Spinosaurus (lit. „șopârlă spinoasă”) este un gen de dinozauri teropode spinosauride mari care au trăit în ceea ce este acum Africa de Nord în timpul Cretacicului târziu, acum aproximativ 100 până la 94 de milioane de ani. Genul a fost cunoscut pentru prima dată din rămășițele egiptene descoperite în 1912 și descrise de paleontologul german Ernst Stromer în 1915.
Descoperire și denumire
Primele indicii ale existenței acestui dinozaur au apărut probabil în 1898, când geologul Fernand Foureau a descoperit doi dinți neobișnuiți în sudul Algeriei, pe care cercetătorii i-au atribuit inițial, în mod eronat, unui pește.. Abia în 1915, paleontologul german Ernst Stromer a corectat această eroare, identificându-i ca aparținând genului Spinosaurus aegyptiacus. Denumirea generică Spinosaurus provine din latinescul spina, care înseamnă „coloană vertebrală” și din grecescul sauros, care înseamnă „șopârlă”, și astfel „șopârla cu spini”. Numele specific aegyptiacus derivă din Egipt, unde au fost descoperite fosilele. Totuși, primele rămășițe clare care au permis descrierea oficială au fost găsite în toamna anului 1912 de către colecționarul Richard Markgraf în Egipt. Această descoperire a inclus fragmente din maxilar și mandibilă, precum și vertebre dotate cu spini neurali impunători. De-a lungul timpului, validitatea acestui specimen a fost dezbătută, unii cercetători sugerând chiar că ar fi o „himeră” compusă din oasele mai multor dinozauri diferiți, ipoteză respinsă ulterior de majoritatea specialiștilor.
O a doua descoperire importantă a avut loc în 1914, tot în Egipt, sub forma unui schelet incomplet denumit „Spinosaurus B”. Din păcate, acest specimen a avut o istorie zbuciumată: din cauza Primului Război Mondial și a tensiunilor diplomatice, fosilele au fost prost ambalate și grav avariate în timpul transportului către Germania, unde au ajuns abia în 1922. Identitatea acestui al doilea exemplar a generat numeroase controverse taxonomice; unii experți l-au confundat inițial cu prădătorul Carcharodontosaurus, în timp ce alții l-au asociat cu genul Sigilmassasaurus. Deși dezbaterea privind relația dintre aceste specii continuă, este clar că aceste rămășițe fragmentare au fost esențiale pentru primele încercări de a înțelege anatomia acestui prădător african.
Tragedia supremă pentru paleontologia acestui gen s-a produs în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși Ernst Stromer și asistentul său reușiseră să creeze o primă reconstrucție a scheletului, fosilele originale, inclusiv holotipul, au fost distruse în noaptea de 24 spre 25 aprilie 1944, în timpul bombardamentului britanic asupra Munchenului. Din cauza conflictelor personale și politice dintre Stromer și curatorul muzeului, un susținător fervent al regimului nazist, fosilele nu au fost puse la adăpost, pierzându-se astfel singurele dovezi fizice directe ale speciei. Timp de decenii, Spinosaurus a rămas aproape necunoscut publicului, importanța sa fiind redescoperită abia recent, după ce arhiva personală a lui Stromer a fost donată muzeului, permițând cercetătorilor să studieze fotografiile originale ale specimenelor pierdute.
Interes renăscut
Descoperirile ulterioare de fosile din regiunea oazei Tafilalt din Maroc au adus în prim-plan noi dezbateri asupra diversității genului Spinosaurus. În 1996, paleontologul Dale Russell a descris o a doua specie, Spinosaurus maroccanus, bazându-se pe diferențe de proporție ale vertebrelor cervicale găsite în gresia roșie din straturile Kem Kem. Totuși, validitatea acestei specii este intens contestată de comunitatea științifică, majoritatea cercetătorilor considerând că variațiile observate sunt doar diferențe individuale. Deoarece exemplarul original al lui Stromer a fost distrus, o comparație directă și riguroasă este imposibilă, motiv pentru care S. maroccanus este privit astăzi fie ca un nomen dubium, fie ca un sinonim al speciei tip, S. aegyptiacus.
După o lungă perioadă în care Spinosaurus a rămas o prezență enigmatică în literatura de specialitate, descoperirea rudei sale europene, Baryonyx, în Anglia anului 1986, a oferit contextul necesar pentru a înțelege că acești dinozauri făceau parte dintr-o familie distinctă și larg răspândită, numită Spinosauridae. Această recunoaștere a declanșat un val de noi cercetări în Algeria, Maroc și Tunisia, unde au început să fie identificate numeroase fragmente izolate, precum dinți și bucăți de maxilar. Aceste descoperiri au extins aria geografică cunoscută a genului în întreaga Africă de Nord, confirmând prezența sa masivă în ecosistemele cretacice de pe acest continent.
În ciuda bogăției de materiale fragmentare descrise la nivel mondial în anii '90, anatomia detaliată a lui Spinosaurus a rămas mult timp învăluită în mister. Confuzia a fost alimentată de faptul că multe fosile atribuite inițial acestui gen au fost ulterior identificate ca aparținând unor grupuri complet diferite, precum dinozaurii iguanodonți, megaraptoranii sau carcharodontosaurizii. Această perioadă de incertitudine a subliniat dificultatea interpretării unor rămășițe atât de incomplete, transformând Spinosaurus într-unul dintre cele mai provocatoare „puzzle-uri” din istoria paleontologiei moderne.
Neotip
O etapă revoluționară în cercetarea acestui dinozaur a început în 2008, când paleontologul Nizar Ibrahim a intrat în posesia unor fragmente fosile de la un colecționar din Maroc. Printr-o coincidență remarcabilă, un an mai târziu, Muzeul de Istorie Naturală din Milano a achiziționat un schelet parțial care prezenta aceleași caracteristici anatomice și aceeași matrice de gresie, fapt ce l-a condus pe Ibrahim la concluzia că toate aceste oase aparțineau aceluiași individ. După o căutare detectivistică în Casablanca pentru a-l găsi pe dealerul original, echipa internațională a reușit să localizeze situl exact din Zrigat, de unde au excavat un schelet complex, incluzând craniu, coloană vertebrală, bazin și, în mod surprinzător, o mare parte din membrele posterioare.
Publicarea acestor date în 2014 a stârnit o controversă uriașă în lumea științifică, deoarece Ibrahim a propus o imagine radical diferită a lui Spinosaurus: un prădător semiacvatic cu membre posterioare neobișnuit de scurte, care s-ar fi putut deplasa pe patru picioare. Această teorie a fost primită cu scepticism, mulți critici sugerând că specimenul ar putea fi o himeră formată din oasele mai multor indivizi de vârste sau specii diferite. Totuși, expedițiile ulterioare efectuate între 2015 și 2019 au scos la lumină restul scheletului, inclusiv aproximativ 80% din coadă și elemente suplimentare ale membrelor, demonstrând clar că toate piesele se potriveau perfect și aparțineau unui singur exemplar, confirmând astfel proporțiile anatomice bizare.
Descrierea cozii în 2020 a adus argumente definitive, arătând că aceasta era înaltă și plată, similară unei vâsle, o adaptare clară pentru înot care nu mai fusese văzută la niciun alt dinozaur teropod. Deși disputele taxonomice privind desemnarea acestui specimen ca „neotip” (înlocuitor oficial al fosilelor distruse în război) continuă, descoperirea din Zrigat rămâne cea mai importantă piesă de puzzle de până acum. Ea nu doar că a validat parțial observațiile vechi de un secol ale lui Stromer, dar a și forțat paleontologii să accepte că Spinosaurus a fost un animal mult mai specializat pentru mediul acvatic decât se crezuse anterior.
Descriere Dimensiune
Încă de la primele sale descrieri, Spinosaurus a fost considerat un candidat serios pentru titlul de cel mai mare dinozaur teropod, depășind în lungime chiar și faimosul Tyrannosaurus rex. În primele studii din secolul XX, paleontologi precum Friedrich von Huene și, mai târziu, Donald Glut l-au inclus constant în topul celor mai masive carnivore, estimându-i lungimea la aproximativ 15 metri și greutatea la peste 6 tone. Ulterior, în 1988, Gregory S. Paul a confirmat statutul său de cel mai lung teropod cunoscut, deși a propus o masă corporală mai redusă, de aproximativ 4 tone, subliniind constituția sa potențial mai zveltă față de alți prădători giganți.
Dimensiunile acestui dinozaur au devenit subiectul unor estimări și mai ambițioase în 2005, când Dal Sasso și echipa sa au propus cifre record pe baza craniului. Presupunând că Spinosaurus păstra aceleași proporții corporale ca ruda sa apropiată, Suchomimus, aceștia au calculat o lungime totală cuprinsă între 16 și 18 metri și o greutate de până la 9 tone. Aceste cifre au atras însă critici din partea comunității științifice, care a considerat incertă metoda de estimare a lungimii craniului. Mai mult, alți cercetători au subliniat că, dacă s-ar aplica regulile matematice de scalare a masei în raport cu volumul, un Spinosaurus de 18 metri lungime ar fi trebuit să cântărească între 11 și 16 tone, mult peste estimările inițiale.
Dezbaterile privind dimensiunile reale ale lui Spinosaurus au continuat cu o serie de analize biomecanice care au contestat viziunile anterioare. În 2007, cercetătorii François Therrien și Donald Henderson au propus o perspectivă diferită, sugerând că acest dinozaur era, în realitate, mai scurt, dar mult mai masiv decât se crezuse. Pe baza lungimii craniului, aceștia au estimat o lungime de până la 14,3 metri și o greutate impresionantă, cuprinsă între 12 și 20 de tone. Această viziune ar fi plasat Spinosaurus sub giganți precum Giganotosaurus în privința lungimii, însă studiul a fost criticat deoarece s-a bazat pe comparații cu tiranosaurizii, care aveau o constituție robustă, complet diferită de cea a spinosauridelor.
Clasificare
Spinosaurus este genul tip al familiei Spinosauridae, subfamiliei Spinosaurinae și tribului Spinosaurini. Spinosaurinae include Spinosaurus, Oxalaia și Sigilmassasaurus (care pot fi sinonime cu Spinosaurus), Irritator, Angaturama (care poate fi sinonim cu Irritator) și posibil Ichthyovenator, Siamosaurus, și Camarillasaurus. Spinosaurini este definit ca o cladă care include toate spinosauridele mai apropiate de Spinosaurus aegyptiacus decât Irritator challengerri și Oxalaia quilombensis, care se disting de spinosaurine datorită premaxilelor și premaxilelor lor mai puțin alungite.
Spinosauridae a fost o cladă numită de Stromer doar după Spinosaurus. Stromer a observat unele asemănări ale Spinosaurus cu alte teropode cunoscute la acea vreme, cum ar fi Dryptosaurus și Tyrannosaurus, însă, datorită naturii unice și specializate a dinților, vertebrelor și maxilarului Spinosaurus, a optat pentru a-l include într-o cladă proprie de teropode. Stromer a propus că Streptospondylus și Antrodemus (acum Allosaurus) au fost posibili strămoși ai Spinosaurus, dar a afirmat că rămășițele Spinosaurus erau prea fragmentare pentru a fi sigure. Din anii 1920 până în anii 1980, Spinosaurus a fost de obicei clasificat drept singurul membru al Spinosauridae, un megalosaurid sau un carnosaur. Cu toate acestea, unele studii realizate de paleontologi, precum cercetătorul american Alfred Romer, au inclus teropodele cu spini mari Acrocanthosaurus și Altispinax în Spinosauridae, pe baza spinilor lor neurali înalți. Acest lucru nu a fost susținut de studii ulterioare, care clasifică de obicei acești taxoni ca membri ai Carcharodontosauridae sau Allosauroidea în loc de Spinosauridae.
Filogenie Spinosauridae au făcut obiectul multor analize filogenetice diferite, Spinosaurus fiind întâlnit frecvent într-o cladă cu spinosauride precum Irritator și Oxalaia, în timp ce Baryonychinae include adesea Baryonyx și Suchomimus. Cu toate acestea, cercetările paleontologului brazilian Marcos Sales și colegilor (2017) indică faptul că spinosauridele sud-americane Angaturama, Irritator și Oxalaia au fost intermediare între Baronychinae și Spinosaurinae, pe baza caracteristicilor lor craniodentare și a analizei cladistice. Acest lucru indică faptul că Baryonychinae ar putea fi de fapt non-monofiletice și că Spinosaurinae este o cladă redusă, incluzând doar Angaturama, Spinosaurus și Oxalaia. Cladograma lor poate fi văzută mai jos.