Norman Manea

Norman Manea () este un scriitor și om de cultură evreu originar din România, care trăiește din 1988 în Statele Unite ale Americii.

Viața și cariera

În România Norman Manea s-a născut în 1936, la Burdujeni, care era pe atunci un sat aparte în județul Suceava, iar ulterior a devenit unul din cartierele orașului Suceava. Părinții lui erau oameni simpli, tatăl – contabil la o mică întreprindere, iar mama – casnică. Bunicul din partea mamei avea o librărie, iar cel din partea tatălui – o brutărieManea și Onofrei 2011, p. 19..

În 1941, după intrarea României în războiul împotriva Uniunii Sovietice, evreii din Bucovina au fost deportați în Transnistria, printre ei copilul Norman de cinci ani și familia lui, care locuia atunci în satul IțcaniManea 2006, p. 158., precum și rudele lor din Bucovina. Maria, pe care bunicul lui Norman Manea din partea tatălui a luat-o în grijă când era o copilă de țăran orfană, apoi doica lui Norman, a vrut să meargă cu deportații, dar nu a fost lăsată de soldații care îi păzeau. Mai târziu, riscându-și viața, Maria a reușit o dată să ajungă la ei în Transnistria cu alimente și haine.

Bunicii și alte rude mai îndepărtate ale lui Norman Manea au pierit în deportare, dar el și familia restrânsă au scăpat, fiind eliberați în 1944. Au trăit un an în Basarabia. Norman a început să meargă la o școală cu limba de predare rusă, iar tatăl lui a lucrat la o bancă.

În 1945 s-au întors în România, la Fălticeni, unde au locuit la rude. În 1947 au ajuns înapoi la Suceava, unde Maria se căsătorise între timp, soțul ei fiind primul secretar al comitetului județean al partidului comunist. A ajutat familia Manea și din această poziție.

Tatăl lui Norman Manea a intrat în Partidul Comunist, deoarece în primii ani de după război, pentru unii evrei, retorica comunistă a fost atrăgătoare, fiindcă promitea că discriminările și persecuțiile pe bază etnică, grozăviile din timpul războiului nu se vor mai repeta, iar legile adoptate atunci interziceau excesele naționalisteUngureanu 2012.. A făcut o carieră modestă, devenind directorul unei întreprinderi comerciale locale, dar curând a pierdut această funcție în urma unui denunț anonim, fără să fie cercetată realitatea acuzațiilor, și a devenit din nou simplu contabil. Norman era elev bun, pionier, apoi, ca licean, membru din convingere al Uniunii Tineretului Muncitor (U.T.M.). Însă la vârsta de 16 ani, diferența dintre realitate și utopia comunistă, precum și teroarea care domnea l-au dezamăgit de comunism. La aceasta a contribuit și demnitatea cu care un coleg de clasă a reacționat, în 1952, la excluderea din U.T.M., cu contribuția lui Manea. Ulterior, în 1959, cei doi tineri au devenit prieteniȘimonca 2003.. Ca adult nu a fost comunist, dar nici disidentȘimonca 2006..

În 1954 a intrat la Institutul de Construcții București fără să aibă vocație pentru inginerieManea și Onofrei 2011, p. 19-20..

În 1958, tatăl său a fost arestat și condamnat la cinci ani de muncă silnică pe baza unor acuzații false de drept comun, iar mama lui a fost nevoită să lucreze ca muncitoare la o fabrică de conserveManea 2006, p. 369.. Totuși, s-a reușit rejudecarea cazului și reducerea pedepsei la zece luni. Deoarece le executase deja, Manea tatăl a fost eliberat, dar nu a scăpat nici după aceea de hărțuieli din partea autoritățilorManea 2006, p. 385..

În 1959, Norman Manea a obținut diploma de inginer hidrotehnician, apoi a lucrat la diverse întreprinderi de construcții la Suceava, la Ploiești, în final la București. Între timp a început să scrie. În 1966 i-a apărut prima proză scurtă, Fierul de călcat dragostea, în revista Ramuri, iar în 1969 primul volum de povestiri, Noaptea pe latura lungăBucurești, Editura pentru Literatură.. S-a căsătorit în același an cu Josette-Cella Boiangiu, care este soția lui și în 2021.

Critica literară descoperea o voce și un stil cu totul noi în povestirile și nuvelele lui din primii ani și de mai târziuMușat 2009..

În 1970 i-a apărut primul roman, CaptiviBucurești, Cartea Românească.. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor, și în 1974 și-a abandonat ocupația de inginer.

În urma apariției, în 1981, a volumului de povestiri Octombrie, ora optCluj-Napoca, Editura Dacia. și a unui interviu în revista Familia din Oradea, Manea a început să fie atacat în revistele cu cea mai accentuată orientare comunistă naționalistă, Flacăra, Săptămîna și LuceafărulManea și Onofrei 2011, p. 21..

A început să fie urmărit de Securitate. I-au fost instalate microfoane în locuință și un informator scria sistematic note despre el. Întâmplarea făcea ca acesta să fie unul din cei mai buni prieteni ai săi, care îi relata tot atât de sistematic despre notele sale, în care nu-i dăuna. Aceasta a durat până când acest prieten a părăsit țaraManea 2006, p. 283..

Un grup de scriitori emigrați în Germania de Vest în 1983 au apreciat mult volumul Octombrie, ora opt și au atras atenția scriitorului Heinrich Böll asupra sa. În 1985 a apărut prima scriere a lui Manea în Occident, traducerea scrierii Pulovărul, în revista vest-germană Akzente. În 1986, Serviciul German de Schimburi Academice (DAAD) i-a acordat o bursă cu ședere de un an în Berlinul Occidental. În același an, în România i-a apărut, după multe probleme cu cenzura, romanul Plicul negruBucurești, Cartea Românească.. Această operă satirică și alegorică a fost calificată de scriitoarea Gabriela Adameșteanu ca cel mai dur roman politic din ultimul deceniu al regimului comunist.

Juriul Uniunii Scriitorilor, care în mod obișnuit acorda premii anual, nu mai făcuse aceasta de doi ani, dar în 1986 s-a întrunit și a premiat volumul de eseuri Pe contur al lui Manea. Ca niciodată până atunci, organul de partid și de stat numit Consiliul Culturii și Educației Socialiste i l-a retras.

În emigrație

În 1987, Norman Manea și soția lui au plecat în Berlinul Occidental și au trăit acolo timp de un an cu bursa primită. La recomandarea lui Heinrich Böll, editura Steidl din Göttingen a publicat în traducere o parte din volumul Octombrie, ora opt sub titlul Roboterbiographie und andere Erzählungen (Biografia robotului și alte povestiri), care a avut o primire bună, cartea fiind reeditată în anul următor.

Din cauza atmosferei care domnea în țară, cuplul nu s-a mai întors în România. Gândul emigrației îl preocupase pe scriitor și mai înainte. Ca evreu putea s-o facă legal demult. Chiar și părinții îl îndemnau să plece cu toții, dar el nu s-a putut hotărî s-o facă, crezând că nu și-ar fi putut găsi locul ca scriitor în limba română. Și în 2021 scrie în română și se consideră scriitor român. De aceea își trăiește emigrația ca exil, acesta devenind una din temele operelor salePopescu 2010.Grădinaru 2018..

În același timp, Norman Manea s-a exprimat împotriva atitudinilor patriotarde. Într-un interviu a fost întrebat dacă este mândru în a fi român, în contextul în care la alegerile europarlamentare din 2014 un partid politic a folosit un slogan patrioticOfițeru 2014.:

În 1988, scriitorul a primit o bursă în cadrul programului Fulbright și a plecat la Washington. La New York l-a cunoscut pe scriitorul Philip Roth. Au fost prieteni până la moartea acestuia în 2018. Tot în 1988 a murit mama lui Manea, la înmormântarea căreia nu a putut merge, iar tatăl lui de 80 de ani a emigrat în IsraelManea și Onofrei 2011, p. 23..

Între 1989 și 1992 a fost bursierul Bard College din New York. A participat la congrese de scriitori, a ținut conferințe, i-au apărut traducerile mai multor scrieri.

În 1991, The New Republic din Washington i-a publicat eseul Happy Guilt (Vină fericită) despre scrierile autobiografice ale lui Mircea Eliade, care aborda și faptul că istoricul religiilor nu a amintit niciodată de comunitatea ideologică pe care o avusese în anii 1930 cu Garda de Fier. Traducerea acestui eseu a fost publicată fără acordul autorului de către Revista 22. La unii intelectuali români, eseul a provocat o indignare care a ținut relativ multă vreme. De exemplu, în ochii istoricului și criticului literar Alex Ștefănescu, „Norman Manea (de altfel un scriitor lipsit de talent, judecînd după cărțile filozofarde și prolixe publicate în România) are o atitudine de megaloman agresiv, acuzând de peste ocean întreaga noastră societate”.

În 1994, Manea a primit o catedră de profesor și statutul de scriitor rezident la Bard College, unde activează și în 2021Manea și Onofrei 2011, p. 24..

Scriitorul a revenit prima oară în România abia în 1997, cu oarecare teamă din cauza atacurilor la care fusese supus. Atunci au început să-i fie publicate în țară primele opere scrise în Occident.

În 1998, Manea a scris în The New Republic un eseu cu titlul The Incompatibilities (Incompatibilitățile) despre Jurnalul lui Mihail Sebastian din anii 1930-1940, publicat în 1996. Pentru aceasta a fost din nou atacat. De exemplu istoricul și criticul literar Nicolae Manolescu a afirmat într-un editorial din România literară că Manea susține „monopolul evreiesc al suferinței”, acuzație pe care scriitorul a respins-o imediat în Revista 22, nr. 23, 1998Manea și Onofrei 2011, p. 25..

În 2003 a apărut concomitent în România și în S.U.A. Întoarcerea huliganuluiIași – București, Polirom. / The Hooligans returnNew York, Farrar, Straus & Giroux.Titlul este o referință la cartea lui Mihail Sebastian Cum am devenit huligan (1935)., care a contribuit în mod semnificativ la cunoașterea și aprecierea pozitivă a scriitorului. Este scrierea sa cea mai complexă de până atunci. Pe de o parte în părți cu caracter de memorii directe, pe de altă parte în fragmente cu caracter de roman, exprimă cele trei teme principale tratate în întreaga sa operă: Holocaustul, existența sa umană și de scriitor în România comunistă și exilulCălinescu 2006.. În anii următori, cartea a fost tradusă în mai multe limbi. În Franța a primit Premiul Médicis pentru literatură străină (2006)Manea și Onofrei 2011, p. 25-27..

În 2008, editura Polirom a început publicarea seriei de opere ale lui Norman Manea, începând cu ediția a III-a a Întoarcerii huliganului. În același an a venit din nou în România, de data aceasta fiind primit cu unele onoruri, precum titlul de Doctor honoris causa al Universității din București și cel al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-NapocaManea și Onofrei 2011, p. 27.. Mai târziu (2012), Uniunea Scriitorilor i-a acordat Premiul Național pe 2011, iar în 2014 l-a propus, împreună cu alți trei scriitori, pentru Premiul NobelTalpalariu 2014 ..

În 2009 a apărut următoarea carte a lui Manea, Vizuina. Este romanul exilului. Titlul este o referire la refugiul reprezentat de citit, de literatură, pe care îl poate găsi naufragiatul în necunoscut. Totodată, cartea are și caracter de thriller intelectual.

Opere

1969 – Noaptea pe latura lungă (povestiri), București, Editura pentru LiteraturăSecțiune după Manea și Onofrei 2011, p. 377-378. 1970 – Captivi (roman), București, Cartea Românească 1974 – Atrium (roman), Cartea Românească 2008 – ediția a II-a, Iași – București, Polirom 1975 – Primele porți (povestiri), București, Albatros 1976 – Cartea fiului (roman), București, Eminescu 1977 – Zilele și jocul, Cartea Românească 1979 – Anii de ucenicie ai lui August Prostul (roman documentar), Cartea Românească 2005 – ediția a II-a, revăzută, Polirom 1981 – Octombrie, ora opt (povestiri), Cluj-Napoca, Dacia 1997 – ediția a II-a revăzută, Cluj-Napoca, Apostrof 1984 – Pe contur (eseuri), Cartea Românească 1986 – Plicul negru (roman), Cartea Românească 1996 – ediția a II-a revăzută, București, Editura Fundației Culturale Române 2003 – ediția a III-a, Cartea Românească 2006 – ediția a IV-a, Polirom 2010 – ediția a V-a, Polirom 1997 – Despre clovni: dictatorul și artistul, Apostrof 2005 – ediția a II-a, Polirom 1999 – Fericirea obligatorie (nuvele), Apostrof 2005 – ediția a II-a, Polirom 2011 – ediția a III-a, Polirom 1999 – Casa melcului (interviuri), București, Hasefer 2003 – Întoarcerea huliganului (roman autobiografic), Polirom