Fotbal Club Politehnica Iași, cunoscut sub numele de Politehnica Iași, sau pe scurt Poli Iași, a fost un club profesionist de fotbal din Iași, România.
Numită după Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași, echipa a fost fondată în 1945. A evoluat timp de 28 de sezoane în prima ligă a României până la desființarea sa în 2010. În același an, a fost înființat un club succesor sub numele de ACSMU Politehnica Iași. Între 2011 și 2016, echipa a fost redenumită în CSM Studențesc Iași, dar a revenit ulterior la numele Politehnica. În 2016, echipa a obținut prima sa calificare într-o competiție europeană, în Europa League. În sezonul 2017-2018, din nou sub numele de Politehnica (datorită Anei Maria Prodan și Horia Sabo care au reușit să obțină un contract de închiriere pentru marca verbală și stema cu cei doi cai), clubul a egalat cel mai bun rezultat al predecesorului său după ce a terminat pe locul șase în campionatul României.
În februarie 2025, clubul a pierdut dreptul de a utiliza palmaresul și sigla, însă l-a recuperat în iulie 2025. Studenții și-au jucat meciurile de acasă pe Stadionul Emil Alexandrescu din Iași cu o capacitate de 11.481 locuri. În iulie 2026, conducători clubului au decis retragerea clubului din Liga a II-a din cauza problemelor financiare.
Istoric Nume PerioadăSportul Studențesc Iași1945ASPI Iași1945–1948CSU Iași1948–1950Știința Iași1950–1958CSMS Iași1958–1967Politehnica Iași1967–2001Poli Unirea Iași2001–2004Politehnica Iași2004–2011CSMS Iași2011–2016Politehnica Iași2016–2026 Inceputurile fotbalistice ale Iașului (1909–1945)
Fotbalul la Iași își are începuturile în anul 1909, când în cadrul „Serbării de la Ciurea” a fost organizat un meci demonstrativ de către clubul polonez Pogoń Lwów, considerat primul contact oficial al ieșenilor cu acest sport. Interesul trezit de eveniment a dus, câțiva ani mai târziu, la apariția primelor inițiative locale, iar în 1913 Societatea de Gimnastică, Sport și Muzică a obținut de la Primăria Iași un teren destinat activităților sportive.
Aici s-au desfășurat partide regulate, fiind implicați atât elevi și studenți, cât și profesori ai Universității din Iași, dintre care se remarca André Faure, un fost fotbalist francez stabilit temporar în oraș. În deceniile următoare au apărut primele cluburi cu identitate clară. Macaby Iași a fost fondat în 1921, urmat de Hakoah Iași în 1922, cele două reunindu-se în 1931 sub numele Macaby-Hakoah Iași, formandu-se astfel primul club important iesean din istorie.
Concordia Iași, înființată în 1923, a devenit una dintre cele mai cunoscute echipe ale epocii, alături de Victoria Iași, care în 1933 a fuzionat cu CFR Iași, dând naștere formației Victoria CFR Iași. Tot în această perioadă s-a afirmat Textila MW, club creat de industriașul Moritz Wachtel, considerat cea mai puternică echipă ieșeană a anilor 30. Alături de acestea, au mai existat echipe precum Țesătura Iași, Ateneul Tătărași Iași sau formații școlare și profesionale, ce reflectau diversitatea socială și culturală a orașului interbelic.
La nivel competițional, formațiile ieșene s-au înscris atât în campionatele regionale, cât și în competițiile naționale. Concordia Iași și Victoria Iași au participat în preliminariile Campionatului României în anii 1920, însă fără rezultate notabile. Performanțele cele mai importante au fost legate de Textila MW Iași SuperLiga României, care a jucat constant în Divizia B între 1934 și 1939, obținând clasări de mijlocul clasamentului, și a ajuns până în optimile Cupei României în sezonul 1938–1939. Tot Textila MW Iași a reprezentat Iașul în plan internațional, disputând în 1936 un meci amical cu ZșAC Subotica din Iugoslavia, în timp ce Victoria CFR Iași a efectuat o deplasare în Serbia.
Printre jucătorii care s-au remarcat în perioada interbelică se numără Dincă Schileru, format la Liceul Internat și ulterior convocat la echipa națională a României, unde a și marcat într-o partidă contra Poloniei, și Fridrich Glasser, jucător și antrenor la Textila MW Iași după o carieră în fotbalul din Arad și Ploiești. Deși rezultatele sportive au fost modeste la nivel național, activitatea intensă a cluburilor locale a creat o tradiție fotbalistică solidă în Copou, tradiție care a facilitat apariția, după Al Doilea Război Mondial, a echipei Politehnica Iași, devenită ulterior simbolul fotbalului ieșean.
Întemeiere și ascensiune (1945–1960)
Politehnica Iași a fost prima echipă a studenților din Iași care a luat ființă la 27 aprilie 1945, sub denumirea de Sportul Studențesc. O lună mai târziu, la 31 mai, devine A.S.P.I. (Asociația Sportivă Politehnica Iasi). Participă la prima ediție postbelică a Diviziei B, 1946-1947, ocupând locul 12, din 14 echipe în seria a II-a. În 1948 Politehnica devine C.S.U. (Clubul Sportiv Universitar). În campionatul diviziei secunde ocupă locurile 4 (1947-1948) și 6 (1948-1949).
În 1949 se înregistrează prima încercare de fuziune între fotbaliștii muncitori și studenți, alcătuindu-se, cu ocazia unui meci amical, o formație cuprinzând pe cei mai valoroși jucători de atunci, din orașul Iași. În 1950 C.S.U. se transformă în Știința Iași. Sub noua denumire echipa de fotbal a studenților ieșeni activează numai în Divizia B, ocupând succesiv următoarele locuri în clasamentul final al seriei respective: 6 în 1951; 5 în 1952; 9 în 1953 și 1954; 6 în 1955; 4 în 1957-1958.
La 1 august 1958, fuziunea dintre Știința Iasi și CFR Iasi , care nu se nerealizase în urmă cu aproape un deceniu, se realizează, constituindu-se astfel Clubul Sportiv Muncitoresc Studentesc (C.S.M.S.), având în componență cei mai buni fotbaliști ieșeni, și Unirea Iași, formație alcătuită din restul jucatorilor de la Știința Iasi și CFR Iasi. În noua formulă de participare în campionatul divizionar B, Unirea Iasi, echipa secundara din fotbalul iesean si echipa secunda a CSMS-ului, ocupa, în mod surprinzător, un loc mai bun în clasamentul ediției 1958-1959 (locul 5) față de C.S.M.S. (locul 8).
În anul următor, însă, echipa Clubului Sportiv Muncitoresc Studentesc câștigă seria și promovează în primul eșalon fotbalistic. Meritul promovării revine antrenorilor I. Unguroiu și M. Manolescu, precum și jucătorilor care au alcătuit formația de bază în anul competițional 1959-1960: Ursache Florea - Scarlat, Păun, Buimistruc, Don, Dram - Demian, Voica, Unguroiu, Cruțiu, Avasilichioaie. Primul sezon in elita fotbalului romanesc se petrece in sezonul 1960-1961 cand deși din cele 27 de meciuri grele reușesc să facă 20 de puncte, care nu sunt suficiente pentru mentinerea in elita fotbalistica, retrogradează în Divizia B.
Perioada de Glorie (1960–1985) mini|Echipa în sezonul 1965-1966 miniatura|CSMS Iași - Progresul București - 1965 La sfârșitul campionatului 1961-1962, ocupând din nou primul loc în seria I a Diviziei B, C.S.M.S. promovează pentru a doua oară în primul eșalon divizionar, având la conducerea tehnică pe Remus Ghiurițan. Au urmat cinci ani în care C.S.M.S. s-a menținut în categoria formațiilor de elită ale fotbalului din România: 1962-1963 locul 10, 1963-1964 locul 12, 1964-1965 locul 10.
Sezonul 1965–1966 a fost cu adevărat special pentru echipa ieșeană, revenită în prima ligă după o perioadă petrecută în eșalonul secund. Competiția a început pe 15 august 1965 și s-a încheiat pe 10 iulie 1966. În acest context, Politehnica Iași a reușit să termine pe un onorabil loc 6, acumulând 27 de puncte în cele 26 de etape, cu un bilanț de 11 victorii, 5 egaluri și 10 înfrângeri, un golaveraj de 33–37. Pentru Iași, acest loc 6 rămâne una dintre performanțele de referință, considerat chiar cel mai bun nivel al echipei din istoria sa indelungata.
Apoi, un nou campionat (1967-1968) în Divizia B, de data aceasta sub numele de Politehnica, adoptat la 10 octombrie 1967. În vara anului 1968 echipa revine pentru a treia oară în Divizia A cu antrenorul I. Zaharia la conducerea tehnică și următoarea formulă de bază: Mircea Constantinescu (Iordache) - Dumitru Romilă, Vasile Ianul, Eugen Stoicescu, Augustin Deleanu - Mircea Ștefănescu, Ovidiu Vornicu - Ladislau Incze, Emil Lupulescu, Aurelian Cuperman, Gavril Andrioaie.
mini|Echipa în sezonul 1972-1973 În continuare Poli ocupă locuri în partea inferioară a clasamentului: 10 în 1968-1969, 12 în 1969-1970, 8 în 1970-1971, 15 în 1971-1972, după care echipa cade în "B", revenind în anul următor, pentru a patra oară în prima divizie, cu antrenorii Constantin Laurențiu și Ion Marica. Lotul care a realizat această performanță a fost următorul: Costaș, Pop, Romilă I, Vasile Ianul, Stoicescu, Sofian, Micloș, Romilă II, Simionaș, Goleac, Costăchescu, Hanceriuc, Marica, Incze IV, Alexandru Amarandei, Lupulescu, Dănilă, Moldoveanu.
De aici înainte pozițiile succesive în clasamentele finale ale Diviziei A au fost următoarele: 13 în 3 ediții consecutive (1973-1974, 1974-1975, 1975-1976), 8 în 1976-1977, 15 în 1977-1978, 12 în 1978-1979, 8 în 1979-1980, 16 în 1980-1981. A urmat un an de "B" și apoi cea de-a cincea promovare în primul eșalon, sub conducerea antrenorului Gh. Constantin, secondat de Kurt Gross. Lotul de jucători utilizat a fost : Bucu, Anton, Ciocîrlan, Kereszi, M. Radu, Cioacă, Nemțeanu, Simionaș, Florean, Paveliuc, Pachițean, Romilă II, Negri, Gheorghiu, Burdujan, Oprea, Ionescu, Agachi, Cojocaru, Naste, Munteanu. Revenită în prima divizie, Politehnica Iași ocupă locul 10 în 1982-1983 și locul 8 în 1983-1984. La începutul campionatului 1984-1985, echipa, cu un nou cuplu de antrenori: Constantin Oțet și Vasile Simionaș, a cooptat în efectivul său pe Damaschin și Huțu.
Destabilizarea (1985–2002)
Din anul 1985 Politehnica evoluează în Divizia B, reușind promovarea în sezonul 1994-1995 în urma unui meci de baraj disputat pe data de 24 iunie 1995 la Brașov contra echipei Electroputere Craiova. În acel meci Poli a fost condusă cu 2-0, dar apoi a reușit egalarea și în cele din urmă să câștige la penalty-uri cu scorul de 6-5. Evoluează un an (1995-1996) în Divizia A antrenori Dumitru Anton, Leonida Antohi, Narcis Ciocîrlan și Silviu Stănescu, unde alternează rezultatele bune cu cele slabe și în cele din urmă retrogradează în Divizia B.
În această perioadă, a evoluat cel mai talentat fotbalist al Politehnicii, Daniel Pancu, care în 1996 este transferat la Rapid București.
Cât a evoluat în Divizia B, Poli a avut ca antrenori printre alții pe Ion Moldovan în sezonul 1998-1999, viitor antrenor al echipei de tineret a României, Mihai Dănilă și Leonida Nedelcu în sezonul 1999-2000, și pe Liță Dumitru în sezonul 2000-2001, actualul antrenor al echipei naționale a României under 18. În sezonul 2000-2001 Poli retrogradează, pentru prima dată, în Divizia C. Aici fuzionează cu o altă echipă ieșeană din al treilea eșalon, Unirea 2000.
Poli începe sezonul 2001-2002 sub denumirea de C.S. Poli Unirea Iași.
Retrogradarea în al treilea eșalon al țării, pentru prima dată în istorie, a reprezentat momentul de trezire al echipei și startul într-o cursă de revenire în elita fotbalului românesc.
Resclipire si Faliment (2002–2010) thumb|Politehnica Iași - Jiul Petrosani - 2008Cu antrenorul Vasile Simionaș pe bancă, promovarea în Divizia B are loc la doar un an distanță, Poli Unirea Iași reușind să se impună în mod autoritar. În primul sezon după revenirea în "B", echipa are un start de sezon foarte bun, ajungând la un moment dat pe prima poziție. Lupta pe două fronturi, Cupa României și campionat, Poli Unirea a ratat promovarea, dar a obținut o performanță deosebită în Cupă, ajungând până în sferturile de finală.
În sezonul 2003-2004 Politehnica Iași a reușit, după opt ani, să revină pe prima scenă fotbalistică, ocupând locul întâi în Seria I a Diviziei B. În Divizia A, Poli începe dezastruos sezonul 2004-2005, având doar două puncte după primele opt etape. Această serie de rezultate negative atrage după sine schimbarea antrenorului Vasile Simionaș cu Ionuț Popa.