Corvidele (Corvidae) este o familie de păsări tericole sau arboricole, omnivore, din ordinul paseriformelor, de talie mijlocie sau mare, care, împreună cu menuridele și paradiseidele, sunt cele mai mari din acest ordin. Familia corvidelor cuprinde 131 specii de specii, repartizate în 21 de genuri. În România se întâlnesc 9 specii sedentare (ciori, stăncuțe, coțofene, gaițe, alunari, corbi) și o specie accidentală.
Sistematică, taxonomie Numele Corvidae pentru această familie a fost introdus de zoologul englez William Elford Leach într-un ghid al British Museum publicat în 1820. The name of the author is not specified in the document. De-a lungul anilor, au apărut multe dezacorduri cu privire la relațiile evolutive exacte ale familiei corvidelor și ale rudelor lor. Ceea ce a părut clar în cele din urmă a fost că corvidele provin din strămoșii Australasiei, de unde s-au răspândit în întreaga lume. La sfârșitul anilor 1970 și pe parcursul anilor 1980, Sibley și Ahlquist au unit corvidele cu alți taxoni din Corvida, pe baza hibridizării ADN-DNA. Corvidele constituie grupul de bază al Corvoidea, împreună cu rudele lor cele mai apropiate (păsările paradisului, păsările de noroi australiene și sfânciocii). Sunt, de asemenea, grupul central al Corvida, care include grupurile înrudite.
Clarificarea relațiilor dintre corvide a fost realizată pe baza analizei cladistice a mai multor secvențe ADN. Următorul arbore care prezintă filogenia familiei corbilor se bazează pe un studiu molecular realizat de Jenna McCullough și colaboratori și publicat în 2023.
Sistematică Familia corvidelor conține 21 genuri și 131 specii.Family Corvidae, Crows and Jays. HBW Alive
Genul Platysmurus Platysmurus leucopterus Platysmurus aterrimus Genul Temnurus Temnurus temnurus Genul Crypsirina Crypsirina temia Crypsirina cucullata Genul Dendrocitta Dendrocitta vagabunda Dendrocitta formosae Dendrocitta occipitalis Dendrocitta cinerascens Dendrocitta leucogastra Dendrocitta frontalis Dendrocitta bayleii Genul Pyrrhocorax Pyrrhocorax pyrrhocorax Pyrrhocorax graculus Genul Urocissa Urocissa ornata Urocissa caerulea Urocissa flavirostris Urocissa erythroryncha Urocissa whiteheadi Genul Cissa Cissa chinensis Cissa hypoleuca Cissa thalassina Cissa jefferyi Genul Perisoreus Perisoreus canadensis Perisoreus infaustus Perisoreus internigrans Genul Cyanopica Cyanopica cooki Cyanopica cyanus Genul Garrulus Garrulus glandarius Garrulus lanceolatus Garrulus lidthi Genul Zavattariornis Zavattariornis stresemanni Genul Ptilostomus afer Ptilostomus afer Genul Podoces Podoces hendersoni Podoces biddulphi Podoces panderi Podoces pleskei Genul Pica Pica pica Pica mauritanica Pica asirensis Pica bottanensis Pica serica Pica hudsonia Pica nutalli Genul Nucifraga Nucifraga columbiana Nucifraga caryocatactes Nucifraga hemispila Nucifraga multipunctata Genul Corvus Corvus dauuricus Corvus monedula Corvus nasicus Corvus jamaicensis Corvus leucognaphalus Corvus capensis Corvus ossifragus Corvus sinaloae Corvus imparatus Corvus palmarum Corvus hawaiiensis Corvus frugilegus Corvus crassirostris Corvus albicollis Corvus corax Corvus cryptoleucus Corvus ruficollis Corvus edithae Corvus albus Corvus rhipidurus Corvus brachyrhynchos Corvus caurinus Corvus corone Corvus pectoralis Corvus florensis Corvus typicus Corvus unicolor Corvus enca Corvus violaceus Corvus validus Corvus moneduloides Corvus meeki Corvus woodfordi Corvus fuscicapillus Corvus tristis Corvus insularis Corvus orru Corvus bennetti Corvus mellori Corvus tasmanicus Corvus coronoides Corvus splendens Corvus macrorhynchos Corvus kubaryi Genul Cyanolyca Cyanolyca mirabilis Cyanolyca nanus Cyanolyca pumilo Cyanolyca argentigula Cyanolyca pulchra Cyanolyca cucullata Cyanolyca armillata Cyanolyca turcosa Cyanolyca viridicyanus Genul Gymnorhinus Gymnorhinus cyanocephalus Genul Aphelocoma Aphelocoma unicolor Aphelocoma wollweberi Aphelocoma ultramarina Aphelocoma insularis Aphelocoma californica Aphelocoma woodhouseii Aphelocoma coerulescens Genul Cyanocitta Cyanocitta cristata Cyanocitta stelleri Genul Cyanocorax Cyanocorax luxuosus Cyanocorax violaceus Cyanocorax cyanomelas Cyanocorax cristatellus Cyanocorax coeruleus Cyanocorax morio Cyanocorax colliei Cyanocorax formosus Cyanocorax yncas Cyanocorax mystacalis Cyanocorax dickeyi Cyanocorax affinis Cyanocorax heilprini Cyanocorax hafferi Cyanocorax cyanopogon Cyanocorax chrysops Cyanocorax cayanus Cyanocorax melanocyaneus Cyanocorax yucatanicus Cyanocorax sanblasianus Cyanocorax beecheii
Habitatul și răspândire Este o familie cosmopolită, răspândită pe aproape întreaga suprafață a Pământului, lipsind doar în ținuturile antarctice, Noua Zeelandă și în unele insule polineziene.
Trăiesc și în cele mai nordice ținuturi arctice și de mare altitudine, precum și în deșerturi și în pădurile temperate și tropicale.
În România corvidele sunt răspândite în cele mai variate peisaje ale țării, începînd cu zonele joase, umede, ale Deltei Dunării, în ținuturile cultivate presărate cu pâlcuri de arbori, în pădurile de șes și de deal cu arbori și arbuști, până în pădurile montane de amestec și conifere pure. În ultimele decenii se observă o pătrundere tot mai mare a unor specii de corvide în mediul urban, tinzând a forma populații antropofile.
Descrierea Sunt unele din cele mai mari păsări dintre paseriforme. Au talie mijlocie și mare, având talia de la aceea a porumbelului, la stăncuțe, până la aceea a corbului, acesta fiind cel mai mare reprezentant al grupului din România.
Corvidele au corpul robust. Au ciocul puternic, relativ lung, drept sau puțin îndoit și ascuțit, conic, deasupra rotund, comprimat lateral, cu tăișuri ascuțite; mandibula superioară este înaltă, boltită, mai lungă decât cea inferioară, peste care poate să se încovoaie, dar nu este dințată la vârful său. Baza ciocului este acoperită cu vibrize dese și tari, în formă de peri, care acoperă, de regulă, și nările. Aripile potrivit de lungi, în general, late și ascuțite, prima remige, de diferite lungimi, totuși, totdeauna cel puțin pe jumătate lungă ca a II-a; remigea a IV-a, de obicei cea mai lungă. Coada de mărime mijlocie, rotunjită sau cuneiformă. Picioarele sunt mari și puternice, degetele libere, cu ghiare prevăzute dedesubt cu două tăișuri; tarsul, de regulă, mai lung decât degetul mijlociu, anterior solzos. Penele sunt în general de culoare neagră sau sură, dar la unele specii sunt foarte viu și pestriț colorate. Sexele sunt, în general, asemănătoare.
Glasul Corvidele nu cântă, iar glasul lor este țipător și neplăcut. Unele sunt bune imitatoare ale glasului altor păsări, precum și a vocii omenești.
Comportamentul Corvidele sunt păsări cu o dezvoltare psihică complexă, ceea ce le-a dat posibilitatea să ocupe nișe ecologice foarte variate, ele având și o mare putere de adaptare. Prin obiceiurile, adaptabilitatea și mai ales prin dezvoltarea lor psihică complexă, corvidele sunt considerate printre cele mai evoluate familii dintre paseriforme. Au instinctul social dezvoltat, multe corvide sunt păsări gregare, care cuibăresc adesea în colonii și călătoresc în cârduri mari. Se pot îmblânzi și dresa cu ușurință.
Hrana Au un regim de hrană foarte variat, fiind carnivore ori vegetariene, dar de cele mai multe ori sunt omnivore. Hrana o iau, în general, de pe sol. Sunt răpitoare îndrăznețe și viclene, dar foarte prudente, ele distrug ouă, pui, dar și semințe, fructe, legume etc.
Reproducerea Cuibul și-l fac în arbori între crengi, în scorburi, în crăpături de stânci sau de ziduri, în găuri din maluri, în ornamentațiile clădirilor, în coșuri de case părăsite și chiar pe pământ. Depun, de regulă, câte trei până la nouă ouă verzi ori albăstrui, cu pete negre, brune ori cenușii, care sunt clocite în 17-20 zile. Puii ies din ou golași sau acoperiți numai cu puțin puf și părăsesc cuibul numai când pot să zboare.
Deplasări sezoniere Unele specii sunt migratoare, altele sedentare, chiar și în ținuturi cu ierni foarte reci.
Importanța Deși consumă multe insecte dăunătoare, sunt, totuși, în general, stricătoare (atât pentru sectorul agricol, cât și pentru cel cinegetic) prin pagubele produse în culturi și prin distrugerea ouălor și puilor de la multe specii de păsări utile omului.
Specii din România
Denumirea științifică latinăDenumirea românăSubspecii Categorie fenologicăDimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983Populația estimată din România Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015 |width="16%" style="background:#deb887;" align="center"|Statutul IUCN, Imaginea|- |colspan=7 align="center" style="background:#BBFFFF;"|Familia': Corvidae |- |Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)Eurasian Jay (Garrulus glandarius). HBW Alive ||Gaiță, Zaică, Ghindar, Mătieș, Zăicoi, Galiță, Zaiță, Gaică. ||Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) ||Sedentară, cuibăritore. Cuibărește atât în regiunea pădurilor de conifere din Carpați, cât și în cele din zona deluroasă și de șes. În ultimii ani s-a înmulțit foarte mult, pătrunzând și în orașe. Toamna, la șes, apar populații din zona de munte și chiar din țări nordice. ||În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 250.000 și 500.000 de perechi. ||Garrulus glandarius. IUCN |- |Pica pica (Linnaeus, 1758)Eurasian Magpie (Pica pica). HBW Alive ||Coțofană, Coțofană, Țarcă, Ciorcobară, Ciorobară, Țăcușă, Sorcă, Caragață, Carăgașcă, Sârca, Sirică, Hârhastă, Cioice, Sarcoi. ||Pica pica pica (Linnaeus, 1758) ||Sedentară, cuibăritore. ||În România populația cuibăritoare este mare și este estimată la 500.000-1.200.000 de perechi cuibăritoare. ||Pica pica. IUCN |- |Corvus monedula Linnaeus, 1758, sin. Coloeus monedula (Linnaeus, 1758)Eurasian Jackdaw (Corvus monedula). HBW Alive ||Stăncuță, Ceucă, Ceucuță, Ciocă, Ceucușoară, Stăncușoară, Cioară gulerată, Papagal țigănesc. || Corvus monedula spermologus Vieillot, 1817 (Stăncuță, include Corvus monedula turrium (Ch.L.Brehm, 1831) - Stăncuță transilvană); Corvus monedula soemmerringii J. G. Fischer von Waldheim, 1811 (Stăncuță gulerată, Ceucuță gulerată, Cioară gulerată) ||Sedentară, cuibăritore ||În România efectivul acestei specii a fost estimat la 180.000-360.000 de perechi cuibăritoare. ||Corvus monedula. IUCN |- |Corvus frugilegus Linnaeus, 1758Rook (Corvus frugilegus). HBW Alive ||Cioară de semănătură, Cioară de sămănătură, Cioroi, Cioară de câmpie. ||Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 ||Sedentară, cuibăritore. Toamna o parte a populațiilor clocitoare din România se deplasează spre S-V Europei; în schimb sosesc populațiile din N-E arealului. ||Pentru România au fost estimate un număr de 350.000-420.000 de perechi cuibăritoare. ||Corvus frugilegus. IUCN |- |Corvus corax Linnaeus, 1758Common Raven (Corvus corax). HBW Alive ||Corb, Corcan, Corac, Groncan, Croncău. ||Corvus corax corax Linnaeus, 1758 ||Este sedentară și cuibărește mai ales în pădurile muntoase din Carpați, dar și în regiuni mai joase și chiar în Delta Dunării în pădurile Letea și Caraorman. ||Pentru România, populația estimată este de 27.000-55.000 de perechi cuibăritoare. ||Corvus corax. IUCN |- |Corvus cornix (Linnaeus, 1758)Hooded Crow (Corvus cornix). HBW AliveCarrion Crow (Corvus corone). HBW Alive ||Cioară grivă, Cioară cenușie, Cioară sură, Cioară de pădure, Tioară, Orgnie, Cioracă. ||