Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman (în , în traducere „Cazacii zaporojeni scriind o scrisoare sultanului turc”) este un tablou celebru al pictorului rus Ilia Repin. Tabloul, de 3,58 pe 2,03 metri, a fost început în 1880 și terminat abia în 1891. Repin a notat anii în care a lucrat la pânză în partea de jos a acesteia. Țarul Alexandru al III-lea a cumpărat tabloul cu 35.000 de ruble, această sumă reprezentând la vremea aceea cel mai scump preț plătit până atunci pentru o pictură rusească. De atunci și până astăzi, tabloul este expus la Muzeul Rus din Sankt Petersburg.
Context Răspunsul cazacilor zaporojeni este un tablou ce prezintă o scenă istorică din 1676, mai exact, din timpul războiului Ruso-Turc. Scena înfățișează un grup de cazaci zaporojeni care, potrivit legendei, i-au scris sultanului turc Mehmed al IV-lea o scrisoare. Cazacii zaporojeni trăiau în aval și pe malurile fluviului Nipru. Ei i-au învins pe turci în bătălie. Cu toate acestea, sultanul Imperiului Otoman a cerut cazacilor să se supună stăpânirii otomane. Cazacii, conduși de Ivan Sirko, au răspuns într-o manieră grosolană: ei au scris o scrisoare plină de insulte și batjocură. Pictura înfățișează strădania cazacilor de-a fi cât mai vulgari. Pe vremea lui Repin, cazacii se bucurau de o largă simpatie populară. Însuși Repin îi admira, declarând: Tot ce a scris Nikolai Gogol despre ei este adevarat! Sunt niște oameni sfinți! Nimeni altcineva în lume nu are atât de înrădăcinate valorile libertății, egalității și ale fraternității.
Textul scrisorii sultanului turc către cazaci:
Conform legendei, răspunsul a fost un șir de insulte și rime vulgare, parodiind titlurile sultanului:
Răspunsul zaporojenilor către Mehmed al IV-lea:
Textul original (în limba ucraineană)
Origini Faptul că această scrisoare nu este un document diplomatic, ci doar o scriere literară a acelor vremuri s-a demonstrat în numeroase feluri.
În primul rând, cazacii niciodată nu au scris și nici nu au trimis asemenea documente în țări străine.
Acest lucru poate fi observat comparând bucăți din scrisori ale cazacilor din perioade și contexte diferite.
În al doilea rând, dacă acest document ar fi fost adevărat, alte variante nu ar mai fi existat.
În al treilea rând, variantele au date diferite (1600, 1619, 1620, 1667, 1696, 1713 și altele).
În al patrulea rând, există diferite semnături pe fiecare scrisoare: Otaman Zaharcenko, Ivan Sirko, cazacii Nyz etc.
În final, fiecare dintre scrisori este adresată unor persoane diferite: Osman, Ahmet al II-lea, Ahmet al IV-lea, Mahmud al IV-lea etc.
Personaje „Cazacii” care au pozat ca modele pentru acest tablou sunt de fapt prieteni ai pictorului Repin și profesori ai Universității din Sankt Petersburg, având origini diverse - de la ucraineană, la rusă, la cazacă, evreiască și polonă CharacterNotes„Soldatul zâmbăreț cu căciulă roșie” - bazat pe fizionomia lui Jan Ciągliński, profesorul de desen din Petersburg, de origine polonă.„Lunganul care zâmbește” îl portretizează pe Andriî, mezinul lui Taras Bulba - este fiul aristocratului rus Varvara Uexküll von Gyllenband și strănepotul compozitorului Mikhail GlinkaLunganul cu o banderolă pe cap este portretizat de pictorul din Odesa, Nikolai Kuznetsov, etnic grec - profesor de la Academia de Arte din PetersburgBătrânul fără dinți cu pipă în gură surprins de Repin este făcut după asemănarea unui companion de călătorie care l-a însoțit prin Alexandrovsk (în prezent Zaporoje)Bazat pe persoana lui Porfîri Martînovici. Student la Academia de Arte, priceput în arta filigranului. Din cauza unei boli a fost nevoit să renunțe la pictura de peisaj la vârsta de 25 de ani. Repin nu a reușit să îl picteze după natură, ci a folosit în schimb o mască de ghips a feței lui Martînovici, care i-a surprins expresia zâmbitoare.Personajul „Cazacului sobru” este bazat pe mecena Vasîl Tarnovschi, susținător al culturii ucrainene.Imaginea cazacului Holota („sărăcăciosul”) a fost inspirată după vizitiul lui Vasîl Tarnovschi, Mîkîtka. Repin, impresionat de chipul aproape ciclopian, și de comportamentul său idicol, a reușit să îl deseneze în timp ce el și Mîkîtka traversau Niprul cu feribotul.„Soldatul zâmbăreț”, jucat de atamanul Ivan Sirko, este bazat pe figura generalului Mihail Dragomirov, ofițer rus și guvernatorul guberniei KievUn tătar, bazat pe un coleg de clasă care chiar era tătar.„Taras Bulba”, liderul Cazacilor Zaporojeni, bazat pe figura lui Aleksandr Ivanovici Rubeț, profesor la Universitatea din Sankt Petersburg.„Cazacul cu clop galben”, aproape invizibil de figura lui Taras Bulba, este bazat pe figura lui Fiîodor Stravinski, nimenialtul decât tatăl compozitorului Igor Stravinski„Cheliosul” ar fi trebuit să fie Georgi Alekseyiev, Mare Camarlang la curtea Țarului Rus, care se ocupa de finanțele curții. El a fost invitat să pozeze pentru acest rol, însă a refuzat, considerând că era nedemn. În schimb, Repin a schițat partea din spate a capului său în timp ce Alekseiev privea o expoziție de gravuri. Când a văzut pictura, Alekseiev și-a recunoscut capul și nu a fost mulțumit, deja tabloul se afla deja în colecția imperială. Un prieten de-ai lui Repin și Iavornîțschi și profesor la școala populară a lui Kostiantîn Belonovschi. „Scriitorul” a fost bazat pe figura istoricului și arheologului Dmitro Iavornițki, autorul lucrării „History of the Zaporogian Cossacks”
Note
Bibliografie Dmitro Iavornițki (1895) History of the Zaporogian Cossacks, Vol. 2, pp. 517-518. St. Petersburg. Myron B. Kuropas (1961) The Saga of Ukraine: An Outline History. MUN Enterprises
Legături externe Detailed analysis of the letter (archived version) History of the painting Reply of the Zaporozhian Cossacks Outstanding Paintings, St. Peterburg, 1966. p.271
Categorie:Picturi realizate de Ilia Repin Categorie:Picturi aflate la Muzeul Rus din Sankt Petersburg Categorie:Cazaci