Psoriazisul (din , „afecțiune cu prurit”) este o afecțiune de lungă durată, necontagioasă, o boală autoimună caracterizată prin zone ale pielii anormale. Aceste zone sunt roșii, roz sau purpurii, uscate, pruriginoase și scuamoase. Psoriazisul variază ca severitate, de la mici zone localizate până la afectarea întregii suprafețe corporale. Leziunile pielii pot declanșa modificări psoriazice la acel nivel, fenomen cunoscut sub numele de fenomenul Koebner.
Cele cinci tipuri principale de psoriazis sunt: psoriazisul în plăci, gutat, invers, pustulos și eritrodermic. Psoriazisul în plăci, cunoscut și ca psoriasis vulgaris, reprezintă aproximativ 90% din cazuri. Acesta se manifestă de obicei prin plăci roșii acoperite de scuame albe. Zonele cel mai frecvent afectate sunt partea posterioară a antebrațelor, gambele, zona ombilicului și scalpul. Psoriazisul gutat prezintă leziuni în formă de picături. Psoriazisul pustulos se manifestă prin mici vezicule neinfecțioase, pline cu puroi. Psoriazisul invers formează pete roșii în pliurile pielii. Psoriazisul eritrodermic apare atunci când erupția devine foarte extinsă și se poate dezvolta din oricare dintre celelalte tipuri. Unghiile mâinilor și picioarelor sunt afectate la majoritatea persoanelor cu psoriazis, la un moment dat. Acest lucru poate include apariția de gropițe în unghii sau modificări ale culorii acestora.
Psoriazisul este considerat, în general, o boală genetică declanșată de factori de mediu. Dacă unul dintre gemeni are psoriazis, celălalt geamăn are de trei ori mai multe șanse să fie afectat dacă sunt identici decât dacă sunt neidentici. Acest lucru sugerează că factorii genetici predispun la psoriazis. Simptomele se agravează adesea iarna și în urma administrării anumitor medicamente, precum beta-blocantele sau antiinflamatoarele nesteroidiene. Infecțiile și stresul psihologic pot juca, de asemenea, un rol. Mecanismul de bază implică reacția sistemului imunitar împotriva keratinocitelor. Diagnosticul se bazează, de obicei, pe semnele și simptomele clinice.
Nu există un tratament curativ cunoscut pentru psoriazis, însă diverse tratamente pot ajuta la controlul simptomelor. Acestea includ creme cu corticosteroizi, creme cu vitamina D3, lumină ultravioletă, imunosupresoare precum metotrexatul și terapii biologice care vizează căi imunologice specifice. Aproximativ 75% dintre cazurile cu afectare cutanată se ameliorează doar cu tratament topic. Boala afectează între 2–4% din populație. Bărbații și femeile sunt afectați în mod egal. Boala poate debuta la orice vârstă, dar de obicei începe la vârsta adultă. Psoriazisul este asociat cu un risc crescut de artrită psoriazică, limfom, boli cardiovasculare, boala Crohn și depresie. Artrita psoriazică afectează până la 30% dintre persoanele cu psoriazis.
Istorie Cele mai vechi descrieri ale unei afecțiuni care corespunde probabil psoriazisului apar încă din medicina egipteană antică — în Papirusul Ebers (sec. XV î.e.n.), bolile de piele scuamoase erau catalogate alături de „iritative” și „ulceroase” și tratate cu unguente de ulei de gâscă, miere, ceapă și sare de mare; se punea chiar accent pe expunerea la soare și la compuși fotosensibilizanți vegetali ().
În Grecia clasică, Hippocrate (circa 460–370 î.e.n.) a folosit termenii psora (prurit) și lopoi (escame) pentru a descrie leziuni cutanate eritemato-scuamoase, frecvent confundate cu lepra. În primul secol e.n., Celsus (cca. 25 î.e.n. – 50 e.n.) a consemnat o dermatoză escamoasă (denumită impetigo) care afecta membrele și unghiile și era tratată cu sulf și gudroane. Termenul psoriazis apare pentru prima dată în scrierile lui Galen (circa 131–200 e.n.), referindu-se la leziuni pruriginoase ale pleoapelor și scrotului, cu probabilă etiologie eczemaică.
De‑a lungul Evului Mediu, psoriazisul a rămas nediferențiat de lepră (menționată în Lev 13–14 ca tzaraat), iar persoanele afectate erau adesea izolate social. Deși în Persia se descriau boli cutanate cu simptome asemănătoare și s-a încercat tratamentul psihosomatic încă din secolele VIII–X .
Progresul real în identificarea psoriazisului ca maladie distinctă vine abia în secolul XIX: în 1808 , fondatorul dermatologiei britanice, a descris psoriazisul ca dermatoză papuloscuamoasă și l‑a separat clar de lepră. În 1841, a eliminat definitiv confuzia terminologică și socială cu lepra. În 1872, Henrich Koebner a observat că leziunile de psoriazis pot apărea pe traiectul traumelor (fenomenul Koebner), iar în 1885 a descris apariția de puncte hemoragice imediat sub scuamă la detașarea acesteia (semnul Auspitz).
În secolul al XX‑lea, au fost identificate tipuri distincte (psoriazisul pustulos von Zumbusch), iar conceptul modern de boală autoimună/implicare a celulelor T a fost descoperit în anii 1960. Abia atunci a devenit clară natura inflamatorie sistemică a psoriazisului.
Semne și simptome
Psoriazis în plăci miniatura|Placă psoriazică, care prezintă un centru argintiu înconjurat de o margine înroșită Psoriazisul vulgar (cunoscut și sub denumirea de psoriazis în plăci) este cea mai frecventă formă și afectează 85-90% dintre persoanele cu psoriazis. Psoriazisul în plăci apare de obicei ca zone ridicate de piele inflamată acoperite cu piele alb-argintie, solzoasă. Aceste zone se numesc plăci și se găsesc cel mai frecvent pe coate, genunchi, scalp și spate.
Alte forme Alte tipuri de psoriazis reprezintă aproximativ 10% din cazuri. Acestea includ formele pustular, invers, gutat, oral și seboreic.
Psoriazis pustular miniatura|Psoriazis pustular generalizat sever apare ca niște umflături ridicate umplute cu puroi neinfecțios (pustule). Pielea de sub și din jurul pustulelor este roșie și sensibilă. Psoriazisul pustular poate fi localizat sau mai răspândit în tot corpul. Două tipuri de psoriazis pustular localizat includ psoriazisul pustulos palmoplantar și ; ambele forme sunt localizate la nivelul mâinilor și picioarelor.
Psoriazis invers (cunoscut și sub denumirea de psoriazis flexural) apare sub forma unor pete netede și inflamate de piele. Petele afectează frecvent , în special în jurul organelor genitale (între coapsă și zona inghinală), la axile, în pliurile pielii unui abdomen supraponderal (cunoscut sub numele de ), între fese în fanta intergluteală și sub sâni în . Se crede că căldura, traumatismele și infecția joacă un rol în dezvoltarea acestei forme atipice de psoriazis.
Psoriazisul în scutec este un subtip de psoriazis frecvent la sugarii sub vârsta de doi ani și este caracterizat prin papule roșii cu solzi argintii în zona scutecului, care se pot extinde la trunchi sau membre. Psoriazisul în scutec este adesea diagnosticat și confundat cu (erupție cutanată în scutec). De obicei, se ameliorează pe măsură ce copiii cresc și se poate prezenta ulterior în forme mai frecvente, sub formă de psoriazis în plăci sau .
Psoriazis gutat miniatura|Exemplu de este o afecțiune inflamatorie caracterizată prin numeroase leziuni (papule) mici, solzoase, roșii sau roz, asemănătoare picăturilor. Aceste numeroase papule apar pe suprafețe mari ale corpului, în principal pe trunchi, membre și scalp, dar de obicei nu afectează palmele și tălpile. Psoriazisul gutat este adesea declanșat de o infecție streptococică (orofaringiană sau perianală) și apare de obicei la 1-3 săptămâni după infecție. este cel mai frecvent întâlnit la copii și adulți tineri, iar diagnosticul se stabilește de obicei pe baza istoricului și a constatărilor examenului clinic. Se poate efectua și biopsie cutanată, care prezintă de obicei un model de reacție psoriaziform caracterizat prin hiperplazie epidermică cu alungirea .
Nu există dovezi solide cu privire la cel mai bun tratament pentru psoriazisul gutat; cu toate acestea, terapia de primă linie pentru psoriazisul gutat ușor include de obicei corticosteroizi topici. poate fi utilizată pentru psoriazisul gutat moderat sau sever. Medicamentele biologice nu au fost bine studiate în tratamentul psoriazisului gutat.
Psoriazisul gutat are un mai bun decât psoriazisul în plăci și, de obicei, se remite în 1-3 săptămâni; cu toate acestea, până la 40% dintre pacienții cu psoriazis gutat trec în cele din urmă la psoriazis în plăci.
Psoriazis eritroderm (psoriazis eritrodermic) implică inflamația și exfolierea extinsă a pielii pe cea mai mare parte a suprafeței corpului, adesea afectând mai mult de 90% din suprafața corporală. Poate fi însoțită de uscăciune severă, mâncărime, umflare și durere. Se poate dezvolta din orice tip de psoriazis. Este adesea rezultatul unei exacerbări a psoriazisului în plăci instabile, în special în urma retragerii bruște a sistemici. Această formă de psoriazis poate fi fatală, deoarece inflamația și exfolierea extremă perturbă capacitatea organismului de termoreglare și de a îndeplini funcții de barieră.
Gură Psoriazisul bucal este foarte rar, spre deosebire de , o altă afecțiune papuloscuamoasă frecventă care afectează de obicei atât pielea, cât și gura. Atunci când psoriazisul implică mucoasa orală, acesta poate fi asimptomatic, dar poate apărea sub formă de plăci albe sau gri-gălbui. este cea mai frecventă manifestare la persoanele cu psoriazis oral și a fost raportată la 6,5-20% dintre persoanele cu psoriazis care afectează pielea. Aspectul microscopic al mucoasei orale afectate de limba geografică este foarte similar cu aspectul psoriazisului. Un studiu recent a descoperit o asociere între cele două afecțiuni și sugerează că limba geografică ar putea fi un predictor pentru psoriazis.
Psoriazis de tip seboreic este o formă comună de psoriazis, cu aspecte clinice de psoriazis și seboree și poate fi dificil de distins de aceasta din urmă. Această formă de psoriazis se manifestă de obicei sub formă de plăci roșii cu scuame grase în zonele cu producție mai mare de sebum, cum ar fi scalpul, fruntea, , pielea care înconjoară gura, pielea de pe piept deasupra sternului și în .
Artrita psoriazică Artrita psoriazică este o formă de artrită inflamatorie cronică cu o prezentare clinică foarte variabilă și apare frecvent în asociere cu psoriazisul pielii și al unghiilor. De obicei, implică inflamația dureroasă a articulațiilor și și poate apărea la orice articulație, dar afectează cel mai frecvent articulațiile degetelor de la mâini și de la picioare. Aceasta poate duce la o umflare în formă de cârnat a degetelor de la mâini și de la picioare, cunoscută sub numele de . Artrita psoriazică poate afecta, de asemenea, șoldurile, genunchii, coloana vertebrală (spondilită) și (). Aproximativ 30% dintre persoanele cu psoriazis vor dezvolta artrită psoriazică. Manifestările cutanate ale psoriazisului tind să apară înaintea manifestărilor artritice în aproximativ 75% din cazuri.
Modificări ale unghiilor miniatura|Psoriazisul ungveal, cu coroziuni vizibile miniatura|Efectul psoriazisului asupra unghiilor de la picioare și produce o varietate de modificări ale aspectului unghiilor de la mâini și de la picioare. Psoriazisul ungveal apare la 40-45% dintre persoanele cu psoriazis care afectează pielea și are o incidență pe viață de 80-90% la cei cu artrită psoriazică. Aceste modificări includ corodarea unghiilor (depresiuni de dimensiunea unui cap de ac în unghie sunt observate la 70% dintre cazurile de psoriazis ungveal), , , decolorare galben-roșiatică a unghiilor, cunoscută sub numele de picătură de ulei sau pete de somon, uscăciune, îngroșarea pielii de sub unghie (hiperkeratoză subungveală), slăbirea și separarea unghiei () și sfărâmarea unghiei.
Cauze
Printre factorii implicați se numără predispoziția genetică, schimbările sezoniere, leziunile pielii, clima, starea , infecțiile specifice și utilizarea anumitor medicamente au fost asociate cu diferite tipuri de psoriazis.
Genetică