Dialectul săsesc

thumb|right|200px|Stema sașilor transilvani thumb|right|200px|Teritoriile populate de sași (sub autonomie locală/regională) pe cuprinsul Pământului crăiesc (, ) marcate în gri pe această hartă a Regatului Ungariei în Evul Mediu târziu (mai precis a doua jumătate a secolului al XIII-lea).

Dialectul săsesc (în dialectul săsesc Siweberjesch-Såksesch, în , sau, mai simplu, doar Sächsisch; scriere mai veche utilizată în trecut: Siebenbürgisch-Teutsch) este idiomul vorbit de sași, descendenții coloniștilor sosiți din Sfântul Imperiu Roman, în special germani și alte popoare vorbitoare de limbi germanice (luxemburghezi, flamanzi, lotharingi și bavarezi), precum și alți vest-europeni (valoni și franci/francezi) care au populat în special teritoriile autoadministrate de ei ale Pământului crăiesc (în , ), dar și alte zone din Transilvania (atunci parte a Regatului Ungariei sub autonomie locală/regională) începând din Evul Mediu (mai precis din secolul al XII-lea) și până în prezent. Pe lângă limba germană medievală sau germana veche (anume Althochdeutsch respectiv Mittelhochdeutsch), unii coloniști medievali vest-europeni cunoscuți colectiv drept sași mai vorbeau și limba franceză veche respectiv flamanda. Denumirea de „Såksesch” pentru a desemna dialectul săsesc în general este una relativ nouă, în dialectele vechi țărănești sașii denumindu-și idiomul nativ drept „Detsch” (i.e., de la Deutsch, germană).

Acest dialect, care se vorbește până în prezent în Transilvania (chiar dacă de mult mai puțini vorbitori nativi) și folosit până în secolul al XX-lea în aproximativ 240 de localități întemeiate de sași în această regiune istorică, își are originea de bază în graiurile sau dialectele francone de pe cursul mijlociu al Rinului (în special zona Luxemburgului de astăzi sau între Westerwald, Luxemburg, Mainz și Köln), la care s-au adăugat pe parcursul procesului de colonizare elemente din Germania centrală, de est și de sud.Prof. dr. Thomas Nägler - Așezarea sașilor în Transilvania - București, Editura Kriterion, 1992, p. 175. Astfel, dialectul este înrudit cu limba luxemburgheză, limba ripuară, grupul de dialecte loren-francone, iar în zonele locuite și de țipțeri ( proveniți din Slovacia) și cu anumite forme ale dialectului acestora (). Dialectul săsesc este vorbit în anumite insule sau enclave lingvistice relativ compacte situate pe cuprinsul sudului, sud-estului și nord-estului Transilvaniei. Totodată, dialectul săsesc a fost și este, preponderent, un dialect sătesc, vorbit deci mai mult la nivel rural, în mediul urban vorbindu-se mai mult limba germană standard sau literară (Hochdeutsch, Standarddeutsch sau Standardhochdeutsch), dar există dialecte săsești vorbite inclusiv la nivel urban.

De asemenea, dialectul săsesc se împarte în mai multe subdialecte în funcție de zonele etnografice unde este vorbit în Transilvania de populația nativă de sași, existând astfel o policromie lingvistică în clasificarea acestuia. Astfel, pe tot cuprinsul Transilvaniei se vorbesc peste 100 de subdialecte sau subgraiuri ale dialectului săsesc. Între acestea există o anumită inteligibilitate mutuală. În total, conform unei estimări publicate de website-ul Omniglot, dialectul săsesc este vorbit de circa 200.000 de vorbitori nativi în întreaga lume (dintre care 17.000 încă în Transilvania), în trecut existând circa 250 de subdialecte săsești inteligibile mutual între acestea. Conform website-ului Siebenbuerger.de, localitățile native ale sașilor transilvăneni sunt în număr total de 259. La apogeul lor, au existat 270 de localități întemeiate de sași.

Origini thumb|right|Harta dialectelor germane ale limbii germane vechi () din Evul Mediu Timpuriu, originea dialectului săsesc fiind din zona Luxemburgului respectiv a orașelor Trier și Aachen, orașe renane din Germania de astăzi, zonă marcată cu portocaliu închis și descrisă în legenda hărții ca Alt-Fränkisch (i.e., dialectele francone vechi).

Încercările lingviștilor care au dorit să găsească în evoluția dialectului săsesc o periodizare, se pot sintetiza în următoarele faze stabilite de Andreas Scheiner: originea renană a cărei amprentă se stabilește după anul 1141; asimiliarea elementelor saxone după anul 1241; influența Reformei luterane de după anul 1522, introdusă de către Johannes Honterus precum și a limbii germane moderne; limpezirea și conturarea dialectului după anul 1666 când Johannes Tröster publică la Nürnberg: „Das Alt und Neu-Teutsche Dacia” (i.e., Vechea și noua Dacie germană).A. Scheiner - Denkzeiten siebenbürgisch-sächsischer Sprachgeschichte - în: Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenbürgische Landeskunde, vol. 49, 1926, p. 72-77; Karl Kurt Klein - Das Rätsel der siebenbürgischen Sprachgeschichte - în: Transsylvanica, p. 90-139.

Așezarea geografică a localităților populate de sași precum și locul de origine al coloniștilor și-a pus amprenta asupra limbii localnicilor. Astfel, după lungi cercetări și investigații, istoricul și germanistul Kurt Rein (german bucovinean) a stabilit că influența limbii vorbite în sudul Germaniei asupra graiurilor din nordul Transilvaniei constituie diferența principală față de graiurile vorbite în sudul Transilvaniei.Kurt Rein - Der bairische Anteil am Siebenbürgisch-Sächsischen nach den Karten des Siebenbürgisch-sächsischen Sprachatlasses, în: Sudostdeutsches Archiv, 1963. Specialiștii deosebesc două dialecte: cel vorbit în nordul Transilvaniei care este reprezentat de două zone distincte având ca centre regionale Bistrița și Reghin din Districtul Bistriței. cel vorbit în sudul Transilvaniei având o diversitate accentuată de centrele administrative scăunale, după cum urmează: Scaunul Orăștiei, Scaunul Sebeșului și Scaunul Miercurea împreună cu Podișul Secașelor; Scaunul Sibiului și Scaunul Nocrich; Scaunul Cincului; Scaunul Sighișoarei și capitulii Băgaciu și Laslea; Două Scaune (Scaunul Mediașului și Scaunul Șeica) și capitulul Bălcaci; Scaunul Rupea; Brașov și Țara Bârsei.Prof. dr. Thomas Nägler - Așezarea sașilor în Transilvania - București, Editura Kriterion, 1992, p. 176.

thumb|Dialectul săsesc este cel mai înrudit dintre toate dialectele limbii germane și toate limbile germanice cu limba luxemburgheză, marcată pe această hartă cu numărul 38 (i.e., Letzeburgisch sau cunoscută după endonimul Lëtzebuergesch).

Modul de autoadministrare și uneori izolarea geografică a diferitelor localități a generat o „policromie” de graiuri săsești locale. Cu toate acestea, dialectul vorbit a ajuns în cele din urmă la o structură unitară, chiar dacă unele caracteristici ale sale sunt datorate unor regiuni mai restrânse. Ca și alte dialecte care s-au dezvoltat departe de teritoriile de origine, dialectul săsesc a păstrat o mulțime de forme lingvistice medievale (i.e., din Althochdeutsch sau „germana veche” în traducere respectiv Mittelhochdeutsch sau „germana de mijloc”, literalmente) care sunt inexistente sau foarte rare în alte dialecte din Germania de astăzi.

Lexicul săsesc, pe lângă fondul principal de cuvinte de proveniență germană, mai conține și:

cuvinte care au înțeles diferit față de cuvintele din limba literară germană; cuvinte specifice săsești; cuvinte dispărute din limba germană și din alte dialecte (dată fiind izolarea geografică a dialectului față de restul spațiului germanofon european și a naturii arhaice a dialectului datând din Evul Mediu); cuvinte dialectale germane; cuvinte preluate din limba română și limba maghiară.Bernhard Capesius - Wesen und Werden des Siebenbürgisch-Sächsischen (i.e. Esența și dezvoltarea dialectului săsesc), vol.8/1, 1965, p. 19 și 22-25.

Denumiri regionale În dialectul săsesc, sașii din Țara Bârsei () sunt cunoscuți ca Burduzen (singular Burduz) în timp ce sașii din zona județului Sibiu (i.e., regiunea etnografică Altland) ca Hosmoken (singular Hosmok). De asemenea, în propriul lor dialect, sașii din Transilvania își spun Siweberjer Såksen sau, mai simplu, doar Såksen respectiv Soxen (plural masculin; singular masculin Sox sau Soax) respectiv Soxinnen plural feminin pentru săsoaice (singular feminin Soxinne).

Galerie

Vezi și Limbile germanice Germanii din România Siebenbürgischer Volksfreund (revistă în dialectul săsesc în circulație între 1886 și 1895) Viktor Kästner - poet în dialectul săsesc Georg Friedrich Marienburg - lingvist și istoric sas Josef Haltrich - scriitor sas de basme săsești Georg Daniel Teutsch - episcop și intelectual sas Michael Königes - scriitor sas Stefan Sienerth - specialist în lexicografia dialectului săsesc Egon Machat - dramaturg de comedie în dialectul săsesc Robert Schuster - poet în dialectul săsesc Friedrich Schuster - scriitor în dialectul săsesc Fritz Schuller - poet în dialectul săsesc Anna Schuller-Schullerus - dramaturgă în dialectul săsesc Dutz Schuster - scriitor umorist în dialectul săsesc Otto Piringer - scriitor în dialectul săsesc Karl Gustav Reich - poet și scriitor în dialectul săsesc Paul Rampelt - poet în dialectul săsesc Im Holderstrauch (Sub crengi de soc), cântec popular săsesc în dialectul săsesc, versuri de Carl Römer, muzică/instrumentație de Hermann Kirchner

Note

Bibliografie A. Scheiner - Denkzeiten siebenbürgisch-sächsischer Sprachgeschichte - în: Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenbürgische Landeskunde, 1926.

Legături externe Texte scrise în dialectul săsesc la Wikisursă; Two case studies on structural variation in multilingual settings, articol de Ariana Bancu de la Northeastern Illinois University; Dialectul așa numit săsesc al germanilor din Transilvania și elementele române cuprinse în el de dr. Em. Grigorovitza (Berlin 1900); Dicționarul graiurilor săsești din Transilvania, Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu; Împrumuturi de origine germană (săsească) în română III. Etimologia cuvîntului perjă de Vasile Arvinte , document .pdf despre influența lexicală a dialectului săsesc asupra limbii române; Dicționar audio online al dialectului săsesc pe website-ul Universității din München; Liste der Ortschaften pe Siebenbuerger.de, listă a localităților din Transilvania întemeiate sau locuite de sași de-a lungul timpului în dialectul săsesc de asemenea (pe lângă română, maghiară respectiv germană standard, i.e. Hochdeutsch); Himwih - Ein Gedicht von Hedwig Kellner in Siebenbürgisch Sächsischer Mundart, un poem/o poezie recitată în dialectul săsesc pe YouTube; Bäm Honterstreoch wird 125 Jahre alt, Hermannstädter Zeitung; Wörterbuch Deutsch-Siebenbürgisch Sächsisch/Siebenbürgisch Sächsisch-Deutsch-Heltauer Dialekt, dicționar german-dialectul săsesc pentru dialectul săsesc din Cisnădie (); Die Mundart der Siebenbürger Sachsen de Andreas Scheiner; Radio Siebenbürgen; Die Sprache der Siebenbürger Sachsen ; Bernhard Capesius über das Siebenbürgisch-sächsische Wörterbuch 1966 Sprachbeispiel de Bernhard Capesius, über das Siebenbürgisch Sächsische Wörterbuch; SibiWeb: Die Sprache des siebenbürgisch-sächsischen Volkes (de Adolf Schullerus); Siebenbürgersachsen Baden-Württemberg: Die Mundart der Siebenbürger Sachsen (de Waltraut Schuller); Die Sprache der Siebenbürger Sachsen de Volkmar Kirres; Verband der Siebenbürgersachsen in Deutschland: Sprachaufnahmen in siebenbürgisch-sächsischer Mundart (mostre audio); Rotkäppchen in siebenbürgisch-sächsischer Mundart, erzählt von Edda, 7, aus Schellenberg/Siebenbürgen (i.e., Scufița Roșie în săsește); Dinkelsbühl 2019 - Bäm Honterstreoch - Heimattag der Siebenbürger Sachsen pe YouTube.

Categorie:Germani din România Categorie:Sași transilvăneni Săsesc Categorie:Istoria Transilvaniei