James Douglas „Jim” Morrison (n. 8 decembrie 1943, Florida, Statele Unite ale Americii – d. 3 iulie 1971, Paris, Franța), cunoscut de asemenea sub poreclele alter ego-ului său Jimbo sau The Lizard King respectiv anagrama Mr. Mojo Risin', a fost un intelectual, poet, cântăreț, compozitor, textier și actor american, solistul vocal și liderul formației de classic rock, rock psihedelic, blues rock și acid jazz respectiv acid rock The Doors. A studiat cinematografia împreună cu viitorul său coleg de formație Raymond Daniel Manzarek (clape/claviaturi/pian/Fender Rhodes Piano Bass) la universitatea University of California din Los Angeles (UCLA). Pe lângă contribuțiile de solist pe care le-a avut în grupul vocal-instrumental The Doors, Jim Morrison a mai cântat ocazional în cadrul acestei formații la două instrumente de percuție, mai precis maracas respectiv tamburină.
Biografie Strămoșii lui Jim Morrison erau de origine britanică, mai exact englezi, scoțieni și irlandezi. Când era copil, familia lui petrecea foarte multă vreme călătorind dat fiind serviciul tatălui său, ofițer în Marina Militară. A scris primul său poem intitulat „Pony Express” în anul 1954, la vârsta de 10 ani, pe cand era elev la Longfellow Elementary School din Clairemont. La sfârșitul anilor 1950 Morrison s-a stabilit în Alexandria, Virginia unde și-a încheiat și liceul. Între 1962 și 1963, Jim Morrison a studiat arta și psihologia la Universitatea de Stat din Florida din Tallahassee, apărând chiar și într-un videoclip promoțional pentru universitate. În această perioadă, a manifestat un interes pentru muzica lui Bob Dylan. În decembrie 1963, acesta a jucat într-o piesă de teatru studențească intitulată „The Dumbwaiter” de dramaturgul englez Harold Pinter. În 1964 s-a mutat pe coasta de vest, iar în 1966 a intrat la Universitatea Californiei din Los Angeles (UCLA). Pasionat de literatură și filosofie, Morrison a scris versuri sub influența lui Arthur Rimbaud, Charles Baudelaire și William Blake. Pe când era student la UCLA el a început să ia diferite tipuri de narcotice, cum ar fi LSD. De asemenea, Jim Morrison a mai fost interestat de teoriile psihologului elvețian Carl Jung referitoare la inconștientul colectiv, arhetipurile și profunzimile psihicului uman.
Influențe literare Printre influențele literare ale lui Jim Morrison s-au numărat autori din generația beat (sau beatnick) precum Jack Kerouac, William S. Burroughs, Gregory Corso, Lawrence Ferlinghetti, Michael McClure sau Allen Ginsberg. De asemenea, Jim Morrison a mai fost interesat respectiv influențat și de Oscar Wilde, Jack London, Edgar Allan Poe, Walt Whitman, Aldous Huxley, Antonin Artaud, Louis-Ferdinand Céline, James Joyce, Franz Kafka, Carlos Castañeda (care a studiat de asemenea la UCLA de-a lungul anilor 1960), Albert Camus, Friedrich Nietzsche sau Vladimir Nabokov. Pentru publicarea cărții sale de poezie intitulată „The Lords and the New Creatures” în 1969, Jim Morrison a fost ajutat de prietenul său, poetul beat (beatnik) Michael McClure, cu care Ray Manzarek a colaborat ulterior pe un album de poezie (spoken word) cu contribuții la pian intitulat „Love Lion” (lansat în 1993).
Influențe mitologice Jim Morrison a fost influențat de asemenea de mitologia greacă, mai precis de mitul lui Oedip pe piesa The End de pe albumul de studio de debut de The Doors lansat în anul 1967 respectiv de mitul lui Iacint pe piesa Hyacinth House de pe ultimul album de studio lansat de The Doors cu vocea sa cât timp acesta era incă în viață, mai precis L.A. Woman (din 1971).
Opera literară Opera literară a lui Jim Morrison este reprezentată de volumele acestuia de poezie, publicate atât antum cât și postum. Volumul de poezii The Lords and the New Creatures include o influență notabilă provenită din zona cinematografiei, pe baza studiilor lui Jim Morrison la UCLA. Ca alți muzicieni de rock marcanți de-a lungul timpului (e.g. Bob Dylan), Jim Morrison a fost folosit muzica ca pe un vehicul cultural pentru poezia sa pe care a popularizat-o astfel. Poezia lui Jim Morrison în volumul literar The Lords and the New Creatures se remarcă prin surealismul versurilor sale de asemenea.
Influențe muzicale Printre influențele muzicale ale lui Jim Morrison s-au numărat Elvis Presley sau Frank Sinatra (fiind inspirat de tonul lor de tip bariton). Alte influențe muzicale au fost reprezentate de Little Richard, Fats Domino, Jerry Lee Lewis sau Gene Vincent. În zona de muzică blues, Jim Morrison a mai fost inspirat de Howlin' Wolf, Muddy Waters, John Lee Hooker sau Bessie Smith. O altă influență muzicală marcantă a lui Jim Morrison a fost cântăreața americană de jazz Billie Holiday, conform mai multor biografii. De asemenea, Jim Morrison l-a apreciat pe cântărețul american de muzică soul Otis Redding (menționându-l pe acesta din urmă în versurile piesei „Running Blue” de pe albumul de studio The Doors The Soft Parade lansat în anul 1969).
Grupul muzical The Doors thumb|Jim Morrison, primul de la dreapta la stânga, alături de colegii de formație din The Doors (noiembrie 1966)
În anul 1965 l-a cunoscut pe claviaturistul Ray Manzarek și împreună ei au format grupul rock The Doors, plecând de la formația de surf rock Rick & The Ravens. Din trupă au mai făcut parte bateristul și percuționistul John Densmore precum și chitaristul de flamenco Robby Krieger. Membrii trupei s-au întâlnit în timpul unei sesiuni de meditație transcendentală condusă de guru-ul Maharishi Mahesh Yogi. Denumirea grupului provine de la un vers celebru al lui William Blake, „If the doors of perception were cleansed everything would appear to man as it is, infinite” (în ). Acest vers reprezintă alegoria peșterii a filosofului grec antic Platon. Debutul discografic al trupei a avut loc 2 ani mai târziu cu albumul omonim, The Doors, apărut în 1967 sub egida editurii Elektra Records. Morrison era văzut de fanii săi ca un fel de zeu sau lider spiritual, date fiind aparițiile sale scenice uneori șamanice; ca urmare și-a luat porecla de „Lizard King” (i.e. regele șopârlă). La data de 18 iunie 1966 Jim Morrison a cântat pe aceeași scenă în clubul Whisky a Go Go din Sunset Strip, Los Angeles cu solistul Van Morrison de la formația Them, interpretând împreună piesele In the Midnight Hour și Gloria.
Stilul său de viață alături de formație a devenit tot mai puternic influențat de alcool și droguri. Spre sfârșitul vieții devenise aproape dependent de alcool. În 1969, în urma unui chef mai lung, Morrison a apărut beat pe scenă în fața a 13.000 spectatori din cartierul Coconut Grove din Miami, Florida. În timpul spectacolului și-a scos cămașa pe scenă și și-a scos un deget prin fermoarul pantalonilor. Ca urmare a acestui gest a fost arestat sub acuzația de exhibiționism și alcoolism. A fost condamnat la șase luni de muncă silnică, dar a făcut recurs. Totuși, Morrison a murit înainte de rejudecarea cazului.
Vestimentație Pe scenă, Jim Morrison a adoptat o ținută marcantă reprezentată de cămăși și pantaloni de piele, cu curele care prezentau uneori motive tradiționale navajo (un popor nativ american). Aceste curele sunt cunoscute în limba engleză drept „concho belts”. Un alt articol vestimentar notabil din garderoba lui Jim Morrison a fost o pălărie cu cap de mort (acest aspect influențându-l ulterior pe solistul britanic Ian Astbury de la The Cult care a purtat o pălărie similară pe scenă în cadrul concertelor cu The Cult) pe care a purtat-o în cadrul concertului controversat de la data de 1 martie 1969 de la Dinner Key Auditorium din Miami, Florida.
Spiritualitate Jim Morrison a fost interesat de spiritualitatea nativilor americani (inclusiv șamanism). Acesta a fost de asemenea profund marcat de o experiență pe care a declarat că avut-o la vârsta de 4 ani în 1947: în timp ce călătorea cu mașina cu familia sa traversând o autostradă prin deșertul din New Mexico, Statele Unite ale Americii, a observat un grup de nativi americani pe moarte implicați anterior într-un accident. Referitor la acest incident, acesta a clamat faptul că a fost pentru prima dată când a experimentat frica și că sufletul a cel puțin unui nativ american a sărit în sufletul său. Această amintire respectiv experiență spirituală l-a influențat în context artistic de asemenea, versurile pieselor Doors Peace Frog, Dawn's Highway și Ghost Song detaliind incidentul respectiv din copilăria sa. Versurile recurente de tip spoken word care sunt incluse pe aceste cântece sunt: „Indians scattered on dawn's highway bleeding / Ghosts crowd the young child's fragile eggshell mind” (versuri care apar inițial pe piesa Peace Frog). Cu toate acestea, tatăl său a declarat că acest incident nu s-a întâmplat. Conform autorului Paul Wyld, Jim Morrison a fost inspirat de ocultism de asemenea, mai precis de anumite opere literare precum The Mirror of Magic de Kurt Seligmann sau The Outsider de Colin Willson. În 1963, pe când era încă student, Jim Morrison i-a făcut cadou de Crăciun colegului său de apartament, care era student la arte, cartea The History of Magic.
Viața privată și moartea miniatura|Jim Morrison cu tatăl său, George Stephen Morrison, la bordul USS Bon Homme Richard (CVA-31). Morrison s-a însurat cu prietena sa, Pamela Courson, pe care o cunoscuse în 1966. Ea a fost aceea care l-a găsit mort în hotelul din Paris unde stăteau. Moartea sa a fost stabilită ca fiind cauzată de un atac de cord; nu i s-a făcut însă autopsie. Morrison a fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise din Paris, după o ceremonie privată. Avea să devină una din figurile cheie ale Clubului 27.
Mormântul său a devenit un loc de pelerinaj și este încă vizitat zilnic de sute de fani care lasă acolo multe amintiri, cum ar fi: bilete, însemnări, graffiti, țigări, prezervative. În același cimitir au mai fost înmormântați alte personalități culturale remarcabile precum Oscar Wilde, Gertrude Stein, Édith Piaf, Frédéric Chopin, George Enescu, Honoré de Balzac, precum și numeroase alte celebrități. Pe piatra funerară de la mormântul lui Jim Morrison stă scrisă cu majuscule o inscripția în limba greacă „KATA TON DAIMONA EAYTOY”, însemnând fidel (sau sincer) propriului său spirit.
Controverse