La răscruce de vânturi

La răscruce de vânturi (în ) este singurul roman al scriitoarei engleze Emily Brontë, publicat în 1847 sub pseudonimul „Ellis Bell”. Acțiunea este plasată pe mlaștinile aspre din West Yorkshire și urmărește destinele a două familii de proprietari rurali, Earnshaw și Linton, precum și relațiile lor tensionate cu Heathcliff, fiul adoptiv de origine incertă al familiei Earnshaw. Intriga se desfășoară pe parcursul a două generații și urmărește pasiunea, degradarea și, în cele din urmă, reconcilierea.

Romanul este construit printr-o narațiune în ramă: povestea este relatată de menajera Nelly Dean și filtrată prin perspectiva lui Lockwood, chiriașul de la Thrushcross Grange. Această structură introduce o distanță între evenimente și relatarea lor și lasă deschisă problema fiabilității naratorilor. Organizat în jurul unor teme precum iubirea absolută, posesivitatea și răzbunarea, textul îmbină intensitatea romantismului cu elemente ale esteticii gotice. Prin intensitatea analizei psihologice și prin ambiguitatea morală a personajelor, romanul tensionează convențiile epocii victoriene, le reconfigurează și anticipează formule narative asociate ulterior modernismului.

Acceptat spre publicare de editorul Thomas Newby împreună cu Agnes Grey de Anne Brontë, înainte de consacrarea romanului Jane Eyre al surorii lor, Charlotte Brontë, textul a apărut ulterior acestuia. Prima ediție americană a fost publicată în aprilie 1848 de Harper & Brothers din New York. După moartea lui Emily, Charlotte Brontë a îngrijit și a revizuit ediția a doua a romanului, apărută în 1850.

Primirea critică inițială a fost profund divizată, opera fiind considerată de unii comentatori excesivă, violentă și moralmente tulburătoare. Controversele au vizat reprezentarea cruzimii fizice și psihice, inclusiv a violenței domestice, dar și contestarea normelor morale victoriene, a discursului religios dominant și a ierarhiilor de clasă. În timp, romanul a fost integrat în canonul literaturii de limbă engleză, fiind recunoscut drept unul dintre marile romane ale acesteia și generând numeroase adaptări și transpuneri intermediale în diverse registre artistice.

Într-un eseu publicat în 1954, cunoscutul scriitor britanic William S. Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume.

Nota la traducerea în limba română Titlul în română, așa cum a fost tradus de Henrietta Yvonne Stahl - La răscruce de vânturi - este poetic, și în același timp, cuprinde perfect ideile principale ale romanului:

Sălbăticia naturii: „Wuthering” este un regionalism din Yorkshire care descrie sunetul vântului care șuieră violent pe dealuri. „Răscruce de vânturi” redă perfect atmosfera de izolare și furtună continuă de pe mlaștinile unde se află conacul. Metafora destinului: Cuvântul „răscruce” adaugă o încărcătură simbolică pe care titlul original nu o are explicit – ideea de punct critic, de întâlnire fatală (între Catherine și Heathcliff) și de alegeri care distrug vieți.

Traducerea metaforica a Henriettei Yvonne Stahl este remarcabilă prin creativitate și în comparație cu traducerile din alte limbi, de exemplu franceză: Les Hauts de Hurlevent (Înălțimile Urletului-de-vânt) sau italiană: Cime tempestose (Culmi furtunoase).

Povestea

Deschidere În 1801, domnul Lockwood, noul chiriaș al domeniului Thrushcross Grange din Yorkshire, își vizitează proprietarul, Heathcliff, la casa sa de fermă, izolată pe mlaștinile din apropiere, Wuthering Heights. Acolo întâlnește o tânără rezervată — identificată mai târziu drept Cathy Linton — pe Joseph, un servitor morocănos, și pe Hareton, un tânăr needucat care vorbește asemenea unui slujitor. Toți sunt posomorâți și neprimitori.

Viscolul îl obligă să rămână peste noapte. Lockwood citește însemnări din jurnalul fostei ocupante a camerei sale, Catherine Earnshaw. În timpul nopții are un coșmar în care fantoma lui Catherine îl imploră să o lase să intre pe fereastră. Țipetele lui îl trezesc pe Heathcliff, care este profund tulburat.

Întors la Thrushcross Grange, Lockwood se îmbolnăvește. În timpul convalescenței, menajera sa, Ellen „Nelly” Dean, începe să-i istorisească povestea neobișnuită a familiei.

Narațiunea lui Nelly

Cu treizeci de ani înainte, familia Earnshaw locuia la Wuthering Heights împreună cu cei doi copii ai lor, Hindley, în vârstă de paisprezece ani, și Catherine, de șase ani, precum și cu servitoarea Nelly. Întors dintr-o călătorie la Liverpool, domnul Earnshaw aduce acasă un băiat orfan, pe care îl numește Heathcliff. Originea lui rămâne neclară; este descris drept „ca un țigan” și, posibil, marinar lascar sau naufragiat american ori spaniol. Earnshaw îl tratează ca pe favorit și își neglijează propriii copii, mai ales după moartea soției sale. Hindley îl bate pe Heathcliff, însă, în timp, acesta devine foarte apropiat de Catherine.

Hindley pleacă la universitate. Trei ani mai târziu, după moartea tatălui său, se întoarce ca nou stăpân al domeniului Wuthering Heights. Împreună cu soția sa, Frances, îl obligă pe Heathcliff să trăiască asemenea unui servitor.

miniatura|Urcușul pe vârful Withens. Se crede că este sursa de inspirație pentru casa familiei Earnshaw în romanul „La răscruce de vânturi”

În apropiere locuiesc Edgar Linton și sora lui, Isabella, la Thrushcross Grange. Heathcliff și Catherine îi spionează. Când Catherine este atacată de câinele lor, familia Linton o primește în casă, dar îl trimite pe Heathcliff înapoi. La o vizită ulterioară a Lintonilor, Hindley și Edgar își bat joc de Heathcliff; izbucnește o încăierare, iar el este izgonit și închis în pod. Heathcliff jură că într-o zi se va răzbuna.

Frances moare după ce naște un fiu, Hareton. Doi ani mai târziu, Catherine acceptă cererea în căsătorie a lui Edgar. Îi mărturisește lui Nelly că îl iubește pe Heathcliff, dar nu îl poate lua de soț din cauza poziției sale sociale inferioare. Nelly o avertizează să nu mai întrețină legături cu Heathcliff. Acesta surprinde doar o parte a conversației și, înțelegând greșit sentimentele lui Catherine, părăsește casa. Copleșită, Catherine se îmbolnăvește.

Domnul și doamna Linton mor de febră. Prin testament, Thrushcross Grange este lăsat să fie moștenit de descendenții de sex masculin ai lui Edgar sau, în lipsa acestora, de moștenitorii Isabelei.

La trei ani după plecare, Heathcliff revine pe neașteptate, misterios îmbogățit. Profită de îndrăgostirea Isabelei pentru a-l răni pe Edgar. Înfurat de prezența lui la Grange, Edgar îl alungă. Tulburată, Catherine se închide în cameră și refuză hrana timp de trei zile. La Wuthering Heights, Heathcliff exploatează dependența lui Hindley de jocurile de noroc și ajunge creditor ipotecar al domeniului Wuthering Heights, asigurându-și astfel controlul asupra proprietății. Heathcliff fuge în secret cu Isabella, însă căsnicia lor se dovedește nefericită, iar cei doi se întorc curând.

Heathcliff o vizitează în secret pe Catherine, grav bolnavă și însărcinată. Ea moare la scurt timp după ce dă naștere unei fiice, Cathy. Heathcliff izbucnește în disperare și o imploră pe Catherine să îl bântuie. Isabella, amărâtă de obsesia lui, fuge în sud, unde dă naștere fiului lui Heathcliff, un copil firav numit Linton. Hindley moare șase luni mai târziu din cauza alcoolismului, iar Hareton moștenește Wuthering Heights, deși Heathcliff preia efectiv posesia domeniului.

La doisprezece ani după moartea Isabelei, Linton, încă bolnăvicios și posibil moștenitor al domeniului Thrushcross Grange, este adus înapoi pentru a locui la Grange. Curând însă, Heathcliff insistă ca fiul său să fie mutat la Wuthering Heights. Cathy și Linton dezvoltă o relație. Heathcliff uneltește să îi căsătorească, dorind astfel să controleze moștenirea lui Cathy; iar după moartea lui Edgar, cei doi ajung să locuiască la Wuthering Heights. Heathcliff devine tot mai sălbatic. Mărturisește că, stăpânit de gândul la Catherine, i-a deschis mormântul la scurt timp după înmormântarea ei și din nou după moartea lui Edgar. Când Linton moare, Cathy, rămasă văduvă, nu are altă posibilitate decât să rămână la Wuthering Heights, prinsă într-o ostilitate neîntreruptă față de Heathcliff.

Ajunsă la momentul prezent al relatării, Nelly își încheie povestea.

Deznodământ Lockwood părăsește ținutul, dar revine după opt luni pentru a-și achita chiria. O întâlnește pe Nelly, care între timp a devenit menajeră la Wuthering Heights, iar aceasta îi povestește ce s-a petrecut în lipsa lui.

Cathy îi cere iertare lui Hareton, iar împăcarea lor se adâncește treptat într-o dragoste sinceră. Ea îl confruntă direct pe Heathcliff pentru că le-a luat pe nedrept ambele proprietăți.

Copleșit, slăbit vizibil și tot mai absorbit de amintirea lui Catherine, Heathcliff începe să îi evite pe cei doi tineri. Nu mai poate suporta să vadă în ochii lor privirea ei — aceeași privire care îl urmărește necontenit. În cele din urmă încetează să mai mănânce. Câteva zile mai târziu este găsit mort în vechea cameră a lui Catherine.

Hareton își redobândește Wuthering Heights, iar Cathy îl învață să citească. Cei doi plănuiesc să se căsătorească și să se mute la Thrushcross Grange, al cărei proprietar de drept este acum Cathy, lăsându-l pe Joseph să aibă grijă de casa de pe mlaștini.

Localnicii spun că i-ar fi văzut pe Catherine și Heathcliff rătăcind împreună pe întinderile pustii. Lockwood vizitează mormintele lui Catherine, Edgar și Heathcliff, așezate unul lângă altul, și este convins că, în cele din urmă, toți trei și-au găsit liniștea.

Arbore genealogic

Personaje

Heathcliff este un copil găsit în Liverpool, care este adus de domnul Earnshaw la Wuthering Heights, unde este îngrijit cu reticență de familie și răsfățat de tatăl său adoptiv. El și fiica domnului Earnshaw, Catherine, se apropie, iar dragostea lor este tema centrală a primului volum. Răzbunarea lui împotriva bărbatului cu care aceasta alege să se căsătorească și consecințele acesteia sunt tema centrală a celui de-al doilea volum. Heathcliff a fost considerat un erou byronic, dar criticii au subliniat că se reinventează în anumite momente, făcând personajul său greu de încadrat într-un singur tip. Are o poziție ambiguă în societate, iar lipsa de statut este subliniată de faptul că „Heathcliff” este atât prenumele lui, cât și numele de familie. Este posibil ca personajul lui Heathcliff să fi fost inspirat de Branwell Brontë, fratele autoarei. Un alcoolic și un dependent de opiu, el le-ar fi terorizat într-adevăr pe Emily și pe sora ei Charlotte în timpul crizelor frecvente de delirium tremens care l-au afectat cu câțiva ani înainte de moartea sa. Chiar dacă Heathcliff nu are probleme cu alcoolul sau drogurile, influența persoanei lui Branwell este probabilă; deși același lucru s-ar putea spune, poate mai potrivit, despre Hindley Earnshaw și Linton Heathcliff. Catherine Earnshaw este prima dată prezentată cititorului după moartea ei, prin descoperirea de către Lockwood a jurnalului și a sculpturilor sale. Descrierea vieții ei se limitează aproape în întregime la primul volum. Ea pare nesigură dacă este, sau vrea să devină, mai mult ca Heathcliff sau dacă aspiră să fie mai mult ca Edgar. Unii critici au susținut că decizia ei de a se căsători cu Edgar Linton este alegoric o respingere a firii și o predare în fața culturii, o alegere cu consecințe nefericite, fatidice pentru toate celelalte personaje.Gilbert, Sandra M. and Susan Gubar. The Madwoman in the Attic: The Woman Writer and the Nineteenth-Century Imagination. New Haven: Yale UP, 2000. Ea moare la câteva ore după ce și-a născut fiica.