Istoria Zabrze acoperă evenimentele importante petrecute în zona actualului oraș, din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Primele menționări primele așezări în zonă datează din epoca pietrei, de acum circa 10.000 de ani Secolele XII - XIII - pe malul pârâului Rokitnica, pe locul cartierelor Mikulczyce și Rokitnica, sunt ridicate fortificații de formă conică, vizibile și astăzi 1202 - Papa Inocențiu al III-lea emite o bulă papală în care era stabilită delimitarea între episcopiile de Wrocław și de Cracovia, limita dintre cele două fiind situată pe locul actualei localități 1222 - Cazimir I de Opole îi permite prietenului său, episcopul de Wrocław, să se implice în dezvoltarea localităților și în exploatarea regiunilor împădurite, nepopulate, ale Sileziei Superioare; se pare că atunci au fost construite vechile așezări din această zonă, distruse de invazia tătară din anul 1241 1243 - prima atestare, ca și Biskupice 25 martie - Viola, ducesă de Kalisz, prezintă un document care preciza că pe tot cuprinsul episcopiei de Wrocław se renunță la legea privind recrutarea obligatorie a tinerilor, precum și la taxe, impozite și alte plăți: ville [...] Biscupici dicitur cirka Bitom Zabrze :: Folder Multimedialny 1260 - privilegiile acordate de Toma I, în anul 1243, sunt menținute și de succesorul său, Vladislav, duce de Opole, ceea ce va determina o creștere a numărului celor care se stabilesc în regiunea Biskupice 1 ianuarie 1289 - ducele de Bytom, Cazimir al II-lea, în semn de omagiu, îi cedează toate proprietățile (inclusiv Zabrze) Regelui Boemiei Václav al II-lea thumb|right|280px|Biserica Sfântul Andrei 1295 - 1305 prima menționare a localității Zabrze (Sadbre), în Registrul Ujazd (Liber fundationis episcopatus Wratislawiensis) documentul pomenește și de existența unui preot paroh în Biskupice, deci și a unei biserici, ceea ce ne arată că, în această perioadă, încep să se formeze primele parohii în regiune Bernard Szczech, Zabrze na dawnej fotografii. Kończyce, Makoszowy, Pawłów, Zabrze, 1993 1326 - registrul parohial de donații menționează bisericile din Mikulczyce și Biskupice 1354 - Biserica Sfântul Andrei este vizitată de episcopul Przecław de Pogorzel din cauza materialului de construcție de foarte slabă calitate aceste biserici nu au rezistat până azi, noi biserici din lemn fiind construite în secolele XV - XVI: în Biskupice (1491), Mikulczyce (1530) și Zabrze (1546)

Perioada feudală și a dezvoltării burgheziei 1465 - Jodok de Rożemberk închiriază proprietățile ce aparțin de Ujazd lui Ioan, duce de Oświęcim și Gliwice, ceea ce va aduce schimbări nepopulare asupra stilului de viață al oamenilor, obișnuiți până atunci cu multe privilegii și libertăți 1474 - în timpul războiului dintre regele Poloniei, Cazimir al IV-lea, și regele Ungariei, Matei Corvin, regiunea Bytom a fost jefuită de tătari; probabil că atunci a fost arsă vechea biserică din Biskupice, reconstruită în 1491 secolul al XVI-lea - economia reînvie datorită trecerii regiunii Zabrze în administrarea unor proprietari privați, care vor promova niște reforme antipopulare 1526 - în urma Bătăliei de la Mohács, Silezia (ca parte a Boemiei) este anexată Austriei 1533 sau 1534 - în urma frământărilor dintre catolici și protestanți, menționate în cronica Furia Luthericolarium, este arsă Biserica Sfântul Andrei 1548 - Baltazar de Promnitz le acordă fraților Nicolae și Ioan de Bierawa dreptul de a căuta și a exploata zăcăminte de metale prețioase în această regiune 1570 - proprietarul regiunii Zabrze a devenit nobilul ceh Szambor Dluhomil acesta a deposedat 6 țărani de pământurile și pădurile lor, iar pe terenurile astfel însușite și-a construit un castel de lemn reformele antipopulare ale lui Dluhomil, cunoscute în literatură ca Reformele din Zabrze, au fost continuate și de urmașii lui la conducere și au dus la sărăcirea populației 1598 - cu ocazia vizitei efectuate de episcop aflăm că biserici din Biskupice și Mikulczyce se află în mâinile protestanților 1618 - 1648 - ținuturile Sileziei Superioare sunt devastate de Războiul de Treizeci de Ani 1639 - soldații lui Ernst von Mansfeld jefuiesc localitățile Zabrze și Sośnica 1642 - în timpul conducătorului Alexandru Bielski sunt înlocuite construcțiile de lemn cu unele de cărămidă, sunt construite grajduri, stâne de oi, berării și distilerii 1651 - ca urmare a Contrareformei, în așa-numitul cimitir suedez din strada Staromiejska este construită o capelă în locul unei statui, în stil baroc, ce îl reprezenta pe Sfântul Ioan Nepomuk 1672 - în Zabrze figurează doar 34 de locuințe 1675 - domeniul Zabrze trece în proprietatea baronului Jerzy Welczek sau Wilczek, cancelarul ducelui de Opole și Racibórz anterior, în 1670, împreună cu frații săi (Francisc, cancelar de Wrocław, și Krzysztof, judecător în Pszczyna) mutaseră mormântul tatălui lor în Biserica Sfânta Cruce din Gliwice politica lui Jerzy Welczek, continuată și de urmașii lui (Anna Zuzanna, Anna Zuzanna Renata, contele Bernard al III-lea de Pražmo), a determinat dezvoltarea burgheziei în această perioadă se vor construi în Zabrze berării, mori de apă și fabrici de cherestea 1683 - Jerzy Welczek îl întâmpină la marginea domeniului său pe regele Poloniei Ioan III Sobieski, care era pe drum spre Viena pentru a veni în ajutorul orașului, asediat de turci 1725 - registrele parohiale pomenesc pentru prima dată de existența unei topitorii

Perioada colonizării germane 1731 - pe locul actualei străzi L. Kondratowicza și la sud de strada J. Pestalozzi exista o regiune locuită de coloniști germani, numită Zabrzer Hammer (Kuźnica) în scurt timp va apare o a doua colonie, numită Gwozdek, în celălalt capăt al străzii L. Kondratowicza, la intersecția cu actuala stradă Wolności Secolul al XVIII-lea - perioada unor violente ciocniri politice 1740 – 1742 - succesiunea la tronul Austriei a fost pretextul izbucnirii unor conflicte (Războaiele Sileziene) între Austria și regele Prusiei Frederic al II-lea în urma conflictului, Zabrze (ca parte a Sileziei) este anexat Prusiei 1743 - este realizată o nouă împărțire administrativă a Sileziei, fiind creat Powiatul Bytom, în a cărui componență intrau și Biskupice, Grzybowice, Makoszowy, Mikulczyce, Rokitnica, Zaborze și Zabrze suprafața nou înființatului powiat măsura aproximativ 645 km² din cauza sărăcirii și depopulării unor zone întinse ale Sileziei Superioare multe gospodării au dispărut, cele rămase fiind izolate între ele prin suprafețe de pământ necultivat în Powiatul Bytom, la momentul înființării lui, existau circa 340 de astfel de zone, ceea ce reprezenta aproape 1/6 din totalul celor existente administrația prusacă a încercat să ia măsuri în acest sens, astfel ordinul regelui din anul 1764 stabilea că proprietarii de terenuri au obligația de a cultiva terenurile părăsite 1749 - la conducerea Zabrze s-au instalat cei din Casa de Dunin 1769 - conducătorul Zabrze ajunge Matei Wilczek, fiul primarului din Koźle, un om foarte inteligent și cu spirit de afacerist, ceea ce va aduce multe beneficii pentru proprietarii de terenuri ce participau la colonizarea Sileziei Superioare fiind împotriva colonizării instituite de Frederic al II-lea, Matei Wilczek va construi în calea acestor colonii noi așezări în jurul centrului vor fi fondate 6 noi așezări: 1774 apare prima colonie, denumită Paulsdorf sau Pawłów (mai târziu Pawłów Dolny), ce era situată la nord de Zaborze începe construcția unei noi colonii, în partea sudică a Zabrze, aceasta numindu-se la început Dorotheenkolonie bei Zabrze, iar din 1781 primind numele oficial de Dorotheendorf sau Dorota (după numele soției lui Matei Wilczek) în 1775 se pun bazele unei colonii situate în preajma castelului, care de-a lungul vremii a purtat mai multe nume: Sand Kolonie (Kolonia Piastowa sau Colonia de Nisip), Schloß Kolonie (Kolonia Zamkowa sau Colonia Castelului) și ultimul, Klein Zabrze (Micul Zabrze) 1776 - sunt întemeiate 3 noi colonii: Ober Paulsdorf sau Pawłów Górny, denumirea provenind, cel mai probabil, de la numele băiatului lui Matei Wilczek Mathiasdorfem sau Maciejów, în preajma topitoriei, denumită în onoarea conducătorului Zabrze Kunzendorf sau Kończyce, la vest de Pawłów în același timp, în jurul Grzybowice erau fondate comunitățile Marienau (1775, în est) și Philipsdorf (1776, în vest) aceste două colonii vor intra în administrația Grzybowice pe data de 1 aprilie 1877, noua comunitate astfel constituită fiind denumită Pilzendorf

Începutul industrializării 1790 - moare Matei Wilczek, averea lui ajungând în mâini străine, asta deși avea 26 de copii Solomon Isac de Brabant descoperă pe granița dintre Zaborze și Pawłów niște depozite de huilă de circa 1 metru grosime 1791 - sunt extrase 120 de tone de cărbune și începe construcția minei Regina Luiza, astăzi mina Zabrze-Bielszowice acest cărbune era transportat cu vagoanele până în Racibórz, iar de aici cu șlepurile pe Odra până în Brzeg și Wrocław 1792 - începe construcția Canalului Kłodnica, terminată în 1822 acesta era prelungirea Canalului Principal Permanent de Acces, ce se întindea de la mina Regele din Królewska Huta până la mina Regina Luiza din Zaborze, și mai departe până la gura de scurgere situată pe actuala stradă Karol Miarka 1793 - conform registrelor acelui an, în Zabrze existau: fond funciar, biserică, școală, 2 mori, 34 țărani, 6 grădinari, 32 muncitori angajați și un total de 305 locuitori în Micul Zabzre exista o colonie cu 12 case și 31 locuitori în Zaborze existau: fond funciar, 15 țărani, 7 grădinari și 14 muncitori angajați thumb|right|250px|Turnul de extracţie şi clădirea puţului minei de cărbuni Matei (puţul vestic al minei Concordia) 1795 - pentru exploatarea depozitelor de cărbune situate mai în profunzime sunt aduse mașini cu abur 1796 - este terminată construcția minei Regina Luiza, prima mină din Zabrze până la începutul secolului al XX-lea se ajunge la o arie de exploatare minieră de 19 km², erau extrase 3 mil. tone de cărbune anual, iar în mină lucrau aproximativ 8000 de oameni 1797 - este deschisă mina Amalia, care va fi înlocuită de mina Concordia 1799 - începe forarea galeriilor de exploatare ale minei Regina Luiza, dar și construcția unui canal ce lega galeriile din Zabrze de Gliwice cărbunele extras din Zabrze era transportat pe acest canal până în Gliwice 1811 - pentru prima dată la nivel mondial s-a trecut la transportul în mină cu ajutorul mașinilor cu abur 1816 - începe construcția unei căi ferate care va face legătura între minele și uzina siderurgică din Królewska Huta, mina Regina Luiza din Zabrze și Gliwice 1818 - 1819 - este construită o nouă șosea, supranumită drumul cărbunelui, cu lungimea de 20 de kilometri, ce făcea legătura între Gliwice și Królewska Huta în onoarea urcării pe tron a lui Frederic al III-lea, numele acestei șosele devine Kronprinzstrasse drumul a fost modernizat și pavat între 1829 și 1830 și a reprezentat motorul dezvoltării industriei în zonă din acest drum de legătură făcea parte și actuala stradă Wolności, care este cea mai lungă din Europa, cu o lungime de peste 9 kilometri

Perioada exploziei industriale 2 februarie 1826 - la conducerea Zabrze au trecut cei din familia Henckel von Donnersmarck 1829 - conform unor recensăminte, în satele și coloniile de pe teritoriul Zabrze trăiau 2048 de oameni, în 1855 numărul lor ajunge la 4623, iar în 1861 la 8239 1843 - Carol Lazăr Henckel von Donnersmarck deschide mina de cărbuni Concordia, care în 1851 se va uni cu mina Mihai dacă până atunci peisajul care domina regiunea era unul rural, iar principala ocupație a oamenilor era agricultura, odată cu deschiderea acestor mine situația s-a schimbat brusc 1 octombrie 1845 - se deschide segmentul de cale ferată dintre Opole și Świętochłowice, ce trecea prin Gliwice și prin Zabrze, parte a magistralei ce lega Wrocław de Silezia Superioară