Autismul, cunoscut și sub denumirea de tulburare de spectru autist (TSA sau ASD), este o afecțiune caracterizată în principal prin diferențe sau dificultăți în comunicarea și interacțiunea socială. Poate include, de asemenea, o nevoie sau o preferință puternică pentru predictibilitate și rutină, diferențe în procesarea senzorială, sau comportamente repetitive. Caracteristicile autismului sunt prezente din copilăria timpurie și afecțiunea persistă, de obicei, pe tot parcursul vieții.
Autismul este clasificat ca o , iar un diagnostic formal necesită evaluare profesională care să demonstreze că aceste caracteristici produc dificultăți semnificative în viața de zi cu zi, dincolo de ceea ce s-ar aștepta având în vedere vârsta și al persoanei.
Deoarece autismul este o , manifestările variază considerabil, iar nevoile de sprijin pot varia de la minime până la situații în care persoana este sau necesită îngrijire permanentă.
au crescut semnificativ din anii 1990, în mare parte datorită extinderii criteriilor de diagnostic, creșterii nivelului de conștientizare și accesului mai bun la . Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 1 din 100 de copii este diagnosticat cu autism la nivel global.
Autismul este puternic și implică multiple gene, în timp ce factorii de mediu par să joace un rol mai redus, în principal în perioada .
Băieții sunt diagnosticați mai frecvent decât fetele, parțial deoarece fetele tind să camufleze mai eficient trăsăturile autiste.
Afecțiuni precum anxietatea, depresia, ADHD, epilepsia și dizabilitatea intelectuală sunt mai frecvente în rândul persoanelor autiste. Unele persoane autiste prezintă abilități asociate cu .
Nu există tratament curativ pentru autism. Intervențiile se concentrează pe dezvoltarea abilităților de comunicare, autonomie și participare socială.
Persoanele autiste se regăsesc în toate grupurile demografice și, cu sprijin adecvat, pot participa deplin la viața comunității și pot avea vieți autonome și semnificative. Conceptualizarea autismului exclusiv ca tulburare este contestată de cadrul , care consideră autismul o variație naturală a condiției umane.Kapp, Steven K. Autistic community and the neurodiversity movement. Springer, 2020.
Semne și caracteristici Autismul este caracterizat în principal prin diferențe și dificultăți în interacțiunea și comunicarea socială, alături de modele restrânse sau repetitive de interese, activități sau comportamente (inclusiv ), precum și, în multe cazuri, reacții atipice la stimuli senzoriali. Prezentarea clinică variază considerabil între indivizi.
Clinicienii iau în considerare evaluarea pentru autism atunci când aceste caracteristici sunt prezente, în special dacă sunt asociate cu dificultăți persistente în educație sau angajare, în inițierea sau menținerea relațiilor sociale, cu utilizarea serviciilor de sănătate mintală sau cu un istoric de afecțiuni de neurodezvoltare ori de sănătate mintală. În majoritatea cazurilor, semnele sunt observabile din copilăria timpurie și persistă pe tot parcursul vieții.
Persoanele cu autism pot prezenta dizabilități semnificative în anumite domenii, dar performanțe medii sau, în unele cazuri, în altele.
Abilități sociale și de comunicare Persoanele cu autism pot prezenta diferențe în comunicarea și interacțiunea socială, care pot genera dificultăți în contexte structurate în jurul normelor sociale non-autiste. Criteriile actuale de diagnostic necesită dificultăți persistente în trei domenii: reciprocitate social-emoțională, comunicare nonverbală și dezvoltarea și menținerea relațiilor.
Reciprocitate social-emoțională Semnele timpurii pot include puțin sau deloc gângurit în copilărie, dificultăți în jocuri interactive precum sau , precum și limitări în atenția comună.
Istoric, aceste dificultăți au fost interpretate ca o întârziere în dezvoltarea teoriei minții. Modele precum teoria empatizare–sistematizare au sugerat diferențe între empatia afectivă și cea cognitivă la persoanele cu autism, interpretări care pot fi influențate de alexitimie coexistentă.
Cercetări mai recente contestă aceste interpretări unidirecționale, iar teoria propune că dificultățile de înțelegere apar reciproc între persoanele cu autism și cele fără autism, reflectând stiluri sociale diferite mai degrabă decât deficite intrinseci. Stilurile conversaționale pot include un accent intens asupra unor subiecte specifice, fenomen descris ca .
Comunicare nonverbală Diferențele în comunicarea nonverbală pot include contact vizual redus, interpretări diferite ale expresiilor faciale și dificultăți în deducerea subtextului sau contextului social. Caracteristicile vorbirii, precum volumul, ritmul și prozodia, pot fi atipice.
Dezvoltarea și menținerea relațiilor În copilărie, poate fi observat un interes aparent redus față de alți copii, iar în viața ulterioară pot apărea dificultăți în relațiile interpersonale cu persoane fără autism. Totuși, cercetările indică faptul că persoanele cu autism pot forma relații satisfăcătoare cu alte persoane autiste, ceea ce poate îmbunătăți calitatea vieții.
Copiii cu autism sunt mai frecvent implicați în hărțuire, de obicei ca victime, iar în rândul adulților sunt raportate niveluri crescute de singurătate și dificultăți în relațiile romantice.
Multe persoane dezvoltă strategii de adaptare, inclusiv comportamentelor, care este asociată cu epuizare și rezultate mai slabe ale sănătății mintale, precum și cu diagnostic întârziat.
Comportamente restrânse și repetitive miniatura|Copil cu autism aranjând jucării în linie A doua caracteristică de bază a autismului constă în modele de comportamente, activități și interese restrânse și repetitive. Conform DSM-5-TR, pentru diagnostic sunt necesare cel puțin două dintre următoarele categorii:
Comportamente repetitive: mișcări sau sunete repetitive, precum legănatul, fluturarea mâinilor sau ecolalie, frecvent intensificate în situații de stres. Rezistență la schimbare: preferință puternică pentru rutine și distres la modificări minore. : interese intense și susținute pentru subiecte sau activități specifice. Reactivitate senzorială: hiper- sau hiporeactivitate la stimuli senzoriali, cum ar fi sunetele, texturile sau lumina.
Tot mai multe cercetări susțin că unele dintre aceste caracteristici pot îndeplini funcții adaptative, precum autoreglarea, și pot contribui la satisfacția personală și la dezvoltarea expertizei. Este importantă diferențierea acestor trăsături de cele ale tulburării obsesiv-compulsive, care poate coexista cu autismul, dar are mecanisme și motivații distincte.
Abilități de comunicare verbală Diferențele în comunicarea verbală devin adesea evidente în copilăria timpurie, deoarece mulți copii cu autism dezvoltă abilități de limbaj într-un ritm neuniform. Vorbirea poate apărea mai târziu decât este tipic sau poate să nu apară deloc (), în timp ce abilitatea de citire poate fi prezentă înainte de vârsta școlară (). Atenția comună redusă poate distinge sugarii cu autism de cei fără autism.
Sugarii pot prezenta debut întârziat al gânguririi, gesturi atipice, responsivitate mai scăzută sau tipare vocale mai puțin sincronizate cu îngrijitorii. În timpul celui de-al doilea și al treilea an, copiii cu autism pot produce mai rar și mai puțin variat gângurirea, consoane, cuvinte și combinații de cuvinte și pot integra gesturile cu vorbirea mai rar. Sunt mai puțin predispuși să facă cereri sau să împărtășească experiențe și mai predispuși să repete cuvinte sau fraze ale altora (ecolalie).
Aproximativ 25–35% dintre copiii cu autism de vârstă școlară sunt non-vorbitori sau vorbesc minim. Vârsta apariției vorbirii și complexitatea dezvoltării timpurii a limbajului sunt predictori semnificativi ai abilităților de comunicare verbală în viața ulterioară.
Autoflagelare Autoflagelarea apare de aproximativ trei ori mai frecvent la persoanele cu autism decât la cele fără autism. Comportamentele pot include lovirea capului, mușcarea mâinilor și scărpinarea pielii și pot duce la răniri grave sau, în cazuri rare, la deces.
Au fost propuse mai multe explicații pentru apariția și persistența autoflagelării la persoanele cu afecțiuni de dezvoltare precum autismul. Dificultățile de comunicare pot determina utilizarea autoflagelării ca mijloc de exprimare a nevoilor sau a suferinței. Autoflagelarea poate servi și la reglarea inputului senzorial sau la modularea percepției durerii, în special în prezența disconfortului cronic sau a unor afecțiuni medicale. Factorii neurologici sunt, de asemenea, investigați, fiind sugerată o conectivitate atipică a ca posibilă predispoziție biologică.
Burnout, inerție, meltdown, shutdown Mai multe concepte descriptive non-diagnostice sunt utilizate pentru a descrie dificultăți frecvent raportate de persoanele cu autism în viața cotidiană.
Burnout-ul autist este descris ca o stare prelungită de epuizare mentală și fizică, distinctă de burnout-ul ocupațional, dar cu trăsături suprapuse. Este adesea asociat cu stresul cronic și cu efortul de camuflare a trăsăturilor autismului în contexte sociale. Termenul a fost introdus în 2008, iar cercetarea sistematică a fenomenului s-a intensificat în anii 2020. Nu există în prezent o definiție consensuală, iar burnout-ul poate fi confundat cu depresia. Strategiile de coping raportate includ reducerea camuflării, creșterea stimming-ului, implicarea în interese speciale și retragerea temporară din situații stresante, deși datele privind intervențiile profesionale rămân limitate.
Inerția autistă se referă la dificultăți în inițierea, oprirea sau tranziția între activități sau stări mentale și poate fi descrisă subiectiv ca un sentiment de „blocaj”.
Un meltdown poate apărea atunci când o persoană cu autism se simte copleșită de cerințe senzoriale, cognitive sau emoționale acumulate. Acesta poate fi exprimat vocal sau fizic și este adesea precedat de semne de suferință. Un shutdown este un răspuns similar, dar interiorizat, caracterizat prin retragere și reducerea comunicării.
Profil cognitiv Persoanele cu autism prezintă frecvent un profil cognitiv inegal, cu puncte forte relative în anumite domenii și dificultăți în altele.
este mai frecvent la persoanele cu autism decât în populația generală, deși rămâne rar. Acesta implică abilități izolate într-un domeniu îngust, adesea asociate cu memorie excepțională, precum memorarea de date, fapte sau informații specializate.
Au fost raportate, de asemenea, performanțe îmbunătățite la anumite sarcini perceptive și de atenție în rândul persoanelor cu autism.
Alte caracteristici Persoanele cu autism pot prezenta caracteristici suplimentare care nu fac parte din criteriile formale de diagnostic, dar care pot influența funcționarea și calitatea vieții.
60–80% dintre persoanele cu autism prezintă particularități motorii, precum hipotonie, dificultăți de planificare motorie și mers pe vârfuri. Comportamentele alimentare selective sau atipice sunt raportate la aproximativ 70% dintre copiii cu autism. Au fost identificate corelații moderate între autism, și dependența de jocuri video.
Cauze