Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

thumb|Catedrala Sfânta Treime din Blaj, construită la mijlocul secolului al XVIII-lea după planul arhitectului Anton Erhard Martinelli thumb|Biserica Buna Vestire din Târgu Mureș, construită în perioada interbelică după modelul Bazilicii Sfântul Petru din Roma, în prezent biserică ortodoxă Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică este o biserică catolică răsăriteană de rit bizantin, alcătuită din Arhieparhia de Făgăraș și Alba Iulia, precum și din alte șase eparhii (cinci în România și una în Statele Unite ale Americii). În 2025 cei șapte episcopi ai acestei biserici l-au ales întâistătător pe Claudiu-Lucian Pop, alegere confirmată de papa Leon al XIV-lea. Drepturile și obligațiile arhiepiscopului major sunt similare celor ale unui patriarh.

Biserica Română Unită cu Roma a jucat un rol esențial în dezvoltarea culturii și educației române moderne, fiind considerată în mod tradițional una din cele două biserici naționale românești, alături de Biserica Ortodoxă Română.

Istorie

thumb|Ioan Inocențiu Micu-Klein (1692-1768) thumb|Biserica română unită din Comana de Jos, Brașov, una din cele mai vechi din Țara Făgărașului thumb|Tabloul membrilor fondatori ai Academiei Române, cu canonicul Timotei Cipariu în centrul imaginii, 1/13 august 1867 Biserica Română Unită cu Roma s-a format în urma unirii marii majorități a clerului și a credincioșilor Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal (Transilvania) cu Biserica Romei. O mică parte din credincioși nu a aderat la actul de unire, dar cea mai mare parte a lor a rămas fidelă episcopilor uniți. Din datele recensământului din anul 1930 reiese că 31,1% din populația din Transilvania istorică era greco-catolică, iar 27,8% era ortodoxă. În Crișana-Maramureș 36,8% din populație s-a declarat ortodoxă și 25,2% greco-catolică (Maramureșul fiind preponderent greco-catolic), iar în Banat 56,1% din populație era ortodoxă și 3,6% greco-catolică.Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II: Neam, limbă maternă, religie, Imprimeria Națională, București 1938, pag. XXVII.

Realizată după modelul Uniunii de la Brest din 1596 și a Uniunii de la Ujhorod din 1646 (în Transcarpatia ucraineană), unirea bisericii transilvane românești s-a făcut în urma Sinodului de la Alba Iulia din anul 1698. Organizarea oficială a Bisericii Române Unite ca parte a Bisericii Catolice s-a făcut în 6 iulie 1716, în vremea Papei Clement al XI-lea, prin decretul pontifical „Indulgendum esse”.

Rețeaua de învățământ dezvoltată din secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea de Biserica Română Unită a ridicat nivelul cultural al românilor din Transilvania, indiferent de confesiune. Gheorghe Șincai, unul din corifeii Școlii Ardelene, a fost inspectorul școlar general pentru școlile confesionale ale Bisericii Române Unite, prin efortul său fiind deschise peste trei sute de școli cu predare în limba română. Între profesorii Liceului „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj s-au numărat personalități de anvergură ale culturii române, precum filologul și canonicul Timotei Cipariu, istoricul și canonicul Augustin Bunea, amândoi membri ai Academiei Române. Majoritatea politicienilor români din Transilvania erau de asemenea fie ei înșiși preoți, fie descendenți din vechi familii de preoți greco-catolici, precum George Barițiu, Simion Bărnuțiu, Ioan Rațiu, Alexandru Vaida Voievod, Ioan Bianu, Iuliu Maniu și Corneliu Coposu. Întemeietorul presei românești din Transilvania, George Barițiu, a fost de asemenea fiu de preot greco-catolic. Abnegația culturală, științifică și politică a Bisericii Române Unite cu Roma pentru poporul român au expus-o vicisitudinilor totalitare ale secolului al XX-lea.

Ca și toate celelalte biserici greco-catolice din zona de influență sovietică, la ordinul lui StalinImplicarea lui Stalin în distrugerea Bisericilor Greco-Catolice, Biserica Română Unită a fost interzisă prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948. Patrimoniul ei (biserici, mănăstiri, școli, case parohiale etc.) a fost expropriat și, în cea mai mare parte, dat în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În această perioadă, și mai ales în anii stalinismului, episcopii, preoții, călugării și credincioșii greco-catolici au fost aspru persecutați, mulți din ei murind în închisorile și coloniile de muncă forțată din gulagul comunist sau în domicilii forțate.

Biserica Română Unită cu Roma a reintrat în legalitate imediat după Revoluția din 1989, prin decretul-lege nr. 9, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale pe 31 decembrie 1989. O lege care să reglementeze situația juridică a lăcașelor de cult greco-catolice trecute în posesia Bisericii Ortodoxe Române nu a fost adoptată până în prezent.

Recunoașterea morală a sacrificiului Bisericii Române Unite cu Roma a avut loc cu ocazia vizitei efectuate de papa Ioan Paul al II-lea în România, în perioada 7-9 mai 1999. În a doua zi a vizitei, pe 8 mai 1999, papa a îngenuncheat la mormintele episcopilor martiri Vasile Aftenie și Iuliu Hossu din Cimitirul Bellu, în semn de omagiu și recunoștință.Bianca Pădurean, Pagina de istorie: Vizita istorică a papei Ioan Paul al II-lea în România, rfi.ro, 8 mai 2018. Accesat la 7 noiembrie 2023. Douăzeci ani mai târziu a avut loc vizita Papei Francisc în România.Papa Francisc în România: agenda călătoriei apostolice din zilele 31 mai–2 iunie 2019, vaticannews.va, 25 martie 2019. Accesat la 24 iunie 2021. În data de 2 iunie 2019, Suveranul Pontif a prezidat pe Câmpia Libertății din Blaj slujba de beatificare a celor șapte episcopi români greco-catolici, morți în închisorile comuniste (Valeriu Traian Frențiu al Oradei Mari, Iuliu Hossu al Clujului și Gherlei, Alexandru Rusu al Maramureșului, Vasile Aftenie, episcop vicar al Bucureștiului, Ioan Bălan de la Lugoj, Ioan Suciu, administrator apostolic al Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș, Tit Liviu Chinezu, episocp vicar de București).Să duceți lumina Evangheliei ca acești Fericiți: Papa Francisc pe Câmpia Libertății de la Blaj, vaticannews.va, 2 iunie 2019. Accesat la 24 iunie 2021.

Organizare Potrivit ediției din 2005 a Anuarului Pontifical, la sfârșitul lui 2003, Biserica număra 737.900 de credincioși, 716 preoți și 347 de seminariști. Conform datelor recensământului din 2002, în România au fost înregistrați 191.556 de greco-catolici, dintre care 160.896 etnici români, 19.645 maghiari, 6.148 romi, 1.721 ucraineni, 1.542 germani etc. Datele rezultate au fost contestate de Biserica Română Unită, care acuză faptul că în formulare era tipărită deja confesiunea ortodoxă și a susținut că autoritățile au făcut presiuni asupra celor recenzați să nu se declare greco-catolici.Raportul Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă în lume, 15 septembrie 2006 Independent de Biserica Română Unită, în România există de asemenea șase episcopii (dieceze) romano-catolice (de rit latin), un ordinariat armeano-catolic la Gherla, care formează Biserica Romano-Catolică din România.

Conform datelor recensământului efectuat în anul 2002 de autoritățile române, județele cu cea mai numeroasă prezență greco-catolică erau: Cluj (30.012), Satu Mare (29.200), Maramureș (28.182) etc.

De-a lungul timpului Până în 1948 thumb|Provincia mitropolitană de Făgăraș și Alba Iulia în anul 1909 (albastru): 1. Arhiepiscopia de Făgăraș și Alba Iulia (cu sediul la Blaj), 2. Episcopia de Lugoj, 3. Episcopia de Oradea Mare și 4. Episcopia de Gherla. Inițial Biserica Română Unită cu Roma a fost pusă sub jurisdicția arhiepiscopului romano-catolic de Esztergom, care îndeplinea funcția de Principe-Primat al Ungariei.Augustin Bunea, Istorie scurtă a Bisericii Române Unite cu Roma, Blaj 1900, pag. 43. Astfel episcopul greco-catolic din Blaj se afla subordonat canonic celui romano-catolic din Esztergom. În anul 1777 a fost înființată ce-a de-a doua episcopie unită românească, Episcopia de Oradea Mare, subordonată inițial tot Arhiepiscopiei de Esztergom.

Situația s-a schimbat la 26 noiembrie 1853, când prin bula „Ecclesiam Christi ex omni lingua” Papa Pius al IX-lea a ridicat Episcopia Română Unită de Făgăraș la rangul de arhiepiscopie (de Alba Iulia și Făgăraș) sediu al mitropoliei, cu Episcopia de Oradea drept sufragană. Astfel Biserica Română Unită cu Roma a devenit Provincie bisericească de sine stătătoare, subordonată direct Sfântului Scaun, ieșind deci de sub jurisdicția arhiepiscopului-primat al Ungariei. Tot atunci au fost înființate două episcopii noi, cea de Lugoj și cea de Gherla, care au fost subordonate ierarhic (ca episcopii sufragane) Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș, formând astfel Mitropolia română unită cu sediul la Blaj. Primul mitropolit al Blajului a fost Alexandru Șterca Șuluțiu.

În perioada interbelică a fost înființată Episcopia de Maramureș, cu sediul la Baia Mare, ca a patra episcopie sufragană a Arhiepiscopiei de la Blaj.

Prin decretul "Apostolica sedes" din 9 aprilie 1934Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439. Congregația pentru Bisericile Orientale a readus sub jurisdicția Arhiepiscopiei de la Blaj cele treizecișicinci de parohii unite din Ținutul Secuiesc, care fuseseră anterior subordonate Eparhiei de Hajdúdorog începând cu anul 1912.În ordinea enumerării: Arcuș, Boroșneu Mare, Imper, Ciucsângiorgiu, Lăzărești, Ghelința, Ilieni, Lemnia, Lisnău, Poian, Turia, Aldea, Bodogaia, Bezidul Nou, Sărățeni, Aita Seacă, Eliseni, Odorheiu Secuiesc, Jacu, Joseni, Sândominic, Frumoasa, Ghimeș-Făget, Gheorgheni, Voșlăbeni, Sântandrei, Bolintineni, Boteni, Crăciunești, Ivănești, Târgu Mureș, Șardu Nirajului, Troița, Lăureni și Tirimioara.

Clandestinitatea thumb|Întrevederea dintre Nicolae Ceaușescu (flancat de Manea Mănescu și Ștefan Voitec) și patriarhul Iustin Moisescu, București, 18 iunie 1977 La 3 septembrie 1948 a fost publicat în Monitorul Oficial al României decretul prin care episcopul Ioan Suciu, considerat vârful rezistenței anticomuniste din BRU, a fost depus din funcție de Guvernul Petru Groza. La 18 septembrie 1948 au fost depuși din funcție ceilalți episcopi uniți, cu excepția lui Vasile Aftenie, episcopul-vicar pentru București, și a lui Iuliu Hossu, episcop de Cluj, considerați mai concesivi.

Autoritățile comuniste au organizat pentru data de 1 octombrie 1948 o adunare a clerului greco-catolic, răspândind știrea că întrunirea va fi prezidată la Cluj de episcopul Iuliu Hossu. Acesta însă a reușit să trimită în data de 30 septembrie o scrisoare circulară prin care anunța excomunicarea latae sententiae a celor care vor participa la adunarea de trecere la Biserica Ortodoxă Română. În aceste condiții întrunirea nu s-a desfășurat la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, ci la mică distanță, în sala de sport a Liceului Barițiu. La adunare a participat un singur protopop unit, Traian Belașcu, protopop de Țichindeal, și 37 de preoți de mir, dintre care doi au refuzat să semneze proclamația de trecere la BOR.Alex. Mircea, Pamfil Cârnațiu, Mircea Todericiu, Calvarul Bisericii Unite, în: BRU - 250 de ani de existență, Madrid 1952, p. 152. Cei 36 au fost primiți în după-masa zilei de 1 octombrie de episcopul ortodox Nicolae Colan, după care au plecat spre București, pentru primirea la Palatul Patriarhal, urmată de o slujbă la Biserica Sf. Spiridon Nou, prezidată de patriarhul Justinian Marina.Prof. Marcel Știrban, 1948. Momente pregătitoare. Episcopi sub urmărie , Provincia, august-septembrie 2001.