Costea (Ștefan)

Costea (Ștefan) se bănuiește a fi fost un domn al Moldovei, între 1373-1375. Existența acestei domnii este una asupra cărora nu există un consens la nivelul istoricilor, din cauza izvoarelor puține și nu foarte clare care au rămas din respectiva perioadă istorică.

Până în anul 2004 era cunoscută o singură mențiune a sa (sub numele de Costea Voevod), în Pomelnicul Mănăstirii Bistrița (1407) în secțiunea pentru „binecredincioșii domnii țării aceștia”: „Pomenește Doamne pe Bogdan I voevod - Pomenește Doamne pe Lațco voevod - Pomenește Doamne pe Costea voevod - Pomenește Doamne pe Petru voevod - Pomenește Doamne pe Roman voevod.”Pomelnicul de la Bistrița, accesat pe 15 iunie 2014

În anul 2004 este descoperit un al doilea izvor intern, Pomelnicul Mănăstirii Voroneț, în care este menționat din nou un „Coste voevod” în perioada dintre Lațcu și Petru al II-lea Mușat.”.

Cercetările arheologice recente (2006-2012) desfășurate la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți și analiza ADN-ului celor înmormântați în biserica mănăstirii au demonstrat că persoana îngropată în unul din mormintele a căror piatră tombală este ilizibilă, este tatăl fraților Petru al II-lea și Roman I (acest Costea/Ștefan el însuși posibil domn, de vreme ce a fost îngropat în rând cu ceilalți domni și probabil soțul Margaretei Mușata („Frumoasa”) - dat fiind faptul că Petru și Roman sunt, asa cum reiese din analiza genetică, nepoții lui Bogdan I .Adrian Bătrâna, Lia Bătrâna (eds.), Biserica „Sfântul Nicolae” din Rădăuți. Cercetări arheologice și interpretări istorice asupra începuturilor țării Moldovei

În același timp există o serie de izvoare, preponderent externe care îl menționează pe voievodul Ștefan al Sepenițului ca soț al Margaretei-Mușata, de aici o parte din istorici propunând identitatea Costea=Ștefan.

Prima preluare a mențiunii lui Costea voievod din Pomelnicul Mănăstirii Bistrița apare în Cronica Paralelă realizată de către Axinte Uricariul, la comanda domnitorului Constantin Mavrocordat, la începutul secolului XVIII.Ștefan S. Gorovei Spre unificarea istoriografiei naționale: Cronica paralelă (Iași, 1733), în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, Iași, XXV/2,1988, p.139-185

Controverse, neclarități și incertitudini

Existența Domniei thumb|250px|Menționarea lui Costea Voievod în Pomelnicul Mănăstirii Bistrița „Evenimentele care au urmat morții lui Lațco sunt printre cele mai obscure din toată istoria Moldovei. Nu există certitudine nici măcar in ce privește persoana urmașului său”.Constantin C. Giurescu, Istoria românilor. Volumul 1 : Din cele mai vechi timpuri până la moartea lui Alexandru cel Bun (1432), , Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1946

Izvoarele istorice disponibile până în prezent sugerează că Lațcu a murit la 1373, fără a avea urmași direcți pe linie bărbătească, cu el stingându-se dinastia Bogdăneștilor. Următorul domn asupra căruia istoricii cad de acord este Petru al II-lea, care își începe domnia, cel mai probabil în 1375, cu care începe dinastia Mușatinilor. Pentru perioada de interregn dintre 1373-1375 nu există menționarea unui domn cert, puținele surse disponibile menționând un „Costea Voevod”, un „Ștefan Voevod” și o „Margareta «Domina Valachie Minoris»”.Ștefan Pascu, Contribuțiuni documentare la istoria românilor în secolele XIII-XIV, Tipografia „Cartea Românească din Cluj”, Sibiu, 1944 Această stare de neclaritate și confuzie se datora după cum spunea Grigore Ureche tot lipsei surselor interne contemporane evenimentelor, pentru că „… cunoaști-să că cum nu să află de scriitorii noștri însemnat viiața domnilor și lucrurile lor, ….”Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Litera, Chișinău, 1998, ISBN 9975-74-055-3

Având în vedere faptul că presupusa domnie a lui Costea (Ștefan) a fost una de scurtă durată, în intervalul 1373-1375, precum și faptul că până în prezent nu a fost descoperită nici o cronică în original care să dateze din secolele XIV- XV - cele mai vechi fiind copii din secolul XVI – se explică astfel de ce cronicarii ulteriori nu au mai avut de unde prelua informația necesară pentru a înregistra domnia sa.Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mânăstirei Bistrița, Fundația "Regele Carol I", București, 1941 „… temeiul pentru care ceilalți cronicari nu pomenesc de domnia lui, trebuie căutat în scurta durată ce această domnie va fi avut, el săvârșindu-se probabil din viață curând după accesiunea lui la scaun”.Radu Rosetti, „Despre Succesiunea Domnilor Moldovei dintre Lațcu și Alexandru cel Bun”, în Viața Românească, Iași, 1923

Alexandru D. Xenopol interpretează prezența lui Costea în lista voievozilor din Pomelnicul de la Bistrița făcând un paralelism cu obiceiul cronicarilor de a-i numi voievozi și pe fiii domnului ce nu domneau încă:

Pomelnicul Mănăstirii Bistrița este cel mai vechi manuscris slav cunoscut, din țările române, fiind o copie redactată la începutul domniei lui Ștefan cel Mare (1460-1470), după originalul din 1407, reprezentând sursa cea mai apropiată în timp de perioada când se presupune că a domnit Costea.

Pe baza analizei datelor din pomelnic, istoricul Constantin C. Giurescu considera domnia lui Costea ca una certă, înlăturând ca nefondată varianta că el ar fi fost doar un membru al familiei domnitoare:

Pomelnicul a rămas totuși necunoscut tuturor cronicarilor moldoveni, până la începutul secolului XVIII, când este cercetat de Axinte Uricariul. „Iară pentru Coste Mușatin Vodă, tatul lui Roman Vodă, măcar că la o carte de pomelnic a mănăstirii Bistriții l-am găsit scris la rândul domnilor iară unde ar fi fost domnia lui n-am putut afla”.Axinte Uricariul, Letopisețul Țărâi Românești și a Țărâi Moldovei. De viața a prealuminaților domni ce-au stăpânit întru aceste 2 țări și ce s-au lucrat în dzilele lor, și a părților streine, care să megieșesc cu aceste țări, pre largu adunate den multe letopisețe și cu bună îndreptare alcătuit, apud. Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mânăstirei Bistrița, Fundația "Regele Carol I", București, 1941, p. 6

Până în anul 2004 pomelnicul mănăstirii Bistrița reprezenta singurul izvor istoriografic intern care îl menționa pe Costea voievod, fapt care a făcut ca prezența sa în rândul domnitorilor Moldovei să fie pusă la îndoială, și să stârnească numeroase discuții și controverse. În anul 2004, cercetătoarea Valentina Pelin descoperă un nou izvor intern din secolul XV, este vorba de „Pomelnicul Mănăstirii Voroneț”, care îl menționează pe „Coste voevod” ca unul dintre domnii Moldovei dintre domniile lui „Lațco voevod” și „Petr voevod”.Valentina Pelin, „Relatări despre Ștefan cel Mare în Pomelnicul de la Voroneț”, în Revista de istorie a Moldovei, nr. 3, (59), 2004în manuscris la Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Științe a Moldovei din Chișinău, secția „Carte Rară”, cota 28756, apud Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Pomelnicul Mănăstirii Voroneț. Studiu și text, în „Analele Putnei”, an IV, nr. 2, 2008

În același timp, Grigore Ureche, citând un letopiseț leșesc, menționa pe „Ștefan vodă, carile au avutu doi ficiori, Ștefan și Pătru”, menționând totodată că după domnia lui Lațco a domnit „Pătru vodă, ficiorul lui Mușatu, 16 ani”.

La rândul lor, cronicarul polon Jan Dlugosz si umanistul italian Filippo Buonaccorsi Calimacco relatează despre voievozii Petru și Ștefan care ar fi avut un conflict pentru succesiunea la tron după moartea tatălui lor, Ștefan, „voevod al țării Sepenițului”, voievodat care se afla în partea nordică Moldovei, între Prut și Nistru.Gheorghe Popovici, „Stărostia sepenicensă”, în Omagiu lui Titu Maiorescu, Stabilimentul Grafic I. V. SOCECU, București, 1900, p. 476-482Teodor Bălan, Țara Sepenicului, Cernăuți, 1926 thumb|250px|Arborele genealogic al primilor domni ai Moldovei - varianta propusă de Ștefan Pascu Într-un hrisov din 1384, domnul Roman I o numește pe mama sa cu termenul de „Kneaghina” Mușata, care se traduce prin „doamnă (soție de domn)”, ceea ce ar însemna că bărbatul ei, al cărui nume nu este menționat, a domnit la un moment dat.

Pornindu-se de la identitatea numelor copiilor sorei lui Lațcu - Mușata-Margareta - cu cei ai lui Ștefan, voevodul Sepințului, cea mai utilizată ipoteză de către istorici este că cei doi au fost căsătoriți. Ion I. Nistor, Istoria Românilor, vol. 1, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2002 „Bogdan își măritase fata [Mușata/Margareta] înainte sau după descălecare, cu acest voevod vecin, Ștefan al Sepenițului. La moartea lui Ștefan i-a urmat în scaun fiul său, Petru, iar la stingerea dinastiei Bogdăneștidor, Moldovenii l-au rugat să le fie și lor Domn, ca fiind nepot de fată a lui Bogdan, nepot de soră al lui Lațco și văr primar cu Anastasia. Astfel dinastia Bogdăneștilor va putea continua prin femei”. Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 1, Editura Ziarului „Universul”, București, 1933

Pornind de la mențiunea sa singulară doar în pomelnicul de la Bistrița, unii istorici au considerat că numele de Costea este rezultatul unei confuzii de transcriere a numelui voievodului Ștefan al Sepințului, Costea ținând de datina onomastică maramureșeană.P. P. Panaitescu , Alexandru cel Bun la cinci sute de ani de la moartea lui. Carte de Amintire, tipărită de Ministerul Instrucției, Cultelor si Artelor, București, 1932 Istoricul bisericesc Gheorghe Moisescu propunea o explicație a acestei confuzii, pornind de la ipoteza deteriorării în timp a manuscrisului și a unei posibile erori la copierea a originalului în secolul XV.

În sprijinul celor de mai sus vine și descrierea manuscrisului făcută de istoricul Damian P. Bogdan cu ocazia primei publicări complete a originalului în limba slavonă, din 1941. „Din cauza prea desei întrebuințări manuscrisul nostru prezintă în unele locuri textul atât de șters încât e cu totul absolut ilizibil chiar și prin lampa lui Wood. Acest fapt al ilizibilității a făcut ca în unele locuri să se întărească literele posterior și cu altă cerneală. Deasa întrebuințare a Pomelnicului e confirmată apoi și prin nădușeala ce au lăsat urmele degetelor cititorilor pe filele cele mai mult citite.”

Un alt argument în favoarea acestei confuzii Costea-Ștefan este prezentat tot de istoricul Gheorghe Moisescu, care arată că „este cu neputință ca acest nume Costea Voievod sa fi fost trecut in pomelnicul original al mănăstirii Bistrița, căci el nu este nume de botez, ci o prescurtare a numelui Constantin. În toate pomelnicele domnești nu găsim trecute nici numele de casă și nici diminutivele, ci numai numele curate de botez”.

O altă ipoteză asupra lui Costea a fost cea emisă la începutul secolului XX de medievalistul Ilie Minea, care, după ce conchidea și el că „evenimentele dintre 25 ianuarie 1372 și 1 mai 1389 sunt puțin lămurite prin știrile, ce ne-au rămas”, afirma că „Costea Voevod, care, dacă nu e fiu al lui Bogdan, mai probabil este fiul lui Lațcu Voevod, care fiu însă n-a domnit, murind nevârstnic.”Ilie Minea, Principatele Române și politica orientală a împăratului Sigismund : Note istorice, Tipografia "Convorbiri Literare", București, 1919

Argumentul lipsei voievodului Costea din hrisovul din 1403 al lui Alexandru cel Bun, nu este considerată o dovadă temeinică a inexistenței domniei acestuia, având în vedere atât domnia foarte scurtă a acestuia cât și faptul că documentul menționat este cunoscut doar dintr-o traducere polonă la a treia mână, deci cu posibilitate mărită să aibă omisiuni importante față de original. Mihai Costăchescu, Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare. Vol. 1 : Documente interne: urice (ispisoace), surete, regestre, traduceri : 1374-1437, Viața Românească, Iași, 1931Ștefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1997, ISBN 9789739149747

Costea (Ștefan)

Źródło i licencja