thumb|Meci de fotbal la Kingston upon Thames, Anglia, la 24 februarie 1846
Rugby, scris și rugbi (din engleză rugby; pronunțat în engleză /ˈrʌɡbi/, iar în română „ragbi”), este denumirea generică a unei familii de sporturi de echipă care își au originea într-un joc dezvoltat în secolul al XIX-lea în Anglia și din care s-au desprins ulterior cele două coduri moderne principale, rugby union și rugby league.
Rugby-ul își are originile la Rugby School din Rugby, Warwickshire, Anglia, unde regulile jocului au fost codificate pentru prima dată în 1845. Jocuri în care balonul era purtat și aruncat existau încă din Evul Mediu. În secolul al XIX-lea, rugby-ul s-a răspândit în alte mari școli private engleze și în întregul Imperiu Britanic, pe măsură ce foștii elevi au continuat să practice jocul.
În 1895, rugby-ul s-a divizat în două coduri, după ce 21 de cluburi din nordul Angliei au părăsit Rugby Football Union pentru a forma Northern Rugby Football Union (redenumită Rugby Football League în 1922), la George Hotel din Huddersfield, în urma disputei privind indemnizațiile acordate jucătorilor pentru timpul de lucru pierdut din cauza participării la meciuri (broken-time payments). Rugby league a devenit astfel primul dintre cele două coduri care a adoptat profesionismul și și-a remunerat jucătorii. Rugby union a permis jucătorilor profesioniști o sută de ani mai târziu, în 1995. Organismele internaționale de conducere sunt World Rugby pentru rugby union și International Rugby League pentru rugby league.
Fotbalul canadian și fotbalul american au fost considerate cândva forme de rugby, însă, în urma unor modificări substanțiale ale regulamentelor, nu mai sunt considerate astfel în prezent. Organismul de conducere al fotbalului canadian, Football Canada, purta încă în 1967 denumirea Canadian Rugby Union, la peste 50 de ani după ce sportul se îndepărtase de regulile rugby-ului.
Forme thumb|Griffins RFC Kotka, echipă de rugby union din Kotka, Finlanda, participând la un turneu de rugby în VII în 2013 După sciziunea din 1895, cele două coduri, rugby union și rugby league, se deosebeau inițial numai din punct de vedere administrativ. În scurt timp însă, dorința cluburilor din nord de a simplifica regulile și de a face jocul mai atractiv pentru spectatorii plătitori a dus la modificarea regulamentului rugby league, inclusiv prin reducerea echipelor de la 15 la 13 jucători, eliminarea aliniamentului și înlocuirea ruckului cu repunerea play-the-ball, ceea ce a dus la apariția a două sporturi distincte.
Forma de rugby practicată la Jocurile Olimpice este rugby-ul în VII, bazat pe rugby union și administrat de World Rugby. Fiecare echipă are câte șapte jucători pe teren, iar meciurile sunt disputate în două reprize de câte șapte minute. Regulile și dimensiunile terenului sunt aceleași ca în rugby union. Rugby league în VII și rugby league în IX sunt forme cu efective reduse ale rugby league.
Expansiunea mondială și era profesionistă
Atât rugby union, cât și rugby league s-au răspândit considerabil dincolo de originile lor din Regatul Unit și sunt practicate în prezent în întreaga lume. Rugby union a cunoscut o dezvoltare mondială importantă prin competiții internaționale precum Cupa Mondială de Rugby, în timp ce rugby league a dobândit o popularitate regională deosebită în țări precum Australia, Anglia și Papua Noua Guinee.
Profesionalizarea rugby union în 1995 a reprezentat un moment de cotitură major în dezvoltarea sportului, ducând la creșterea investițiilor, extinderea transmisiunilor la nivel mondial și dezvoltarea competițiilor profesioniste în Europa și în emisfera sudică.
Istorie
thumb|250px|Meci de calcio fiorentino în Piazza Santa Maria Novella din Florența, Italia, reprezentat de Jan Van der Straet
Formarea rugby-ului modern În 1871, cluburile engleze s-au reunit pentru a forma Rugby Football Union (RFU). În 1892, după ce unele cluburi au fost acuzate de profesionism, deoarece își despăgubeau jucătorii pentru timpul de lucru pierdut, a fost înființată Northern Rugby Football Union, denumită în mod obișnuit Northern Union (NU). Autoritățile rugby union au reacționat prin sancționarea cluburilor, jucătorilor și oficialilor implicați în noua organizație. După sciziune, cele două coduri au devenit cunoscute drept „rugby league” și „rugby union”.
Statutul mondial al codurilor de rugby Rugby union thumb|Teren de rugby în Estonia
Rugby union este practicat atât la nivel profesionist, cât și la nivel amator și este dominat de federațiile din primul eșalon valoric: Anglia, Noua Zeelandă, Irlanda, Țara Galilor, Africa de Sud, Australia, Argentina, Scoția, Italia, Franța și Japonia. Federațiile din al doilea și al treilea eșalon valoric includ Belgia, Brazilia, Canada, Chile, Fiji, Georgia, Germania, Hong Kong, Kenya, Namibia, Țările de Jos, Portugalia, România, Rusia, Samoa, Spania, Tonga, Statele Unite ale Americii, Uruguay și Zimbabwe. Rugby union este administrat de World Rugby (WR), cu sediul la Dublin, Irlanda. Este sportul național în Noua Zeelandă, Fiji, Samoa, Tonga, Georgia, Țara Galilor și Madagascar și este cea mai populară formă de rugby la nivel mondial. Începând cu Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016, varianta cu câte șapte jucători, cunoscută sub numele de rugby în VII, face parte din programul olimpic.
Principala competiție internațională este Cupa Mondială de Rugby. În mai multe țări există competiții profesioniste interne importante.
Rugby league Rugby league este, de asemenea, practicat atât la nivel profesionist, cât și la nivel amator și este administrat la nivel mondial de International Rugby League. Pe lângă competițiile de nivel amator și semiprofesionist din Statele Unite ale Americii, Rusia, Liban, Serbia, Europa și Australasia, există două mari competiții profesioniste: National Rugby League din Australasia și Super League. La nivel internațional, rugby league este dominat de reprezentativele Australiei, Angliei și Noii Zeelande, deși Tonga și Samoa au contestat în mod regulat această dominație începând din 2017. În Papua Noua Guinee, rugby league este sportul național. Alte țări din Pacificul de Sud și Europa participă la Pacific Cup și, respectiv, European Cup.
Principala competiție internațională este Cupa Mondială de Rugby League, disputată o dată la patru ani. Principala competiție intercluburi la nivel internațional este World Club Challenge, disputată anual în februarie. În prezent există două mari competiții profesioniste interne la nivel mondial:
National Rugby League: Australia (16 echipe) Noua Zeelandă (1 echipă) Super League: Anglia (12 echipe) Franța (2 echipe) Țara Galilor (în prezent fără echipe, dar parte a sistemului)
Reguli thumb|Desfășurarea unui aliniament. Jucători din fiecare echipă ridică un coechipier pentru ca acesta să dispute și să prindă balonul. (OSUWRC 2014) thumb|Rugby union: grămadă între Crusaders și Brumbies (mai 2006) Cele două coduri principale ale rugby-ului — rugby union și rugby league — au mai multe caracteristici distinctive care le diferențiază de alte forme de fotbal. Una dintre cele mai evidente este folosirea unui balon de formă ovală, care influențează stilul și desfășurarea jocului. O altă regulă definitorie a ambelor coduri este interdicția pasei înainte. Jucătorii nu au voie să paseze balonul spre înainte unui coechipier; pasa trebuie îndreptată lateral sau înapoi. În consecință, echipele pot avansa spre linia de țintă adversă alergând cu balonul sau prin lovituri de picior. În plus, spre deosebire de fotbalul american și canadian, jucătorii de rugby union și rugby league nu poartă echipamente de protecție masive, precum căști rigide sau protecții groase. Contactul fizic este gestionat prin tehnică, regulament și disciplină, nu prin utilizarea unui echipament de protecție extins.
Cele două coduri de rugby diferă ca urmare a modificărilor aduse regulamentului rugby league. Aceste modificări au urmărit crearea unui joc mai rapid și cu un accent mai mare pe înscrierea de eseuri decât în rugby union.
Principalele diferențe dintre cele două sporturi, pe lângă faptul că forma standard de rugby league are echipe de câte 13 jucători, iar forma standard de rugby union echipe de câte 15, privesc placajul și faza care îi urmează: În rugby union, posesia poate fi disputată după placaj: în funcție de situație, se poate forma un ruck sau un mol. În rugby league, posesia nu poate fi disputată după efectuarea placajului; jocul continuă printr-o repunere play-the-ball. În rugby league, dacă echipa aflată în posesie nu înscrie înainte de încheierea unei serii de șase placaje, aceasta cedează posesia. În rugby union nu există regula celor șase placaje; o echipă poate păstra balonul pentru un număr nelimitat de placaje înainte de a înscrie, atât timp cât își menține posesia și nu comite o infracțiune.
Fazele fixe ale rugby union includ grămada și aliniamentul. Grămada este acordată după o infracțiune minoră, cel mai adesea un înainte, atunci când un jucător pierde posesia balonului, iar acesta se deplasează spre înainte, sau îl propulsează spre înainte cu mâna ori cu brațul. După infracțiune, înaintările celor două echipe se angajează în grămadă și își dispută posesia balonului. Într-un aliniament, jucătorii celor două echipe formează două șiruri, dispuse perpendicular pe linia de margine, și încearcă să câștige posesia balonului repus din margine. Regulamentul aliniamentului permite coborârea jucătorului ridicat după ce picioarele acestuia au revenit pe sol.
În rugby league, grămada există în continuare, dar are o importanță mult mai redusă. La grămadă participă mai puțini jucători, iar posesia este rareori disputată. Fazele fixe sunt reluate, în general, printr-un play-the-ball.
Multe dintre posturile din rugby league au denumiri și cerințe asemănătoare celor din rugby union. O diferență importantă este că în rugby league nu există postul de flanker (aripă de grămadă).
Cultură
În Anglia, rugby union este considerat pe scară largă un sport al „establishmentului”, practicat în principal de membrii claselor superioare și ai clasei de mijloc. De exemplu, numeroși elevi ai marilor școli private engleze și ai școlilor selective de tip grammar school practică rugby union, deși jocul — care a avut o lungă tradiție și în școlile de stat până în anii 1980 — devine tot mai popular și în școlile de stat neselective de tip comprehensive school.Phillips, Buchler. Appendices to the Minutes of Evidence to Select Committee on Culture, Media and Sport În schimb, rugby league a fost considerat în mod tradițional un sport al clasei muncitoare. O altă excepție de la stereotipul potrivit căruia rugby union este asociat claselor superioare o reprezintă Țara Galilor, unde sportul a fost legat în mod tradițional de mici echipe sătești alcătuite din mineri și alți muncitori industriali care jucau în zilele libere.Sommerville, D. (1997). The Encyclopedia of Rugby Union. Aurum Press, UK. .
În Australia, popularitatea ambelor coduri este concentrată în Noul Wales de Sud, Queensland și Teritoriul Capitalei Australiene, regiuni care cuprind 55% din populația țării, deși rugby league este mult mai popular. Aceeași barieră socială percepută între cele două sporturi în Anglia există și în aceste state, fiind alimentată de importanța și sprijinul acordate rugby union în școlile private.Collins, T. (2005). "Australian Nationalism and Working-Class Britishness: The Case of Rugby League Football." History Compass, Vol. 3, No. 1.