Alegerile parlamentare pentru cea de-a XVII-a legislatură a Parlamentului Republicii Moldova s-au desfășurat pe 5 aprilie 2009. Alegerile parlamentare s-au desfășurat în baza sistemului electoral proporțional absolut, întregul teritoriu al țării constituind o singură circumscripție electorală națională în care au fost aleși cei 101 deputați.

Prevederi controversate ale Codului electoral Spre deosebire de scrutinele anterioare, Parlamentul a introdus o serie de amendamente și restricții în Codul electoral: Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și Partidul Popular Creștin Democrat au votat modificarea Codului Electoral al Republicii Moldova, între altele majorarea de la 4% la 6% a pragului de accedere în Legislativ a partidelor politice, interzicerea formării de blocuri electorale și incompatibilitatea funcției publice cu posesia cetățeniei multiple. Multe dintre formațiunile de opoziție au declarat că această mișcare este îndreptată împotriva lor. Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept—Comisia de la Veneția și Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR/OSCE) au atras atenția într-o opinie comună că un prag de 6% combinat cu interzicerea alianțelor politice ar conduce la un număr mare de voturi irosite, recomandând anularea acestor prevederi. În același raport, se menționa negarea dreptului de a fi ales în alegerile parlamentare „persoanelor care pe lângă cetățenia Republicii Moldova dețin și cetățenia altui stat” (articolul 13(1) lit. c) din Codul Electoral al Republicii Moldova așa cum a fost modificat în aprilie 2008), fapt ce contravine articolului 38(3) din Constituție: Dreptul de a fi aleși le este garantat cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condițiile legii. Opinii asemănătoare au fost exprimate și de ambasadorii țărilor Uniunii Europene în Republica Moldova, care au solicitat atenuarea acestor noi reguli. Președintele în exercițiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a declarat la 3 decembrie că reducerea pragului electoral nu este necesară și a adăugat că în alte țări, acest prag este chiar mai mare dând exemplul Rusiei și Turciei.

Context

Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova a anunțat în contextul alegerilor din 2009 înscrierea a 2 549 804 de cetățeni ai Republicii Moldova pe listele electorale, o creștere inexplicabilă cu circa 146 mii de alegători față de alegerile locale din 2007. Se estima, totodată, că la data alegerilor între jumătate de milion și un milion dintre aceștia se aflau la muncă peste hotarele Republicii Moldova. Potrivit Codului electoral moldovenesc, secțiile de votare peste hotare se deschid pe teritoriul misiunilor diplomatice, corespunzând unui număr de circa 33 de secții de votare deschise în străinătate. Opoziția politică de la Chișinău, societatea civilă și comunitățile moldovenilor din Italia, Regatul Unit, Belgia, Olanda, Statele Unite și Irlanda au cerut în mod repetat autorităților să deschidă secții de votare „în țările în care locuiesc comunități de moldoveni, dar în care nu există misiuni diplomatice, dar și secții de votare suplimentare în localitățile în care trăiesc compact cetățeni moldoveni”. Aceste solicitări au fost susținute prin acțiuni de protest organizate în zilele de 7 și 8 februarie 2009 de Partidul Liberal și Partidul Liberal Democrat din Moldova. Cu toate acestea, Comisia Electorală Centrală a reiterat într-un comunicat de presă difuzat la 16 februarie „imposibilitatea legală de a constitui secții de votare în străinătate altele decât cele de pe lângă misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova”.

O problemă a constituit-o și asigurarea dreptului la vot al locuitorilor din stânga Nistrului. Potrivitul Ministerului Dezvoltării Informaționale, în 2008, 58,7% din locuitorii transnistreni cu vârsta de peste 16 ani dețineau cetățenia moldovenească, date contestate de presa oficială transnistriană: potrivit datelor recensământului din noiembrie 2004, în regiune locuiau la acel momnt doar puțin peste 100 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova (19,4% din populația totală transnistriană). După declararea independenței Republicii Moldova autoritățile moldovene nu au putut crea condiții pentru organizarea votării în raioanele din stînga Nistrului, controlate de autoritățile separatiste. Procesul de votare s-a desfășurat de fiecare dată în secții speciale de votare, amplasate în localitățile limitrofe regiunii transnistrene—o soluție paliativă aplicată deopotrivă în cazul alegerilor din 2009. În acest sens, Comisia Electorală Centrală a constituit circumscripția electorală nr. 37 pentru raioanele din stânga Nistrului, urmând ca procesul de votare să se desfășoare în secții de votare controlate de autoritățile constituționale.

Alegerile au survenit în contextul încheierii a două legislaturi în care Partidul Comuniștilor (PCRM) a deținut majoritatea în Parlamentul moldovean. În sarcina viitorului Parlament se afla, printre altele, și alegerea unui nou președinte, în condițiile în care cel de-al doilea mandat succesiv al președintelui Vladimir Voronin urma să expire la 7 aprilie 2009, iar potrivit Constituției șeful statului nu mai putea candida pentru propria succesiune. Pentru alegerea președintelui este nevoie de votul a 61 de deputați din cei 101 aleși în Legislativ. Republica Moldova era la data alegerilor cea mai săracă țară din Europa și ultimul stat de pe continent în care un partid comunist nereformat se afla singur la guvernare. „Partidul Comuniștilor a instaurat un clan mafiot în republică”, relata săptămânalul german Der Spiegel—„cu toate acestea, popularitatea sa se explică prin continua promovare a «visului socialist», cu efecte reperabile în era sovietică, când cea mai săracă regiune a Europei a cunoscut un boom semnificativ”. Contextul electoral a adus reunificarea Germaniei din anii 1990 în spațiului public moldovenesc, cu referire la mișcarea pentru reunificarea României cu Republica Moldova. În campania electorală care a precedat alegerile din 5 aprilie, partidele de opoziție au militat pentru legături tot mai strânse cu România, bucurându-se de un suport masiv din partea populației: Dorin Chirtoacă, primar în funcție al capitalei moldovenești din partea „Partidului Liberal”, se arăta un adept al curentului reunificării, iar Serafim Urechean, liderul celui mai mare partid de opoziție din a XVI-a legislatură, Alianța „Moldova Noastră”, și-a exprimat sprijinul pentru o alianță cu România în vederea apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Partidul cel mai interesat în a menține independența Moldovei era cel comunist, care s-a aflat la putere în ultimii opt ani ce au precedat alegerile parlamentare din 2009.

Concurenți electorali Conform Codului Electoral, în cazul alegerilor parlamentare din aprilie 2009, procesul de desemnare a candidaților a început cu 60 de zile înainte de ziua alegerilor și s-a terminat cu 30 de zile înainte de această dată. Comisia Electorală Centrală a început să primească actele necesare înregistrării în calitate de concurenți electorali la 5 februarie 2009, dată la care a avut loc și prima tragere la sorți în vederea stabilirii ordinii de înscriere a acestora pe buletinul de vot. În prima zi, au depus actele necesare în vederea înregistrării în calitate de concurenți electorali șapte formațiuni politice: Partidul Social Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Alianța „Moldova Noastră”, Partidul Popular Creștin Democrat, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, Partidul Liberal Democrat din Moldova și Partidul Democrat din Moldova. Ulterior au intrat în cursa electorală Uniunea Centristă din Moldova, Mișcarea social-politică „Acțiunea Europeană", Partidul Dezvoltării Spirituale „Moldova Unită", Partidul Conservator, Partidul Republican din Moldova și independenții Sergiu Banari, Ștefan Urâtu, Victor Răilean, Tatiana Țîmbalist și Alexandr Lomakin. Partidul Agrar și Partidul Socialiștilor Patria-Rodina și-au anunțat absenteismul din procesul electoral, preferând să susțină comuniștii, pe lista cărora și-au delegat câte un reprezentant. La 26 martie, Partidul Politic „Pentru Neam și Țară”, deși înregistrat de Comisia Electorală Centrală, și-a anunțat retragerea din cursa electorală, declarându-și sprijinul pentru Alianța „Moldova Noastră.” La fel, Uniunea Muncii „Patria-Rodina” a ieșit din cursa electorală în sprijinul aceleași formațiuni. Partidul Ecologist „Alianța Verde” și candidatul independent Valentina Cușnir au anunțat la rândul în pre-săptămâna alegerilor, că renunță la participarea în alegerile din 2009 în favoarea Partidului Liberal Democrat din Moldova.

Pentru cele 101 de mandate de deputat eligibile, fiecare partid a trebuit să prezinte la înregistrarea în cursa electorală o listă de 101 de candidați plus doi membri supleanți.

Campania electorală Într-o rezoluție remisă de Senatul Statelor Unite Guvernului Republicii Moldova înainte de alegerile din martie 2005, acestea au fost calificate ca fiind „parțial libere, dar incorecte”, precizându-se despre campania electorală pentru parlamentarele din 2009 că „a fost afectată” de mai multe neregularități sesizate de către Comisia de Observatori internaționali, inclusiv de către OSCE. Misiunea de Observare a Alegerilor Republica Moldova a OSCE a remarcat într-un raport aspecte negative în procesul electoral, precum utilizarea abuzivă a resurselor administrative, probleme privind componența listelor electorale și acoperirea mediatică dezechilibrată în favoarea majorității aflate la putere. OSCE a raportat primirea mai multor relatări de la partidele de opoziție cu privire la intimidarea de către poliție și autoritățile locale a alegătorilor doritori să participe la evenimentele de partid și privind activiștii de partid și candidații urmăriți de angajați ai organelor de ocrotire a normelor de drept.

În ceea ce privește reflectarea campaniei electorale în mass-media din Republica Moldova, rezultatele unei monitorizări întreprinse de „Asociația Presei Electronice” (APEL) au arătat ca posturile de televiziune NIT, N4 și Moldova 1 au susținut Partidul Comuniștilor (PCRM) în campania pentru alegerile parlamentare, în timp ce EuTV a promovat Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD); totodată, postul Prime, cu acoperire națională, s-a implicat în ultima parte a campaniei, prezentând doar activitatea PCRM, iar 2 Plus nu a reflectat în programele sale campania electorală. APEL a concluzionat că celelalte 3 posturi de televiziun dintre cele 9 analizate (ProTV Chișinău, TV7 și TVC21) au practicat un jurnalism apropiat de rigorile deontologice pe toată durata campaniei. În dezbaterea electorală, partidele de liberale de opoziție au pledat pentru îmbunătățirea relațiilor externe cu România și apropierea de Uniunea Europeană. Mișcarea „Acțiunea Europeană” (MAE) a avut un mesaj puternic anti-corupție prin lansarea unui „Pact Național Împotriva Corupției”, dublat de organizarea unor marșuri împotriva corupției în 12 orașe din Republica Moldova. Partidul Social Democrat (PSDM) a introdus în dezbaterea electorală posibilitatea concesionării Transnistriei, pe o perioadă de 30 de ani, Federației Ruse, în vreme ce liderul Uniunii Centriste (UCM), Vasile Tarlev, fost prim-ministru în guvernarea comunistă, s-a pronunțat pentru rămânerea forțelor ruse de menținere a păcii în această regiune. În ultima parte a campaniei, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, aflat la putere, a decis să-și suspende participarea la toate dezbaterile electorale televizate, motivând prin lipsa unor interlocutori viabili în rândul celorlalte partide, cărora, între altele, le-a reproșat că au pe liste cetățeni străini.

Potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale (CEC), Partidul Comuniștilor a cheltuit cea mai mare sumă în campania premergătoare alegerilor parlamentare din 2009, urmat de Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Social Democrat, Alianța „Moldova Noastră”, Partidul Democrat din Moldova și Mișcarea „Acțiunea Europeană”.