Pantelimon V. Sinadino () a fost un politician țarist, deputat în Duma de Stat al celei de-a II-a convocări din partea Basarabiei, medic și scriitor. Primar al Chișinăului în anii 1903-1904, 1905-1907 și 1909-1910.
Biografie, familie thumb|left|P. V. Sinadino la începutul secolului XX thumb|290px|Membri ai Dumei a II-a de Stat din partea Basarabiei. În picioare (de la stânga): Emelian Melenciuc, Arefa Tretiacenko, Johann Gerstenberger și Dmitri Sviatopolk-Mirski; așezați (de la stânga): Vladimir Purișkevici, Pavel Krupensky, Anton Demianovici, Pantelimon Sinadino și Pavel Crușeveanu. Pantelimon Sinadino s-a născut într-o familie de negustori greci. Bunicul său, Pantelimon I. Sinadino, a fost primar al Chișinăului în perioadele 1837-39 și 1840-42, iar tatăl, Victor Sinadino, cetățean de onoare al Chișinăului, a ctitorit câteva edificii importante în oraș, printre care biserica Sfântul Pantelimon (1891, împreună cu fratele său Ioan și Banca orășenească (în prezent, Sala cu orgă). În perioada 1893-1924, actuala stradă Vlaicu Pârcălab din Chișinău s-a numit ,,strada Victor Sinadino", în onoarea tatălui lui Pantelimon Sinadino.
Activitate Pantelimon Sinadino își face studiile la Liceul nr. 1 din Chișinău (promoția 1894) și la Universitatea din Kiev (specializându-se în economie, finanțe și medicină).
La 25 aprilie 1903 devine primarul Chișinăului în locul lui Carol Schmidt, care demisionase în semn de protest față de Pogromul de la Chișinău. A ocupat funcția de primar până la 20 ianuarie 1904.
Revine în postul de primar al Chișinăului pe 11 noiembrie 1905, fiind desemnat să dețină acest post pe un termen de patru ani.
La 6 februarie 1907 a fost ales membru al Dumei a II-a de Stat a Rusiei țariste, iar la 14 octombrie același an a fost ales membru pentru Duma de Stat de legislatura a III-a. Per total, Sinadino a activat în Duma rusă din 1907 până în 1917.Deputatii Sfatului Tarii si Lavrenti Beria | Cultură
thumb|right|290px|Banca şi Primăria din Chişinău, două instituţii unde P.V. Sinadino şi-a desfăşurat activitatea. Între cele două edificii trecea strada Victor Sinadino, numită astfel în onoarea tatălui lui P.V. Sinadino
La 22 octombrie 1909 a fost ales a treia oară primar, dar la 15 februarie 1910 își dă demisia.
In 1917 devine membru în Sfatul Țării din partea minorității grecești. Din motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for.
La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu România, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de Guvernul Român.
În anii 1924-40 ocupă funcții importante în Banca Populară din Basarabia.
În 1933, la invitația lui Ion Duca, devine membru al Partidului Național Liberal și este ales în Parlamentul României.
A fost arestat la 9 iulie 1940 de NKVD și despre soarta lui de atunci nu se știe nimic.
Soția Xenia și doi copii, Alexandru și Victor, au reușit să se refugieze la București.
Opera Chișinăul nostru (1904-06, Amintiri) (manuscris); Creditul în Basarabia - Chișinău, 1929; Ce este necesar pentru însănătoșirea vieții economice în Basarabia - Chișinău, Tip. Dreptatea, 1916
Despre Sinadino în presa vremii "Mai rar așa primar" (rus. "Редкий городской голова")
Referințe
Bibliografie
Legături externe Primari ai orașului Chișinău - Departamentul „Memoria Chișinăului” al Bibliotecii Municipale „B.P. Hașdeu” 10+3 primari ai Chișinăului , vipmagazin.md
Categorie:Nașteri în 1875 Categorie:Nașteri pe 17 iulie Categorie:Istoria Chișinăului Categorie:Oameni din Chișinău Categorie:Politicieni basarabeni Categorie:Politicieni ai Imperiului Rus Categorie:Membri ai Dumei de Stat a Imperiului Rus din gubernia Basarabia Categorie:Primarii orașului Chișinău Categorie:Greci din România Categorie:Basarabeni victime ale regimului comunist Categorie:Victime ale represiunii sovietice Categorie:Deputați români Categorie:Decese în anii 1940 Categorie:Greci basarabeni