimpice și Paralimpice din 2016. Celelalte se află în alte trei zone din oraș: Plaja Copacabana, Maracanã și Deodoro. În Barra da Tijuca s-a aflat și Satul Olimpic.

Centrul istoric al capitalei braziliene s-a aflat sub un proiect de revitalizare a țărmului urban la scară largă, denumit Porto Maravilha.Porto Maravilha Primăria Rio de Janeiro (în engleză). Accesat la 7 iulie 2016. Acesta s-a întins pe o suprafață de 5 km. Proiectul și-a propus să dezvolte zona portuară prin creșterea atractivității centrului orașului și prin ridicarea competitivității orașului Rio în economia globală. Renovarea urbană a cuprins: 700 de km de rețele publice pentru aprovizionarea cu apă, salubrizare, drenaj, electricitate, gaz și telecomunicații; 4 km de tunele; 70 de km de drumuri; 650 de km2 de trotuare; 17 km de piste de biciclete; 15.000 de arbori; trei uzine de salubrizare. Ca parte a acestui proiect, a fost construită și o nouă linie de tramvai între aeroportul Santos Dumont și Rodoviária Novo Rio, inaugurată în iunie 2016, cu două luni întârziere. Pentru securizarea Jocurilor, a fost nevoie de peste 200 de km de garduri de protecție. Stocarea materialelor s-a făcut în două depozite. Un depozit de 15.000 de m2 în vestul orașului Rio a fost folosit pentru a asambla și a furniza mobila necesară în Satul Olimpic. Un al doilea depozit de 90.000 de m2, localizat în Duque de Caxias, lângă drumurile ce ofereau acces la arene, a conținut toate echipamentele necesare pentru probele sportive.

Deși întregul oraș a suferit îmbunătățiri majore în infrastructură, au existat îngrijorări potrivit cărora unele proiecte nu aveau să se materializeze.

Satul olimpic Satul olimpic a fost cel mai mare din istoria olimpică de până atunci. Camerele de cazare au inclus 80.000 de scaune, 70.000 de mese, 29.000 de saltele, 60.000 de umerașe, 6.000 de televizoare și 10.000 de telefoane inteligente.

Fotbal

Pe lângă stadionul din Maracanã, meciurile s-au disputat și în orașele São Paulo, Belo Horizonte, Salvador, Brasília și Manaus.

Tehnologia Pentru prima dată în istorie, au fost transmise imagini VR (realitate virtuală) de la ceremoniile de deschidere și închidere dar și de la câte o probă sportivă pe zi. Jocurile Olimpice de la Rio au beneficiat de o tehnologie robotizată creată de Mark Roberts Motion Control menită să lărgească unghiul fotografilor, în mai multe arene.

La volei, echipele au putut cere în premieră dovada video în cazul în care nu erau mulțumite de decizia arbitrului. Pe fundul bazinului, înotătorii de distanță au putut vedea la ce tură au ajuns, prin intermediul unor ecrane digitale. De bărcile de canoe au fost atașate dispozitive GPS care au oferit informații precum viteza bărcilor în timp real. În spatele țintelor de la tir cu arcul au fost atașați senzori meniți să afișeze instantaneu scorurile.

Securitatea Directorul departamentului pentru securitate din cadrul Comitetului de Organizare a fost Luiz Fernando Corrêa. La începutul anului 2016, Andrei Rodrigues, ministrul Justiției de la acea vreme, a declarat că peste 47.000 de soldați vor activa în timpul Jocurilor Olimpice și dădea asigurări că „Brazilia este pregătită”. Cu o lună înainte de Jocuri însă, numărul de trupe a fost aproape dublat la 85.000 - de două ori mai mult decât în urmă cu patru ani, pentru a face față ratei criminalității în creștere, protestelor din partea poliției și crizei politice și economice.

Pentru a garanta securitatea punctelor nevralgice au fost implicați în plus 250 de polițiști din 55 de țări, care au fost monitorizați de la două centre de comandă și control, unul în Rio și altul în capitala Brasília. Membri ai serviciilor de combatere a terorismului din SUA, Belgia și Franța au fost prezenți pentru a preveni posibilele amenințări teroriste.

Din cauza costurilor mari cu securitatea, statul Rio de Janeiro a declarat în iunie 2016 stare de urgență fiscală, fiindu-i acordat o finanțare unică, în valoare de 2,9 miliarde de reali (850 milioane dolari) din partea guvernului federal al Braziliei.

O altă problemă stringentă legată de securitate a fost reprezentată de virusul Zika care a determinat o serie de sportivi să își anunțe retragerea de la aceste Jocuri. Între timp, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a reasigurat vizitatorii și sportivii că în cazul în care nu sunt persoane însărcinate, nu există niciun motiv de îngrijorare și că răspândirea țânțarilor este neglijabilă în luna august.

Progresul lucrărilor Pe 9 mai 2014, ziarul londonez Evening Standard l-a citat pe vicepreședintele CIO John Coates spunând despre pregătirile de la Rio că sunt „cele mai groaznice din experiența mea” și a afirmat că șantierele sunt cu mult în urma programului. „CIO a format o comisie care să accelereze pregătirile dar situația pe teren e critică”, l-a citat ziarul adăugând că o astfel de intervenție este „fără precedent”. Îngrijorările lui Coates au fost preluate și de alte surse media.

În ciuda acestor afirmații, majoritatea arenelor au fost completate la timp, cu excepția velodromului (inaugurat nefinalizat la finalul lunii iunie) și a arenei pentru tineret.

Sigla Emblema oficială pentru JO de vară din 2016 a fost concepută de agenția braziliană Tatíl Design și lansată pe 31 decembrie 2010. Sigla reprezintă trei ființe, în culorile steagului brazilian - galben, verde și albastru - ținându-se de mână într-o horă, în forma stâncii Pão de Açúcar. Emblema s-a bazat pe patru concepte: energie „contagioasă”, diversitate armonioasă, natură exuberantă și spirit olimpic.

Logo-ul evocă tabloul Dans al pictorului francez Henri Matisse. Au existat acuzații de plagiat din partea Fundației Telluride, cu sediul în Colorado, conform cărora sigla ar fi furată de la ei. Directorul agenției Tatíl, Fred Gelli a declarat că tabloul Dans a fost o sursă de inspirație și a adăugat că designerii au vrut ca acest logo să fie cât mai diferit de celelalte.

Medaliile Modelul medaliilor a fost dezvăluit în cadrul unei ceremonii care a avut pe loc pe 14 iunie 2016 la Arena Future din Rio. Pe fața medaliei figurează zeița greacă a victoriei, Nike, cum este obiceiul după Jocurile de la Atena din 2004, cu Partenonul în planul din spate, însă fiecare țară gazdă poate adapta modelul într-un stil propriu. Designul sugerează relația dintre puterea sportivilor și forța naturii.

În total, 5.310 medalii au fost produse de Monetăria Braziliană, 2.488 de medalii pentru Jocurile Olimpice (5-21 august) și 2.642 pentru Jocurile Paralimpice (7-18 septembrie). Aurul folosit pentru medaliile campionilor a fost extras fără folosirea mercurului, iar medaliile de argint și de bronz au cel puțin 30% material reciclat. În total, au folosite 2,5 tone de minereuri pentru medaliile ce vor cântări 500 de grame fiecare. Durata de producție a fost în medie de două zile pe medalie.

O noutate este aceea că medaliile decernate la Jocurile Paralimpice au un aparat care va declanșa un sunet care să le permită persoanelor nevăzătoare să știe ce medalie au obținut (intensitatea va fi mai mare pentru medaliile de aur și mai mică pentru medaliile de bronz).

Mascotele