Imperiul de la Niceea (în ) a fost cel mai mare dintre cele trei state bizantine grecești fondate de aristocrația bizantină după căderea Constantinopolului, cucerit în timpul celei de-a patra cruciade. A fost fondat de către familia și a existat în perioada anilor 1204 – 1261.
thumb|300px|right|Imperiul de la Niceea și vecinii săi. Granițele desenate sunt aproximative.
Lista împăraților thumb|right|Pictură reprezentând pe Mihail al VIII-lea Paleologul. Teodor I Lascaris (1204–1222) Ioan al III-lea Ducas Vatațis (1222–1254) Teodor al II-lea Lascaris (1254–1258) Ioan al IV-lea Lascaris (1258–1261) Mihail al VIII-lea Paleologul (co-împărat între 1259–1261; a restaurat Imperiul)
Forțele militare Imperiul de la Niceea a fost constituit din cele mai populate regiuni grecești bizantine, cu excepția Traciei, care era sub controlul latinilor sau bulgarilor. Ca atare, Imperiul a fost în măsură să ridice o forță militară rezonabil de numeroasă, circa 20.000 de soldați la apogeu – numărul înregistrat fiind participanții la numeroasele sale războaie împotriva statelor cruciate.
Niceenii au dezvoltat unele trăsături ale armatei perioadei Comneniene, dar fără a avea resurse disponibile pentru Comnenieni, împărații bizantini din Niceea nu au putut să aibă nici numărul, nici calitatea armatelor pe care le-au avut împăratul Manuel și predecesorii săi pe câmpuri de luptă. Cum Asia Mică de vest are acces la mare, acest aspect a făcut să fie cel mai bogat și în același timp a devenit cel mai puternic stat din regiune, deși numai pentru o perioadă scurtă.
thumb|250px| Zid al orașului Nicaea, Poarta Lefke; Iznik, Turcia
Vezi și Bătălia de la Klokotnița
Note
Categorie:Imperiul Bizantin Categorie:Imperiul Roman Categorie:Cruciade Categorie:Cruciada a patra Categorie:Istoria Turciei Categorie:Foste țări din Orientul Mijlociu Categorie:State medievale