Sporting Clube de Portugal cunoscut și sub numele Sporting CP, Sporting sau adesea Sporting Lisabona este un club sportiv portughez din capitala Portugaliei, Lisabona. Renumele clubului este datorat în special secției de fotbal, care are peste 97.000 de membri suporteri înregistrați. Pedro Jorge da Cunha - Finanças do futebol , 5th May 2006 - Maisfutebol Sportivii și suporterii clubului sunt supranumiți și Leões (în română Leii).
De-a lungul celor peste o sută de ani de existență, echipele și sportivii clubului au câștigat 50 de medalii de aur la competiții olimpice, mondiale sau europene, multe altele de argint sau bronz precum și sute de titluri naționale ori regionale. Puține cluburi din lume se mai pot mândri cu asemenea succese. Sporting este, după Barcelona, clubul cu cele mai multe titluri la toate disciplinele în competițiile intercluburi - - Sporting C.P. Web Site.
Încă de la înființare (1906), Jose Alvalade și-a făcut cunoscută dorința de a transforma Sporting într-un „...club mare, cel mai mare din Europa”. Astăzi, un secol mai târziu, extraordinarele rezultate cu care Sporting se mândrește sunt acțiunile lui Jose Alvalade, și în aceeași măsură a altor fondatori ai clubului, în integrarea principiilor valorilor, etica reușitei și a spiritului de echipă. Îndrăznind să deschidă drumuri noi, într-un timp în care în Portugalia sporturile erau încă activități în stadiu de dezvoltare și având în mare parte caracteristici elitiste, primul "Sportinguistas" a reușit să formeze un colectiv puternic care s-a proiectat la nivel global în ceea ce este Sporting Club de Portugal. Pe lângă multele titluri obținute de club, Sporting Club de Portugal se mândrește cu peste 3 milioane de fani de pe toate continentele: cu 300 de cluburi de suporteri, birouri și delegații.
Istoria Începuturile Începutul a fost un ideal romantic în vremurile tulburi ale începutului secolului XX (1902), când un grup de tineri aflați în vacanță la Belas, au hotărât să înființeze un club și să organizeze un meci de fotbal la Castelul Seteais, în cadrul unui festival care avea loc la Sintra. În prezența familiei regale, s-a disputat un meci alert între Sport Club de Belas și un grup din Sintra. Belas a învins cu scorul de 3 – 0, într-un meci în care frații Gavozzo, Franciso și José Maria, împreună cu alții sportivi, erau descriși ca făcând parte din „familiile bune”. Presa vremii a relatat prezența a 4000 de spectatori foarte atenți la desfășurarea evenimentului.
Sport Club de Belas a fost un vis de vară, peste care s-a așternut praful după încheierea vacanțelor. Dar visul nu a murit. Meciul de la Sintra din 26 august 1902, i-a marcat pe jucători. Tinerii, reîntorși la Lisabona visau la statutul sportului din străinătate, în special din Franța și Anglia, și păstrau contactul între ei, majoritatea trăind în același cartier rezidențial din Campo Grande. Aceștia se întâlneau frecvent în patiseria Bijou, care mai există și astăzi pe Avenida da Liberdade și aici, doi ani după experiența de la Belas, au hotărât să se întoarcă la marea lor dragoste, sportul și să înființeze Campo Grande Football Club. Și alți participanți la evenimentul din 26 august 1902 și-au urmat pasiunea pentru sport și au înființat Clube Internacional de Futebol (CIF).
Sediul central al lui Campo Grande Football Club se afla la etajul al doilea al conacului Pinto da Cunha, construcție situată la intersecția străzilor Alameda das Linhas de Torres și Campo Grande. Printre alții, frații Gavozzo au participat la întrunirea de constituire alături de tânărul José Holtreman Roquette (José Alvalade), José Stromp și alți sportivi entuziaști. Vicontele de Alvalade, José Alfredo Holtreman, bunicul lui José Alvalade și capul familiei, avea aproape 70 de ani când a fost numit președinte datorită suportului altruist și abilității de a înțelege și încuraja spiritul și entuziasmul nepotului său preacum și a prietenilor săi.
Fotbalul, scrima, tenisul, atletismul, reuniunile sociale sau drumețiile erau principalele activități ale noului club, cele care i-au stimulat primii doi ani de existență.
Înființarea În 1906 atmosfera din cadrul clubului era tulburată de o sciziune între membri care preferau evenimentele sociale și reuniunile, pe de o parte, și ceilalți care susțineau latura sportivă. Júlio de Araújo, cel ce mai târziu va deveni președintele lui Sporting, un pasionat istoric al procesului de înființare a clubului nota: „pe zi ce trecea, două tendințe se conturau, cea a băieților din Lisabona care doreau mutarea sediului și cea a celor din Campo Grande, care considerau că păstrarea actualului sediu era corectă și oportună”. Ba mai mult, Júlio de Araújo mai amintea „disputa nu se referea doar la locația sediului ci și la obiectivele clubului – spre deosebire de cei din Campo Grande, ceilalți considerau activitățile sociale prioritare celor sportive”.
Această perioadă tulbure ar fi putut cauza o rupere între cele două tabere. José Gavazzo a fost primul care a abandonat clubul inițial, însoțit de circa două duzini de membri, printre care și José Alvalade, care a declarat: „Am să-l iau pe bunicul meu de partea mea iar el îmi va da suficienți bani pentru a constitui un alt club”.
Această hotărâre nu a întârziat să dea roade. Vicontele de Alvalade și-a dat acordul pentru înființarea noului club și a dat o importantă sumă de bani totodată permițând amenajarea unui teren de joc la una din fermele lui – Sporting continuă să existe în acel loc până în zilele noastre – devenind președinte al consiliului de administrație și „protector” al clubului. Datorită acestui fapt tânărul José Alvalade, radiind de entuziasm a rostit faimoasa frază: „Vrem ca acest club să devină un club mare, cel mai mare din Europa", frază binecunoscută de toți suporterii lui Sporting.
La data de 14 aprilie 1906 noul colectiv adoptă denumirea provizorie de Campo Grande Sporting Club iar la data de 1 iulie în același an, la sugestia lui António Félix da Costa Júnior, se stabilește denumirea de Sporting Clube de Portugal. În 20 iulie, la propunerea lui Nuno Soares Júnior, Adunarea Generală declară ziua de 1 iulie 1906 ca data oficială a înființării lui Sporting. Aceste fapte profetice ale celor 18 membrii fondatori au făcut posibilă sărbătorirea, în 2006, a centenarului clubului.
Primii ani Tradiția fotbalistică a lui Sporting poate fi urmărită cu ușurință privind înapoi în timp, dar activitatea clubului era una eterogenă, multidisciplinară a membrilor clubului. Astfel, cei ce iubeau atletismul erau la fel de buni la fotbal, tenis, la trasul frânghiei, scrimă, cricket, gimnastică sau hochei pe iarbă.
În 1907, Don Fernando de Castelo Branco (Pombeiro) și-a dat acordul pentru utilizarea leului de pe blazonul său, dar fără fundalul albastru. „Nu cu arme aurii pe fond roșu și albastru, cum era blazonul familiei Pombeiro, ci cu arme argintii pe fond verde, cum își declarau intențiile fondatorii", notează Júlio de Araújo. Verdele fiind, de fapt, sugerat de vicontele de Alvalade și simboliza speranțele clubului.
Ziua de 3 februarie 1907 este data primului meci de fotbal pentru Sporting. Nu se poate spune, însă, că a reprezentat un succes imediat, pierzând cu scorul de 5-1, în divizia secundă, în fața celor de la Cruz Negra în Alcântara. Unii dintre componenții formației învingătoare se vor alătura mai târziu lui Sporting: Alípio da Motta Veiga, Octávio Teixeira Bastos, António das Neves Vital și alții. Don João de Vila Franca a marcat unicul gol și a devenit primul marcator din istoria lui Sporting.
La 1 decembrie 1907 consemnăm nașterea eternului rival. Sporting Clube de Portugal și Sport Lisabona (care se va numi un an mai târziu Benfica Lisabona) disputând un meci pe iarba de la Quinta Nova, în Sete Rios. Sporting, care se echipa în alb în acea perioadă, a apărut într-un echipament constând din tricouri în dungi alb-verzi, șort alb și jambiere albe. Acest echipament a fost reprodus și cu ocazia sărbătoririi centenarului. Acest echipament este cunoscut sub numele de „Stromp", omagiu adus unui foarte popular sportinguista, Franciso Stromp, un strălucitor fotbalist care a fost unul din cei mai mari sportivi portughezi din toate timpurile. Sporting a învins cu scorul de 2-1, un gol fiind marcat de Cândido Rosa Rodrigues, unul din frații Catatau și fost jucător al lui Sport Lisabona. Acesta va fi primul gol al leilor în marea rivalitate dintre cei doi giganți ai sportului portughez. Sfârșitul sezonului 1907-1908 o găsește pe Sporting în poziția a doua a competiției regionale.
Clubul avea, după sursele vremii, cal mai bun teren din Portugalia, în Sítio das Mouras. Situat la numărul 73 pe Alameda do Lumiar, astăzi Alameda das Linhas de Torres, teren pus la dispoziție de vicontele de Alvalade la ferma sa. Terenul a fost utilizat încă din mai 1906 și îmbunătățit mai târziu în 1907. Complexul sportiv era format dintr-un teren de fotbal, piste pentru atletism, două terenuri de tenis și un pavilion cu dușuri, baie și o bucătărie. Pavilionul era luxos pentru vremea lui.
În 1910 spiritul eterogen era deja stabilit iar echipele de tenis au dovedit-o. Titlurile la săritura cu prăjina, aruncarea ciocanului și săritura în lungime au revenit de asemeni clubului. Acesta a fost anul în care José Alvalade a devenit președintele clubului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1916.
Primele victorii Direcția clubului fusese trasată, trasată spre victorie. Sport a câștigat primul său Campeonato de Lisboa, divizia a patra și a repetat clasarea în 1915, de data asta în divizia Onoare, câștigând, totodată, și Cupa Onoare (Taça de Honra) cu o victorie împotriva lui Benfica în finală (scor 3-1). Victoria în Campeonato de Lisboa din 1915 a fost prima dintr-o serie lungă de succese obținute de Sporting. O serie de 19 campionate (din care 6 consecutive) între anii 1915 și 1947, când competiția s-a desființat. 1915 a fost primul an în care Sporting a folosit șorturi negre la tricourile „Stromp".
Laranjeira Guerra a învins în cursa ciclistă Porto-Lisabona în anul 1912, un eveniment eroic, ținând cont de starea drumurilor și de echipamentul folosit. Acest ciclist va deveni precursorul unor minunați cicliști ca Alfredo Trindade, João Roque, Leonel Miranda, Marco Chagas și cel mai celebru dintre ei: Joaquim Agostinho. Performanțele sale obținute în Turul Franței, unde s-a clasat de 8 ori în primii 10 și a obținut locul trei la două ediții, la fel un loc doi obținut în Turul Spaniei (doar 11 secunde despărțindu-l de câștigătorul ediției, José Manuel Fuente), într-o perioadă dominată de Eddy Merckx și mai târziu Bernard Hinault, precum și nenumăratele rezultate obținute în competițiile din Portugalia (de trei ori câștigător al Volta a Portugal) au făcut din Agostinho un simbol și o legendă al lui Sporting.
Un alt sport în vogă la vremea aceea era trasul frânghiei, la care sportivii lui Sporting au atins un nivel impresionant, fiind invincibili în competițiile la care participau.
1912 a fost anul mai multor succese obținute de atleții lui Sporting. Abilul António Stromp a strălucit în probele de 100m și 200m la Jocurile Olimpice desfășurate la Stockholm, în Suedia. António Stromp a fost primul olimpic al lui Sporting, cel care va plasa clubul pe calea de a deveni clubul cu cele mai multe succese olimpice din țară după numărul de participanți și medalii câștigate. Tot în 1912, Sporting va obține prima victorie dintr-o serie lungă de Campionate Naționale de cros.