Prin cenușa imperiului este un film dramă/istoric românesc din 1976, de Andrei Blaier. Scenariul filmului este inspirat din romanul Jocul cu moartea (1962) al scriitorului Zaharia Stancu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Gheorghe Dinică, Gabriel Oseciuc, Cornel Coman, Ștefan Sileanu și Ferencz Bencze.

Acest film este prima ecranizare din opera lui Zaharia Stancu,Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 133. unul dintre personaje fiind eternul Darie, care apare în mai multe scrieri ale romancierului.Călin Stănculescu, op. cit., p. 134.

Plasată în frământatul an 1917, acțiunea filmului surprinde metaforic destrămarea unui imperiu și renașterea națiunilor ce-și reclamau imperios independența. Totul este privit din perspectiva a două personaje ce se deplasează aproape fantomatic „prin cenușa imperiului” austro-ungar, surprins în agonia de dinaintea dispariției sale: Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr încă nealterat de mizeriile din jur, și Diplomatul (Gheorghe Dinică), un cinic cu pretenții de noblețe. Cei doi încearcă să supraviețuiască, dar Diplomatul sfârșește prin a fi arestat de autorități, iar Darie, mult mai matur acum, se alătură celor care luptă împotriva războiului.

Rezumat

Acțiunea filmului începe în anul 1917, „în Bucureștiul vremelnic ocupat” de armatele germane și austro-ungare. Comandatura germană a rechiziționat o turmă de oi, le-a încărcat într-un tren de marfă, a încărcat de asemenea câteva vagoane cu fân balotat și a cerut poliției să-i trimită de urgență 15 oameni pentru a avea grijă de oi pe drum. Un comisar capturează 15-20 de persoane fără acte într-o razie pe străzile Bucureștiului și îi predă trupelor germane, care îi îmbarcă cu forța în același tren. Printre cei arestați se afla și Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr țăran șchiop care abia sosise la București. În prima noapte, Diplomatul (Gheorghe Dinică), un individ declasat ce pretindea că fusese consul, dar care era de fapt „nene la o casă de fete”, măsluitor de cărți și escroc, încearcă să fure banii tânărului și naivului Darie și este înjunghiat de acesta.

Trenul trebuia să părăsească România la Orșova, urmând a fi preluat de acolo de Direcția Căilor Ferate Austro-Ungare. Capătul de linie urma să fie prima graniță nemțească. La auzul veștii, naivul Darie are o explozie de bucurie nereținută la gândul că va călători și va vedea lumea. În timpul călătoriei, Darie trebuie să aibă grijă de cel pe care îl înjunghiase. Diplomatul îl poreclește „Scaurus” („picior strâmb” în limba latină) și-i spune că-l va sili să-i plătească fapta, făcându-l sluga lui. Spelbul (Cornel Coman), un transilvănean care dezertase din armata austro-ungară și dorea să ajungă în Moldova pentru a se înrola ca voluntar în armata română, îi dezvăluie lui Darie planul său de evadare din tren. În noaptea următoarea, pe o ploaie torențială, Siteavul (Ștefan Sileanu) încearcă să fugă, dar este urmărit de frizerul Dodu (Ferenc Bencze). Între cei doi era o relație de dușmănie din cauza faptului că ambii o iubeau pe Angelica, soția frizerului. În încăierare, Dodu este ucis și aruncat în Dunăre. Tot în aceeași noapte, Spelbul încearcă să evadeze înainte de trecerea Dunării, dar este capturat și împușcat, după ce Diplomatul dezvăluise nemților planul pe care-l auzise întâmplător.

A doua zi, în semn de bunăvoință pentru că i-a ajutat, ofițerul neamț (Károly Sinka) îl lasă pe Darie să viziteze timp de patru ore orașul în care au oprit; în caz că nu se va mai întoarce militarii germani amenință că-l vor ucide pe diplomat. Tânărul se plimbă prin localitatea distrusă de război, pe ale cărei străzi se aflau oameni spânzurați. El este tras în casă de o sârboaică văduvă (Irina Petrescu), care-i dă de mâncare, îi spală hainele și îi dă o pereche de bocanci. Darie se întoarce apoi la tren. Diplomatul îi spune că sanitarul neamț i-a dezvăluit că trenul nu merge în Germania, ci în Balcani; oile trebuiau duse pe front, iar prizonierii urmau să fie folosiți la săparea tranșeelor.

Apropiindu-se de linia frontului aflată în Bitolia, trenul trece peste o mină aflată pe calea ferată și deraiază în urma exploziei. Printre cei care au murit este și Siteavul. Se dau lupte între militarii nemți și partizanii sârbi, iar aeroplanele bombardează zona în care deraiase trenul. În timpul atacului aerian, Diplomatul și Darie fug și se ascund într-o pădure. Un țigan scripcar bătrân (Ernest Maftei) care încercase să se țină de ei este împușcat de soldați. Scăpați de soldații nemți care îi păzeau, cei doi vor să meargă în direcții opuse: Darie, căruia i se făcuse dor de țară, vrea să se întoarcă acasă, în timp ce Diplomatul dorește să ajungă în Italia, spunând că nu-l așteaptă nimeni acolo. Cei doi pornesc înspre România, traversează păduri și munți. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii sârbi. Luați prizonieri de sârbi, ei sunt eliberați de conducătorul partizanilor (Cornel Gîrbea) care le indică direcția către țară.

În timpul drumului, Darie are halucinații și este îngrijit de Diplomat. Ajunși la un râu, ei intră acolo să se scalde, iar un turc le fură hainele în acest timp. Cei doi sunt salvați de două grecoaice (interpretate de Florina Cercel și Elena Albu), care îi duc la casa lor din munți. Bărbații celor două femei fuseseră luați de nemți cu trei ani în urmă. Grecoaicele le dau de mâncare și de băutură, precum și haine, apoi fac dragoste cu ei. Cei doi pleacă cu un tren de marfă și ajung pe malul bulgăresc al Dunării. Bat la ușa unei case și sunt primiți de un pescar român (Boris Ciornei). Diplomatul îi dă pescarului o mahmudea de aur furată de la grecoaice pentru a-i trece Dunărea cu o luntre. Pescarul îi lasă nurorii sale moneda ca zălog. Ei ajung cu bine pe malul românesc, dar luntrașul este împușcat de grăniceri la întoarcere.

Darie și Diplomatul merg cu o căruță și ajung la București. Ei intră într-o cafenea, dar sunt capturați iarăși de comisarul Marinescu. Diplomatul umpluse Bucureștiul cu bancnote false, iar autoritățile puseseră un premiu pentru prinderea sa. El îi spune lui Darie că vor scăpa după ce-l vor mitui pe comisar cu mahmudeaua furată de la nora pescarului sârb. Dezgustat de comportamentul Diplomatului, Darie aruncă moneda într-un canal. În timp ce Diplomatul este disperat, tânărul întâlnește în mulțime un militant socialist și se alătură luptei muncitorești.

Distribuție

Gheorghe Dinică — Diplomatul, falsificator de bani, mincinos notoriu Gabriel Oseciuc — Darie, tânăr țăran șchiop Cornel Coman — Spelbul, prizonierul care încearcă să evadeze Ștefan Sileanu — Siteavul, prizonierul care-l dușmănește pe Dodu Ferenc Bencze — Dodu, prizonierul care a ucis niște soldați nemți (menționat Ferencz Bencze) Ernest Maftei — lăutarul țigan Jean Reder — Feldwebelul (sergentul) Constantin Rauțchi — prizonier român Teodor Pîcă — prizonierul cu barbă albă Nucu Păunescu — prizonier român Petre Gheorghiu-Goe — prizonierul cu ochelari Traian Petruț — prizonier român Ion Porsilă — prizonierul originar de la țară Anton Aftenie — nea Aftenie, prizonierul bisericos Mircea Jida — prizonier tânăr Károly Sinka — ofițerul german (menționat Carol Sinca) Mihai Dragnea Marian Spiridon Constantin Florescu Irina Petrescu — sârboaica Florina Cercel — o grecoaică Elena Albu — altă grecoaică Boris Ciornei — pescarul român de pe malul bulgăresc al Dunării Cornel Gîrbea — conducătorul partizanilor sârbi Mircea Bașta — militant socialist Andrei Codarcea — interpretul sârb Gheorghe Tomescu Nicolae Praida — comisarul de poliție Constantin Vîrtejanu Marieta Luca Emil Raisenauer Nicolae Simion Ion Manolescu Victor Radovici

Diferențe față de roman Deși filmul este o ecranizare destul de fidelă a romanului Jocul cu moartea, există totuși unele diferențe și anume: Unele nume sunt modificate sau pur și simplu omise de scenariști. Numele comisarului care-l arestează la final pe Diplomat este diferit: în roman se numește Aburel, iar în film Marinescu. Majoritatea numelor personajelor din roman sunt omise în film. Astfel, Diplomatul se prezintă în roman sub diferite nume (Temistocle Filodor, Zeno Zenon, Serafim, Cosîmbescu), dar în film nu i se dă niciun nume. Sunt omise numele bărbatului cu voce siteavă (despre care cititorii află la finalul romanului că se numea Costică), al feldwebelului, ale grecoaicelor, ale pescarului și nurorii sale sau ale partizanilor. Soția siteavului este numită Anghelica în roman și Angelica în film. Biografia personajului Spelbul este schimbată. El era prezentat în roman ca un român din Vechiul Regat care participase la primele lupte din toamna anului 1916 pentru eliberarea Transilvaniei, fusese luat prizonier de nemți și evadase în mai multe rânduri. În film el este prezentat ca un transilvănean care dezertase din Armata Austro-Ungară și dorea să ajungă în Moldova pentru a se înrola ca voluntar în Armata Română. Și în roman și în film el încearcă să dezerteze înainte de trecerea Dunării; încercarea lui de fugă reușește în roman, dar în film el este prins de nemți și împușcat, după ce Diplomatul dezvăluise nemților planul pe care-l auzise întâmplător. Luptele la care iau parte cei doi fugari diferă prin prisma părților implicate în conflict. Astfel, în roman ei se alătură unei grupări de partizani macedoneni, luptând alături de ei împotriva nemților, pe când în film ei nimeresc în toiul conflictului între o grupare de partizani sârbi și armatele germane, nealăturându-se niciuneia dintre tabere. O altă serie de evenimente petrecute pe drumul spre țară sunt omise de scenariștii filmului. Finalul poveștii este modificat într-un mod semnificativ. Diplomatul este recunoscut într-o cafenea de un comisar de poliție și arestat pentru că umpluse Bucureștiul cu bancnote false, iar autoritățile puseseră un premiu pentru prinderea sa. În roman Darie rămâne liber și se duce la Anghelica, reluându-și vechea ocupație de vânzător de ziare și aflând de răsturnarea de către bolșevici a guvernului rus condus de Kerenski. În film însă, Darie este arestat odată cu Diplomatul, iar cei doi sunt duși pe străzi împreună cu alte persoane capturate de autorități. Pe drum, Diplomatul îi spune lui Darie că vor scăpa după ce-l vor mitui pe comisar cu mahmudeaua furată de la nora pescarului sârb. Dezgustat de comportamentul Diplomatului, Darie aruncă moneda într-un canal. În timp ce Diplomatul este disperat, tânărul întâlnește în mulțime un militant socialist și se alătură luptei muncitorești.

Producție Scenariul filmului este inspirat din romanul Jocul cu moartea de Zaharia Stancu.Călin Stănculescu, op. cit., p. 18. Studioul Cinematografic București a semnat în 1968 un contract cu romancierul, pentru scrierea unui scenariu intitulat „Jocul”. Contractul a fost reziliat în 1972, dar studioul achiziționează totuși scenariul în august 1973.Prin cenușa imperiului pe secvente.ro, accesat la 14 octombrie 2012.

Casa de Filme 1 preia scenariul și îl încredințează regizorului Radu Gabrea; rolurile principale urmau a fi interpretate de actorii Toma Caragiu și Mircea Diaconu.Călin Stănculescu, op. cit., pp. 133-134. Filmul intră în faza de producție la 30 martie 1974, dar este scos din producție la 11 mai 1974, „datorită întârzierii nejustificate a regizorului în străinătate, scenariul urmând a fi repartizat unui alt regizor”. Radu Gabrea rămăsese în 1974 în Germania (mama sa era de etnie germană), nedorind să revină în România unde filmele sale erau cenzurate în mod sistematic; el și-a continuat acolo cariera de regizor.Angelo Mitchievici, „Retrospectivă Radu Gabrea”, în România literară, nr. 32, 2011.