InuYasha (, este o serie manga și anime japoneză, scrisă și ilustrată de Rumiko Takahashi. A avut premiera în Weekly Shōnen Sunday pe 13 noiembrie 1996 și s-a încheiat pe 18 iunie 2008.

Seria manga a fost adaptată în două serii anime televizate, produse de Compania Sunrise. Prima serie, cu o emisie de 167 de episoade pe Yomiuri TV, Japonia, a avut loc din 16 octombrie 2000 până pe 13 septembrie 2004; a fost regizată de Masashi Ikeda pentru primele 40 de episoade, iar restul au fost regizate de Yasunao Aoki. Seria secundă, numită InuYasha: The Final Act, a început să fie difuzată din 3 octombrie 2009, pentru a acoperi restul seriei manga și s-a încheiat pe 29 martie 2010. De asemenea patru filme și o animație video originală au fost de asemenea lansate.

Până în septembrie 2020, au fost în circulație peste 50 de milioane de copii ale manga. În 2002, seria manga a câștigat Premiul Shogakukan Manga pentru cel mai bun titlu shōnen al anului.

În România, serialul a fost difuzat subtitrat în română de canalele de televiziune A+, Animax și AXN Sci-fi.

Premisă Acținea prezentată în InuYasha este bazată pe aventurile unui semidemon, o adolescentă din Japonia modernă, un călugăr pervers, un demon-vulpe și un exterminator de demoni din perioada Sengoku, pe măsură ce ei caută toate fragmentele Giuvaerului Sacru și încearcă să-l țină departe de răufăcători, în special Naraku.

De-a lungul seriilor, Inuyasha este în mod constant situat între dorința de a avea Giuvaerul Sacru și sentimentele sale pentru Kagome, considerând că latura sa demonică este cea care îi conferă cea mai multă putere; cu toate acestea, se dezvăluie că latura sa umană este cea mai puternică, latură exploatată atunci când Inuyasha găsește sabia Tessaiga. Aceasta poate fi mânuită doar de către o ființă care are compasiune față de oameni sau încearcă să îi protejeze, abilitate dobândită în momentul în care Inu no Taisho a făurit sabia pentru a o proteja pe mama lui InuyashaThe Monster Hunter in Modern Popular Culture, de Heather L. Duda, pagina 35.

Producție Comparativ cu alte lucrări ale lui Takahashi, Inuyasha a fost ilustrată de către Sunrise, o casă de producție cunoscută pentru acțiunea și animația sa mecha, precum cea din seriile Mobile Suit GundamThe Inuyasha Companion.

Designul personajelor, deși apropiat de stilul manga abordat de Takahashi, este unul distinctiv și interesant, în special cel al demonilor și monștrilor ilustrați. InuYasha prezintă o multitudine de bestii, fantome, căpcăuni, demoni și alte creaturi supranaturale ce sunt inspirate de ființe din folclorul japonez. Demonii reprezintă entități mitologice ciudate, împrăștiate de-a lungul teritoriului Japoniei; sunt cunoscuți sub diverse nume, însă abilitatea lor de a-și altera înfățișarea și să apară din locuri neobișnuite i-au determinat pe oameni să fie înfricoșați de aceștia. Ființe mitologice, demonii pot fi uciși de către cei instruiți, asemeni lui Sango și tribului său de exterminatori de demoniThe Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts ", de Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 15. Chiar și oamenii sau personajele umanoide prezintă companioni supranaturali - o pisică cu coadă dublă, o vacă cu trei ochi sau un raton care se poate metamorfozaAnime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 172.

Decorul creat este unul deosebit de frumos, Japonia Feudală fiind recreată în ilustrările pădurilor de bambus, satelor tradiționale și al castelelor; muzica evocă de asemenea timpul antic. Elementele narative conțin o multitudine de informații culturale privind cultura japoneză, legendele și istoria acesteia; totodată, există și referințe frecvente la folclorul japonez, precum în povestea celui de-al doilea film, privitor la Prințesa lunii, Kaguya și tăietorul de bambus ce o descoperă, și cele cinci comori care joacă un rol major în planul Kaguyei.

Ca și majoritatea lucrărilor lui Takahashi, InuYasha combină elemente din genuri diferite. Începe cu o poveste bazată pe călătoria în timp - Kagome este adusă într-o lume cu un timp alternat unde devine personaj central, asemeni eroinelor anime din Fushigi Yugi, The Vision of Escaflowne. Totuși, Kagome poate călători înainte și înapoi, între prezent și trecut oricând dorește, înlăturând astfel dorința disperată de a ajunge acasă. În afară de momentele când Fântâna este blocată temporar, eliminând astfel accesul dintre cele două lumi, dificultățile lui Kagome de a menține o viață dublă sunt relativ minore. Problemele ei din lumea modernă includ, de regulă, examenele de la școală, impresiile prietenelor sale despre viața ei personală și amploarea minciunilor bunicului ei, privind starea ei de sănătate, menite să îi motiveze absențele îndelungate. Călătoria în timp îi permite, totodată, să își ajute prietenii în misiunea lor, aducând în trecut mâncare, mijloace de transport (bicicleta), precum și medicamente.

Deși InuYasha poate fi considerată o comedie romantică, asemeni lucrărilor Urusei Yatsura, Maison Ikkoku și Ranma 1/2, elementele dramatice și cele de acțiune sunt mult mai importante pentru această lucrare. Fragmentele de Giuvaer generează diverși combatanți pentru Kagome, Inuyasha și companionii acestora, însă în locul unei căutări progresive ale acestora, grupul ajunge să călătorească într-un mod circular, întorcându-se în mod constant în satul lui Kaede, unde Kagome poate reveni în Japonia modernă. Colectarea Fragmentelor pare o sarcină interminabilă, datorită numărului indeterminat de Fragmente răspândite în timp și spațiu.

Punctul forte al acestei serii este distribuția vastă, care permite poveștii să nu degenereze într-o simplă prezentare săptămânală a unor demoni; statutul de semidemon al lui Inuyasha conduce la o dramă privind natura sa umană și impulsurile demonice. Reanimarea supranaturală a iubitei sale Kikyo conduce la un triunghi amoros, complicat de faptul că Kagome este reîncarnarea lui Kikyo; cele două seamănă fizic, cu toate că personalitățile lor diferă - Kagome este o fată modernă, încrezătoare, în timp de Kikyo este mai sobră. Atracția romantică dintre Miroku și Sango o determină pe Sango să iasă din tiparul femeii orientate spre vocația de exterminator de demoni și să aibă diverse accese de gelozie sau furie atunci când călugărul pervers abordează diverse femei pentru a-i naște copii. Pe lângă antagonistul seriei, Naraku, ale cărui origini și motive reprezintă unul din cele mai fascinante aspecte ale lucrării InuYasha, compania care îl înconjoară este constituită din personaje care sunt cu mult mai interesante decât eroii acestei serii. Cu toate acestea, cel mai interesant personaj este fratele lui Inuyasha, Sesshomaru, un demon pur care, în ciuda naturii sale demonice periculoase, începe să arate semne ale umanizării, luând sub tutela sa o copilăAnime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 173.

Manga

Scrisă și ilustrată de Rumiko Takahashi, InuYasha a avut premiera în Japonia în 13 noiembrie 1996 ca număr al Shōnen Sunday, unde a fost emis până la finalizarea lui în numărul din 18 iunie 2008. Capitolele au fost publicate de Shogakukan în 56 de volume tankōbon, primul volum fiind lansat în mai 1997, iar ultimul în februarie 2009. În 2013, un capitol special intitulat "Epilog" a fost publicat în Shōnen Sunday ca și component al unei antologii numite "Heroes Come Back", compuse din scurte povestiri realizate de artiști manga cu scopul strângerii de fonduri pentru victimele arealelor afectate de cutremurul și tsunamiul din Tōhoku.

Viz Media a lansat o serie tradusă în engleză pentru America de Nord, stabilind inițial seria sub formatul unei benzi desenate lunare, fiecare număr având două sau trei capitole din seria originală manga, însă acest sistem a fost abandonat în favoarea unor volume broșate cu aceleași diviziuni ale capitolelor ca și în volumele japoneze.

Primul volum broșat a fost lansat în martie 1998. La acea vreme, retipăririle manga de origine americană erau "reflectate" pentru a coincide cu convenția americană de citire a cărților de la stânga la dreapta prin oglindirea lucrării originale; printre alte efecte, acest lucru a cauzat ca personajele dreptace să apară ca fiind stângace. Ulterior, Viz va înceta să întoarcă noile lansări manga, cu toate că InuYasha era deja în proces de tipărire la momentul acestor schimbări. Retipărirea volumelor vechi nu au fost "reîntoarse" pentru a se potrivi cu cele noi.

Viz Media de asemenea a lansat o serie separată de volume "ani-manga", care sunt derivate ale unor capturi de ecran color al episoadelor anime. Aceste volume sunt puțin mai mici decât volumele manga obișnuite, sunt orientate în stilul tradițional japonez de la dreapta la stânga, prezintă coperte noi cu o calitate superioară a paginilor și un preț mai mare față de cele obișnuite. Fiecare volum ani-manga este aranjat în capitole care corespund mai degrabă cu episoadele anime decât cu seria manga.

InuYasha este licențiat pentru lansare în limba regională în Argentina de LARP Editores, în Brazilia de Editora JBC, în Italia de Star Comics, în Franța de Kana, în Finlanda, Germania, Norvegia și Polonia de Egmont, în Spania de Glénat, în Indonezia de Elex Media Komputindo, în Mexic de Editorial Vid, în Vietnam de NXB Trẻ și în Coreea de Sud de Haksan Publishing.

Anime InuYasha

Bazată pe primele 36 de volume ale seriilor manga, adaptarea anime InuYasha produsă de către Sunrise a avut premiera în Japonia pe postul Animax la data de 16 octombrie 2000, emițând 167 de episoade până la finalizarea sa în 13 septembrie 2004. De asemenea, a fost emis pe Yomiuri TV și Nippon Television. În Asia de Est și Asia de Sud a fost emisă în rețelele Animax adaptate în engleză.

Dublajul în limba engleză a acestui anime a fost licențiată pentru emisie în America de Nord de către Viz Media. Seriile au fost difuzate pe Adult Swim din 31 august 2002 până în 27 octombrie 2006. Un an mai târziu va fi transmis în Canada pe blocul de programe Bionix, ce aparține YTV-ului, din 5 septembrie 2003 până la 1 decembrie 2006.

În România, serialul a fost doar subtitrat, iar prima difuzare s-a realizat pe postul A+, la fel ca și în Ungaria și Republica Cehă, din 4 decembrie 2004 până în 2 iulie 2007 la închiderea postului. Inițial, doar primele 52 de episoade au fost difuzate, zilnic, dar cu ocazia zilei de Crăciun în 2005 a început și difuzarea episoadelor de la 53 la 104, difuzate doar sâmbăta și duminica, cu reluările episoadelor mai vechi în timpul săptămânii. Odată cu închiderea postului A+ pe 1 iulie 2007, serialul a fost transferat imediat pe Animax, unde și-a continuat difuzarea, fără episoade noi, tot sâmbăta și duminica (ocazional, în timpul săptămânii), până pe 4 septembrie 2011, când s-a difuzat pentru ultima oară în România. De asemenea, serialul s-a difuzat în fiecare dimineață de sâmbătă și duminică și pe AXN Sci-Fi între 5 iunie și până în 27 iunie 2010, dar a fost o transmisiune incompletă, încheindu-se cu episodul 84. Numai că serialul a fost difuzat pe Național TV, Acasă TV și PRO TV International

The Final Act În numărul 34 al Shōnen Sunday, a fost anunțat că o adaptare anime de 26 de episoade a volumelor de la 36 la finalul seriilor manga va fi făcută de către personalul original și distribuție și că va fi emisă pe postul japonez YTV. În săptămâna ce a urmat, Viz Media a anunțat că licențiase noua adaptare, intitulată . Premiera seriilor a avut loc la data de 3 octombrie 2009 în Japonia, episoadele fiind difuzate simultan prin intermediul Hulu și Shōnen Sunday în Statele Unite. În alte părți ale Asiei, episoadele au fost difuzate în aceeași săptămână pe Animax-Asia. Emisia seriei anime a fost încheiată la data de 29 martie 2010, având două serii care au un total al episoadelor de 194. Lansarea unei versiuni dublate în engleză de către Viz Media a fost lansată în 2011.

Filme