Dializa este procesul de trecere a unor substanțe (lichide) de o parte și de alta a unei membrane semipermeabile prin care componentele celor două amestecuri trec prin membrană in sensul gradientului de concentrație până la egalizarea concentrației pe ambele fețe ale membranei. Termenul dializă a fost introdus de către chimistul scoțian Thomas Graham în anul 1861 care este și fondatorul chimiei coloidale.
Principiul pe care se bazează procedeul de separare dializă este același ca în utilizarea medicală a dializei. În contextul cercetării științei vieții, cea mai frecventă aplicare a dializei este pentru îndepărtarea moleculelor mici nedorite, ar fi sărurile, agenții de reducere sau coloranții din macromolecule mai mari, ar fi proteinele, ADN-ul sau polizaharidele. Dializa este, de asemenea, frecvent utilizată pentru schimbul de tampon și studii de identificare de droguri.
Descriere cantitativă Fenomenul de dializă se explică prin mărimea particulelor aflate în soluție. Substanțele coloide, care sunt macromolecule, nu pot străbate prin porii membranei, în timp ce particulele cristaloide (ioni, atomi sau moleculele unor lichide) fiind mici, pot trece cu ușurință.
Aplicații Dializa este folosită ca mijloc de separare a soluțiilor de electroliți și neelectrolițiR. Dima V. Pleșu C.L. Gîjiu Ingineria separărilor cu membrane Editura Bren București 1999, purificarea soluților coloidale*M. Nicola T. Vișan Electrochimie Teoretică și Aplicații Editura Bren București 1999 (de exemplu plasma sanguină). Purificarea soluților coloidale prin dializă se face folosind aparatele numite dializoare și are aplicații biochimice și medicale.
Vezi și Coloid
Note
Bibliografie M. Nicola T. Vișan Electrochimie Teoretică și Aplicații Editura Bren București 1999 R. Dima V. Pleșu C.L. Gîjiu Ingineria separărilor cu membrane Editura Bren București 1999
Categorie:Tehnologia membranelor Categorie:Metode de separare