Infecția cutanată sau celulita () este o infecție bacteriană care afectează straturile interioare ale pielii. Aceasta afectează în mod specific dermul și țesutul adipos subcutanat. Semnele și simptomele includ o zonă de roșeață care crește în dimensiune în câteva zile. Marginile zonei de roșeață nu sunt în general ascuțite, iar pielea poate fi umflată. Deși roșeața devine adesea albă atunci când se aplică presiune, acest lucru nu este întotdeauna cazul. Zona de infecție este de obicei dureroasă. Vasele limfatice pot fi ocazional implicate, iar persoana poate avea febră și se poate simți obosită.

Picioarele și fața sunt cele mai frecvente zone afectate, deși celulita poate apărea oriunde pe corp. Piciorul este de obicei afectat în urma unei rupturi a pielii cauzate de abraziuni, mușcături de artropode sau macerații între degete. Alți factori de risc includ obezitatea, umflarea picioarelor și vârsta înaintată. Bacteriile cel mai frecvent implicate sunt streptococii și Staphylococcus aureus.Edwards G, Freeman K, Llewelyn MJ, Hayward G (12 February 2020). "What diagnostic strategies can help differentiate cellulitis from other causes of red legs in primary care?" (PDF). BMJ. 368: m54. doi:10.1136/bmj.m54. PMID 32051117. S2CID 211100166.

Printre potențialele complicații se numără formarea de abcese. Aproximativ 95% dintre persoane se simt mai bine după 7 până la 10 zile de tratament. Cu toate acestea, persoanele cu diabet au adesea rezultate mai proaste. Spre deosebire de celulită, erizipelul este o infecție bacteriană care afectează straturile mai superficiale ale pielii, se prezintă cu o zonă de roșeață cu margini bine definite și este mai des asociată cu febră. Diagnosticul se bazează de obicei pe semnele și simptomele de prezentare, în timp ce o cultură celulară este rareori posibilă. Înainte de a stabili un diagnostic, trebuie excluse infecțiile mai grave, cum ar fi o infecție osoasă subiacentă sau fasciita necrozantă.

Tratamentul se face de obicei cu antibiotice administrate pe cale orală, cum ar fi cefalexina, amoxicilina sau cloxacilina. Persoanelor alergice la penicilină li se poate prescrie eritromicină sau clindamicină. Când S. aureus rezistent la meticilină (MRSA) este o problemă, se poate recomanda, în plus, doxiciclină sau trimetoprim/sulfametoxazol. Există îngrijorări legate de prezența puroiului sau a infecțiilor anterioare cu MRSA. Ridicarea zonei infectate poate fi utilă, la fel ca și analgezicele.

Cauze Printre afecțiunile predispozante pentru celulită se numără mușcătura de insectă sau păianjen, apariția de vezicule, mușcătura de animal, tatuajele, erupția cutanată pruriginoasă (care provoacă mâncărime), intervențiile chirurgicale recente, piciorul atletului, pielea uscată, eczema, injectarea de droguri (în special injecțiile subcutanate sau intramusculare sau în cazul în care o tentativă de injecție intravenoasă „ratează” sau explodează vena), sarcina, diabetul și obezitatea, care pot afecta circulația, precum și arsurile și furunculele, deși există dezbateri cu privire la faptul dacă leziunile minore ale piciorului contribuie.

Infecțiile pielii afectează aproximativ 2 din 1000 de oameni în fiecare an. În anul 2010, celulita a fost responsabilă de aproximativ 27,000 de decese, la nivel mondial. În Regatul Unit, celulita a fost motivul pentru 1,6% dintre internările în spital.

Evoluție Stadiul I - apariția permeabilității capilare și inundarea țesutului adipos cu fluide. Are loc displazia și hipertrofia țesutului reticular. Se observă doar ușoare variații în volum a țesutului adipos. Stadiul II - diferențierea fibrelor de colagen. Stadiul III - formarea micronodulelor. Stadiul IV - formarea macronodulelor.

Note

Vezi și

Celulită (estetică)

Categorie:Boli de piele Categorie:Boli infecțioase Categorie:Boli inflamatorii