Marcel Arland (n. 5 iulie 1899 – d. 12 ianuarie 1986) a fost un prozator și critic literar francez.
După bacalaureatul în filosofie la colegiul din Langres, pleacă la Paris și intră la Sorbona. În 1923 publică prima culegere de nuvele Terres étrangerères (Pământuri străine), gen în care va excela. În 1929, este profesor la Montcel, dar publică și primul roman, L’Ordre (Ordinea), pentru care primește premiul Goncourt.
Din 1924 până în 1937 publică în La Nouvelle Revue Française cronici literare și eseuri critice, susținând o intensă activitate critică și în calitate de director al acestei publicații, (alături de Jean Pulhan).
Pentru scrierile lui i se decernează, în 1952, Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze, în 1960, Marele Premiu Național de Literatură, iar în 1968 este primit în Academia Franceză.
Opera 1923: Pământuri străine ("Terres étrangères"); 1929: Ordinea ("L'Ordre"); 1931: Eseuri critice ("Essais critiques"); 1934: Cei vii ("Les Vivants"); 1941: Antologia poeziei franceze ("Anthologie de la poésie française"); 1951: Proza franceză ("La prose française"); 1952: Consolarea unui călător ("La Consolation du voyageur"); 1962: Noaptea și izvoarele ("La nuit et les sources").
Note
Bibliografie Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1981
Legături externe Biografie la Academie Française Biografie la Encyclopedia Britannica Biografie la Pagesperso-orange.fr
Categorie:Nașteri în 1899 Categorie:Nașteri pe 5 iulie Categorie:Decese în 1986 Categorie:Decese pe 12 ianuarie Categorie:Membri ai Academiei Franceze Categorie:Eseiști francezi Categorie:Laureații Premiului Goncourt Categorie:Nuveliști francezi Categorie:Romancieri francezi