George Talaz sau G. Talaz (n. 1890, Toporăști, jud. Vaslui – d. 1973) este pseudonimul lui George Antonescu, un poet, pictor și publicist care a colaborat la publicațiile Flacăra, Gândirea, Universul literar, Azi și mai ales la cenaclul profesorului M. Dragomirescu. A scris mai multe volume de poezii, dintre care Râsul apei (1923) și Sonete (1929) au fost premiate de Uniunea Scriitorilor Români, din care a făcut parte.
În Istoria literaturii române contemporane, Eugen Lovinescu apreciază poezia ca având o solidaritate intimă cu natura, dar critică lipsa de originalitate a formei, impresia de atonie, vetusitate și de banalitate.
Radu Boureanu spunea însă despre el: "Ca poet este un sincer, ca pictor stă sub semnul seninătății făcând o pictură pe care aș numi-o carnetul plastic al unui poet care se mărturisește fără ocoluri așa cum e: firesc, clar, reconstruit."
Opere literare
Flori de lut, Casa Școalelor, București, 1920 Râsul apei, Editura literară a "Casei școalelor", București, 1923 Soare, Tipografia "Graiul Românesc", București, 1926 Sonete, 1929 Fântână, Editura "Tiparul Universitar", București, 1937 Armonii în zori. Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1961 (cu un portret al autorului) Treptele împlinirii, Editura pentru Literatură, București, 1967 Poezie. 1916-1966, Editura pentru Literatură, București, 1968
Bibliografie
Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Editura Litera, Chișinău, 1998, p. 116 Ion N. Oprea, Vaslui - Capitala "Țării de Jos" în presa vremii - 1875-2005, Tipografia Moldova, Iași, 2005, p. 437
Categorie:Nașteri în 1890 Categorie:Decese în 1973 Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Pictori români Categorie:Publiciști români Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Membri ai Uniunii Scriitorilor din România