Pârvu Mutu (12 octombrie 1657, Câmpulung – d. 1735) a fost un zugrav bisericesc și pictor de icoane român, reprezentant de seamă al stilului brâncovenesc.
Pârvu Mutu s-a născut în Câmpulung. Anii de ucenicie i-a petrecut în Bucovina, după care, revenit în Țara Românească, a pictat mai multe ansambluri murale, în special pentru familia Cantacuzinilor. Printre cele mai importante se numără bisericile din Filipeștii de Pădure, Măgureni, Lespezi, Sinaia, Berca, Bordești și Colțea.
Adevărat creator de școală în epoca lui Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu se impune prin desenul remarcabil, coloritul variat și realismul compoziției. Acest din urmă aspect este reliefat mai cu seamă în tablourile votive, dintre care se remarcă cel din pronaosul bisericii „Trei Ierarhi” din Filipeștii de Pădure, unde înfățișează nu mai puțin de 55 de membri ai familiei Cantacuzino. În biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Bordești s-a aflat autoportretul său (extras în anii '60 și păstrat, împreună cu tabloul votiv, la Muzeul Național de Artă al RomânieiCIMEC - Raport de cercetare arheologică: Bordești, Județul Vrancea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, accesat 2 noiembrie 2022). Un alt autoportret al său se găsește la Filipeștii de Pădure.
Pârvu Mutu Zugravul a fost proslăvit ca sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 4-5 iulie 2017, cu numele Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul.Sorin Ioniță, Proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul, Agenția de știri Basilica, 6 august 2017 Proclamarea canonizării a avut loc la 6 august 2017, în ziua Schimbării la Față a Domnului, la Mănăstirea Robaia. Prăznuirea sa anuală se face pe 7 august.Iulian Dumitrașcu, Un nou sfânt român. Pictorul Pârvu Mutu va fi canonizat în iulie, Agenția de știri Basilica, 22 mai 2017.
Copilăria și anii de formare Precursor al artei portretului pictat, zugrav și pictor de icoane, Pârvu Mutu a venit pe lume la 12 octombrie 1657, în familia unui preot din mahalaua Vișoi a orașului Câmpulung-Muscel.
Tatăl său, Ioan Pârvescu (1623-1702) descindea dintr-un neam de preoți, între care s-a remarcat preotul Ignatie Sârbul, un erudit, cunoscător a mai multor limbi străine pe care domnitorul Țării Românești Matei Basarab (1632-1654) l-a considerat unul din sfetnicii săi, numindu-l în 1636 Episcop de Râmnic, iar în iulie 1653 Mitropolit al Ungrovlahiei (1653-1655).
Mediul familial în care a crescut a fost unul plin de evlavie, Pârvu, surprinzându-și adesea părinții rugându-se și închinându-sePârvu Pârvescu Mutu. Spiritualitate, istorie și artă ortodoxă (2015), p. 14.. Așadar, în primii ani de viață, copilul deprinde rigoarea unei vieți duhovnicești ordonate.
Primind la botez numele nașului său, marele vistier Pârvu Vlădescu, zugravul Pârvu Pârvescu urma să devină cunoscut în arta românească, datorită operei sale în domeniul picturii murale, prin numele de Pârvu Mutu.
Copil fiind, își pierde mama. Tatăl său, preotul Ioan Pârvescu, copleșit de tristețe, se călugărește sub numele de PaisieGrigore Constantinescu (2015), Argeșul artistic. Evocări biografice, p. 196., dându-l pe Pârvu să învețe zugrăvia (pictura murală), împreună cu părintele Evghenie, de la Mănăstirea Negru Vodă. Talentul său la desen va fi șlefuit, începând cu vârsta de 12 ani, în Școala de zugrăvieGrigore Constantinescu (2015), Argeșul artistic. Evocări biografice, p. 195. (sau de pictură murală), care funcționa pe lângă Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung, renumit centru cultural și artistic al Țării Românești, așa după cum afirmă Macarie, Patriarhul AntiohieiCioran, Emilia, „Călătoriile Patriarhului Macarie de Antiohia în Țările Române (1653-1658), București, 1900, p. 225. , care a vizitat-o, în 1658, împreună cu secretarul său, arhidiaconul Paul de Alep.
Educația La Școala de zugrăvie de pe lângă Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung, timp de 6 ani, adolescentul Pârvu a fost îndrumat în arta picturii murale de părintele Evghenie, care l-a luat cu el pe schele, punându-i în mâini pensula și scoica pentru amestecat culorilePârvu Pârvescu Mutu. Spiritualitate, istorie și artă ortodoxă (2015), p. 18..
Pârvu Mutu, care potrivit istoricului de artă Victor Bărbulescua debutat în arta picturii la 24 martie 1669, a fost remarcat de clucerul Tudoran Vlădescu din Aninoasa, nepotul (de frate) al nașului său - marele vistier Pârvu Vlădescu. Acesta l-a trimis pe cheltuiala sa în Bucovina pentru a se perfecționa în arta picturii murale, învățând tainele acestui meșteșug și descoperind duhul ortodoxiei autenticePârvu Pârvescu Mutu. Spiritualitate, istorie și artă ortodoxă (2015), p. 35., de la un vestit zugrav rus, care realiza picturi murale impresionante Motivul pentru care Tudoran Vlădescu l-a trimis pe tânărul Pârvu să-și perfecționeze tehnica era acela că își dorea ca biserica pe care o va ridica la Aninoasa Muscelului să fie pictată desăvârșit, de către finul familiei sale boierești.
În Bucovina, Pârvu Mutu va lua contact, timp de șase ani, cu pictura bisericilor și mânăstirilor din nordul Moldovei, fiind impresionat de frumusețea frescelor ctitoriilor voievodale, ridicate de: Petru Rareș la Moldovița (1532); Movilești la Sucevița (1583); Ștefan cel Mare la Voroneț (1488) și Putna, reconstruită de Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan (1654-1662), dar și a excelentelor miniaturi ale lui Anastasie Crimca de la Mănăstirea Dragomirna, județul Suceava. Toate acestea au contribuit la formarea sa ca artist, el fiind preocupat de descriptivismul scenelor religioase, de expresivitatea figurilor sfinților și de rafinamentul ornamenticii picturii murale bisericești.
Formarea stilului artistic propriu miniatura|Autoportret de la biserica din Bordești. O puternică influență în formarea stilului artistic al tânărului Pârvu au exercitat pictura murală de la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Curtea de Argeș, precum și pictura renumitului zugrav târgoviștean Dobromir de la Mănăstirea Curtea de Argeș, ctitoria voievodului cărturar Neagoe Basarab (1512-1521).
Frescele originale, datând din perioada 1377-1383, ale Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, l-au inspirat pe Pârvu Mutu în ordonarea scenelor biblice, constituente în picturile sale murale. Istoricul de artă Henri Focillon, referindu-se la valoarea artistică a frescelor acestei biserici, menționa: „Pereții Bisericii Domnești păstrează o rară minune, valoroasă nu numai pentru arta românească, dar și pentru istoria picturii din întreaga Europă; compozițiile care o decorează se numără printre cele mai nobile ansambluri ale acestui Orient european, care a produs în acest domeniu atâtea capodopere”.Grigore Constantinescu (2015), Argeșul artistic. Evocări biografice, p. 197
Potrivit Teodorei Voinescu (istoric de artă), amprenta stilului compozițional al lui Pârvu Mutu constă în conceperea picturii pronaosului, spațiul rezervat ctitorilor fiind dominant, prin reprezentare în integralitate a lor și a familiei acestora, dar și prin reprezentarea unor scene preluate din surse folclorice, precum scena inorogului, ori a unor scene pitorești de sorginte laică: „fermecătoare grupe de hore și grupuri de lăutari, dar și ilustrații legate de evanghelie.” Pentru a ornamenta stâlpii pridvorului, Pârvu Mutu alege un decor dominant floral-vegetal.
Biserici pictate de Pârvu Mutu
Desăvârșindu-și pregătirea artistică în Moldova, Pârvu Mutu va începe să picteze frescele Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, unde, cu ani în urmă, primise primele învățături de la monahul zugrav EvghenieGrigore Constantinescu (2015), Argeșul artistic. Evocări biografice, p. 197..
Pârvu Mutu a pictat multe ansambluri murale la mănăstiri și biserici din Țara Românească. Printre cele mai importante fresce zugrăvite de el, dintre care unele s-au păstrat până în prezent, se numără cele de la bisericile din: Filipeștii de Pădure, Bordești, Măgureni, Lespezi și Râmnicu Sărat, precum și cele de la Mănăstirea „Negru Vodă” (Câmpulung), Mănăstirea Aninoasa, Mănăstirea Mărgineni, Mănăstirea Poiana, Mănăstirea Lespezile, Mănăstirea Cotroceni, Mănăstirea Sinaia și Mănăstirea Robaia. De asemenea, pictura originală a Biserica „Sfântul Nicolae” - Negustori din București îi aparține.
Pictura lui Pârvu Mutu impresionează prin desenul remarcabil, coloritul variat și realismul compoziției. Acest din urmă aspect este accentuat mai ales în tablourile votivePârvu Pârvescu Mutu. Spiritualitate, istorie și artă ortodoxă (2015), p. 62-68., dintre care se remarcă cel din pronaosul bisericii cu hramul Trei Ierarhi din Filipeștii de Pădure, unde sunt reprezentați nu mai puțin de 55 de membri ai familiei Cantacuzino.
În biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Bordești (ctitorie din 1699 a căpitanului Mănăilă, dregător al lui Constantin Brâncoveanu, pictată de Pârvu Mutu, ajutat de Radu Zugravu)CIMEC - Raport de cercetare arheologică: Bordești, Județul Vrancea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, accesat 2 noiembrie 2022 s-a descoperit un autoportret al său, în cadrul tabloului votiv (pictura respectivă a fost decupată printr-o tehnică specială anii ’60 ai secolului trecut și se află în prezent la Muzeul Național de Artă al României). În această frescă, pictorul de biserici apare ca un bărbat matur care ține în mâna dreaptă o pensulă, iar în stânga o scoică utilizată pentru amestecarea culorilor. Pictura a fost realizată în anul 1699.
Un alt autoportret al lui Pârvu Mutu se află la biserica din Filipeștii de Pădure.
O altă biserică pictată de Pârvu Mutu, mai puțin cunoscută publicului este biserica Mănăstirii-Cetate Berca din județul Buzău, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, o biserică „înălțată spre cerul credinței în Dumnezeu, la leat 1694, de boierii Cândești care nemuresc în tabloul votiv”, așa cum reiese dintr-o pisanie aflată în pronaos.
Detașându-se mult de rigiditatea impusă de erminii, Pârvu Mutu se va reprezenta pe portalul ușii către naos a bisericii Mănăstirii Berca, împreună cu soția sa, jupâneasa Teodora. Aceasta lucrase, probabil, ca „zugrav de gros”, alături de soțul ei – „zugrav de subțire”, pe schele, la realizarea scenelor biblice de pe pereții bisericii. Acesta era modul în care Pârvu Mutu își arăta recunoștința față de soția TeodoraGrigore Constantinescu (2015), Argeșul artistic. Evocări biografice, p. 207., „ucenica” sa în arta picturii religioase.
Portretele votive și autoportretele realizate de Pârvu Mutu reprezintă, potrivit specialiștilor, cele mai vechi opere de acest gen din istoria artei plastice românești.
Receptiv la curentele artistice ale epocii, Pârvu Mutu, supranumit astfel (Mutu), deoarece vorbea cu multă dificultate, dar și pentru că îi plăcea să picteze sfinții, într-o tăcere desăvârșită, se va inspira din izvoarele picturii atonite, din Renașterea italiană, din ecourile barocului, cunoscute, în special, prin intermediul gravurilor, pe care el le-a preluat și le-a prelucrat în stilul său, desăvârșindu-și astfel individualitatea artistică.
Școala de pictură înființată de Pârvu Mutu În anul 1702, în casa lui din mahalaua Slobozia din București, Pârvu Mutu deschide o școală de picturăConstantinescu, Grigore, Argeșul artistic. Evocări biografice, Pitești, Editura Alean, 2015, ISBN 978-973-8170-15-5, p.207. unde a împărtășit din experiența sa celor dornici să devină meșteri zugravi: Andrei, Marin, Neagoe, Nicolae, Radu, Stan și alții.
Împreună cu o parte dintre ucenici, Pârvu Mutu a realizat fresca Bisericii din Filipeștii de Pădure, precum și pe cea de la Biserica Negustori din București (1725-1726).
Pârvu Mutu și-a semnat creațiile artistice realizate în acești ani: „dascălu Pârvu Mutu zugravu”Constantinescu, Grigore, Argeșul artistic. Evocări biografice, Pitești, Editura Alean, 2015, ISBN 978-973-8170-15-5, p.208..