Al Patrulea album de studio oficial fără nume (cunoscut popular ca Led Zeppelin IV) al trupei engleze de rock Led Zeppelin a fost lansat pe 8 noiembrie 1971. Pe album nu există vreo denumire oficială a acestuia dar discul este numit, în general, Led Zeppelin IV, cu o cifră romană la final la fel ca precedentele trei discuri. Casa de discuri Atlantic Records a folosit denumirile Four Symbols și The Fourth Album. De asemenea a fost numit și Zoso, Untitled și Runes. Chitaristul formației, Jimmy Page numește albumul în interviuri ca pe „al patrulea album” și Led Zeppelin IV, Robert Plant făcând de asemenea referire la LP (i.e. long play) prin termenii „al patrulea album”.

La lansarea sa, Led Zeppelin IV a fost un imens succes critic și comercial. Majoritatea cântecelor de pe album sunt foarte difuzate la posturile de radio cu specific de rock clasic (e.g. Rock FM, Magic FM sau City FM în România în trecut). Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt „Black Dog” (inspirată de un câine negru din rasa Labrador Retriever cunoscut de formație lângă studioul de înregistrare Headley Grange; riff-ul cântecului fiind compus de basistul John Paul Jones și fiind inspirat de Muddy Waters sau Howlin' Wolf), „Rock and Roll”, „Stairway to Heaven”, „Misty Mountain Hop” (inspirată de romanul The Hobbit de scriitorul englez de origine germană J. R. R. Tolkien precum și de mișcarea hippie în general), „Going to California” (piesă inspirată din admirația lui Robert Plant și a lui Jimmy Page față de artista canadiană Joni Mitchell) sau „When The Levee Breaks” (un cover blues cântat original de Memphis Minnie și Kansas Joe McCoy, piesă inspirată de o mare tragedie, mai precis Marea Inundație a fluviului Mississippi din 1927, cea mai devastatoare din istoria americană; modul în care cântecul este interpretat de formație poate să facă această versiune să fie percepută ca un remake de asemenea).

Albumul este unul dintre cele mai bine vândute din istoria muzicii cu peste 37 de milioane de exemplare. S-a vândut în peste 23 de milioane de exemplare numai în Statele Unite ale Americii (SUA), devenind al treilea în lista discurilor cele mai vândute din această țară. În 2003 albumul a fost clasat pe locul 66 în Lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilită de revista Rolling Stone. Discul este considerat un magnum opus (i.e. capodoperă) al grupului Led Zeppelin. Nu în ultimul rând, Led Zeppelin IV este singurul album de studio al formației care include o colaborare cu o solistă, mai precis Sandy Denny de la formația britanică de folk rock Fairport Convention, pe piesa The Battle of Evermore (Sandy Denny este creditată pe album cu un sigil sau simbol personal preluat din cartea The Book of Signs (sau Das Zeichenbuch) de Rudolf Koch, simbolul acesteia fiind un asterisk reprezentând divinitatea).

Simbolismul ocult al albumului thumb|dreapta|Cele patru simboluri ale membrilor formației Led Zeppelin pe discul de vinil al albumului de studio Led Zeppelin IV lansat în anul 1971, de la stânga la dreapta: Jimmy Page (chitară), John Paul Jones (chitară bass și clape), John Bonham (tobe) și Robert Plant (voce). thumb|right|Simbolul ezoteric pentru solista Sandy Denny care reprezintă divinitatea (Godhead) thumb|dreapta|Coperțile albumului de studio Led Zeppelin IV (1971) de Led Zeppelin includ această fotografie cu un culegător de vreascuri în vârstă și văduv din Mere, Wiltshire, Anglia, pe nume Lot Long, poză făcută de Ernest Howard Farmer (circa 1892).

Albumul de studio a fost în mod intenționat lansat neintitulat ca o reacție de frondă a formației cu privire la remarcile criticilor care au vizat albumul precedent al formației, Led Zeppelin III. Chitaristul Jimmy Page a declarat faptul că aceasta a fost modalitatea cea mai bună de a reacționa atunci, lăsând astfel mai mult muzica să vorbească.

Totodată, coperțile albumului, atât cele din față respectiv spate cât și cele interioare, au un simbolism ocult. Există patru simboluri oculte sau ezoterice care reprezintă fiecare membru al formației pe coperta interioară a albumului (aceste simboluri se regăsesc pe discul de vinil albumului de studio de asemenea). Cel mai cunoscut dintre acestea este așa-zisul simbol Zoso sau ZoSo asociat cu chitaristul Jimmy Page. Acesta este un simbol alchimic pentru planeta Saturn (o planetă asociată cu conceptul de karma atât în ​​astrologie cât și în alchimie). Fiecare membru al formație a decis să își aleagă un anumit simbol ezoteric sau ocult pentru a fi asociat cu acesta. Aceste simboluri au fost alese de membrii formației din anumite surse literare pe baza crezurilor, convingerilor respectiv filosofiilor de viață ale acestora. Simbolul lui Robert Plant a fost preluat din romanul The Sacred Symbols of Mu de autorul britanic James Churchward. Romanul avansează ipoteza unui continent antic dispărut sub valurile Oceanului Pacific în urmă cu mii de ani. Acest continent antic ar fi fost patria primordială a umanității sau leagănul civilizației umane. Simbolul lui Robert Plant este reprezentat de un cerc care include o pană de struț asociat cu zeița egipteană antică Ma'at sau Maat, una dintre cele mai importante din mitologia Egiptului antic, respectiv cu valorile patronate de aceasta (i.e. adevăr, dreptate divină respectiv ordine). Simbolurile basistului și organistului John Paul Jones respectiv bateristului John Bonham au fost preluate din The Book of Signs, Das Zeichenbuch sau Cartea Semnelor (prima ediție în limba engleză a cărții fiind publicată în 1930) de autorul german Rudolf Koch. Simbolul lui John Paul Jones este reprezentat de o triquetra (un simbol celtic antic care se regăsește atât în arta celtică cât și în cea nordică, i.e. a scandinavilor sau vikingilor) iar cel al lui John Bonham de cele trei cercuri borromeice (în ) asociate cu trinitatea creștină (i.e. Sfânta Treime), paginile 33 respectiv 32 din acel volum literar. Simbolul solistei Sandy Denny care a cântat pe piesa The Battle of Evermore este un sigiliu străvechi format din trei triunghiuri care reprezintă divinitatea (simbol care apare pe pagina 5 din Cartea Semnelor).

Albumul mai conține o pictură de Barrington Coleby, asociat cu Jimmy Page care a locuit ulterior în Elveția, a unui pustnic cu o lanternă, aceasta fiind o trimitere directă la cartea de tarot pustnicul (sau eremitul), o carte de tip arcană majoră (în ), care are o dublă valență: una de introspecție sau căutare a unui sens mai profund în viață prin acumularea de cunoștințe noi sau înțelepciune (i.e. valența pozitivă, în cazul în care cartea apare cu fața în sus la citire) respectiv izolare (i.e. valența negativă, în cazul în care cartea apare inversată sau cu fața în jos la citire). Chitaristul Jimmy Page în particular a fost fascinat de această carte de tarot, jucând chiar rolul pustnicului într-o scenă de fantezie din filmul de concert The Song Remains The Same din 1976 al formației (fiind într-o călătorie inițiatică de tip bildungsroman către iluminare, realizând într-un final faptul că el însuși este, de fapt, pustnicul; scena a fost filmată pe un munte de lângă Boleskine House, una dintre fostele proprietăți ale lui Jimmy Page din Scoția, asociate în trecut cu Aleister Crowley cu care Page a fost fascinat, pe timp de seară pe vreme rece). Coperțile albumului mai conțin o poză a unui vârstnic din comitatul ceremonial Wiltshire, Anglia (datând din perioada târzie victoriană, i.e. de la finalul domniei Reginei Victoria a Regatului Unit) care cară multe vreascuri în spate, altă trimitere către cartea de tarot pustnicul. Identitatea vârstnicului din poza respectivă a reprezentat un mister pentru fanii formației pentru mai bine de 50 de ani de la lansarea albumului. Ulterior, identitatea acestuia a fost descoperită.

Controversele privind piesa Stairway to Heaven De-a lungul timpului, piesa Stairway to Heaven (considerată de mulți ca fiind cea mai complexă din întregul repertoriu sau catalog al formației), a reprezentat subiectul mai multor speculații sau subiecte care au vizat spiritualitatea acesteia (e.g. dacă piesa este ascultată invers atunci ar avea așa-zise mesaje satanice). La nivel tehnic instrumental, melodia este controversată dat fiind faptul că are un tempo rapid de la un anumit punct în timp. De asemenea, versurile piesei fac referire la legenda fluierașului din Hamelin (legendă care are legătură cu venirea sașilor în Transilvania în Evul Mediu de asemenea), mai precis: „[...] And it's whispered that soon if we all call the tune / Then the piper will lead us to reason”. Aceste două versuri pot fi interpretate mai mult în cheia unei metafore care denotă o călăuzire spirituală oferită de o putere superioară (sau supranaturală) decât figura legendară a fluierașului respectiv. Mai mult, formația a fost acuzată în trecut că ar fi plagiat piesa după un cântec instrumental relativ similar parțial intitulat „Taurus” al formației americane Spirit (ulterior, s-a dovedit legal că nu au făcut-o). Totodată, riff-ul piesei este interzis în unele magazine de instrumente muzicale, mai precis magazine de chitare, pentru că a fost prea cântat de-a lungul timpului de potențiali cumpărători sau clienți. Solistul formației, Robert Plant, a declarat în trecut faptul că a obosit să tot mai cânte melodia. În contrapondere cu opinia mai defavorabilă a lui Plant, chitaristul formației, Jimmy Page, și-a manifestat aprecierea față de cântec.

Controversa tehnică privind piesa Black Dog Riff-ul central al piesei Black Dog a fost compus de basistul John Paul Jones folosind un sistem de notație muzicală pe care l-a învățat de la tatăl său, fiind inspirat de o melodie a bluesmanului american Muddy Waters. Piesa este controversată din punct de vedere tehnic deoarece are o măsură muzicală (sau metru) destul de dificilă respectiv neobișnuită. Din acest punct de vedere, bateristului John Bonham i-a fost inițial dificil să cânte la tobe pe ritmul impus de chitara bas. Cântecul este o trimitere la un câine Labrador Retriever fără nume care vizita formația în timpul înregistrărilor prin împrejurimile de lângă studioul Headley Grange. Potrivit autorului Dave Lewis, contribuția vocală a lui Robert Plant la piesă a fost inspirată de piesa „Oh Well” a trupei Fleetwood Mac (compusă de Peter Green).

Influența literară a lui J. R. R. Tolkien Două piese de pe acest album de studio de Led Zeppelin au fost inspirate din legendarium-ul autorului englez de origine germană J. R. R. Tolkien, mai precis Misty Mountain Hop respectiv The Battle of Evermore. Cele două opere literare care au inspirate aceste cântece sunt trilogia Stăpânul inelelor respectiv romanul The Hobbit (care a fost publicat înaintea trilogiei în anul 1937). Solistul Robert Plant a fost fascinat de lumea fantastică descrisă în aceste două romane din genul literar high fantasy.

Lista pieselor „Black Dog” (Page, Plant, Jones) (4:57) „Rock and Roll” (Page, Plant, Jones, Bonham) (3:40) „The Battle of Evermore” (Page, Plant) (5:52) „Stairway to Heaven” (Page, Plant) (8:02) „Misty Mountain Hop” (Page, Plant, Jones) (4:38) „Four Sticks” (Page, Plant) (4:46) „Going to California” (Page, Plant) (3:31) „When The Levee Breaks” (Page, Plant, Jones, Bonham, Minnie) (7:07)

Single-uri „Black Dog” (1971) „Rock and Roll” (1972)

Componența trupei, personalul de înregistrare Jimmy Page - chitară acustică, chitară electrică, mandolină Robert Plant - voce, muzicuță John Paul Jones - sintetizator, chitară bas, claviaturi, mandolină, blockflöte John Bonham - tobe

Note

Categorie:Albume din 1971 Categorie:Albume Led Zeppelin