Corbul (în engleză The Raven) este un film horror din 1963 produs și regizat de Roger Corman. Din distribuție fac parte Vincent Price, Peter Lorre și Boris Karloff. Făcând parte dintr-o serie de ecranizări după Edgar Allan Poe produse de Corman prin American International Pictures, filmul a fost scris de Richard Matheson, fiind bazat pe poemul lui Poe, „Corbul”. Filmul este considerat, mai degrabă, o comedie horror.

Karloff apăruse într-un alt film cu același nume, The Raven din 1935, regizat de Lew Landers și cu Bela Lugosi într-unul dintre roluri. Rezumat

În anul 1506, vrăjitorul Dr. Erasmus Craven continuă să jelească moartea soției sale, Lenore, survenită cu peste doi ani înainte, spre nemulțumirea fiicei vitrege a acesteia, Estelle. Într-o noapte, Craven este vizitat de un corb care se dovedește a fi vrăjitorul Dr. Bedlo, transformat astfel în urma unui duel considerat nedrept cu Dr. Scarabus. Cei doi prepară o poțiune care îi redă lui Bedlo înfățișarea umană. Bedlo îi dezvăluie lui Craven că a văzut-o pe Lenore în viață la castelul lui Scarabus. Cei doi pornesc spre castel, Bedlo pentru a se răzbuna pe Scarabus, iar Craven în speranța de a-și regăsi soția. După ce resping atacul vizitiului lui Craven, aflat sub influența lui Scarabus, li se alătură Estelle și Rexford, fiul lui Bedlo. Pe parcursul călătoriei, Estelle și Rexford se îndrăgostesc.

Ajunși la castel, Craven și însoțitorii săi sunt întâmpinați de Dr. Scarabus cu o amabilitate aparentă, menită să-i ascundă adevăratele intenții. În timpul unei confruntări, Bedlo invocă o furtună pentru a-l sfida pe Scarabus, dar pare să fie ucis de acesta. În cursul nopții, Rexford descoperă însă că tatăl său este nevătămat și se ascunde în castel. Se dezvăluie că Bedlo a încheiat în secret o înțelegere cu Scarabus, acceptând să i-l predea pe Craven în schimbul unor favoruri, pentru ca Scarabus să poată pune mâna pe secretele sale magice. În același timp, Craven este vizitat și tulburat de apariția Lenorei, care mărturisește că și-a înscenat moartea pentru a deveni amanta lui Scarabus.

În timp ce Craven, Estelle, Rexford și Bedlo încearcă să părăsească castelul, Scarabus le dejucă planul și îi aruncă în temniță. Cuprins de panică în fața amenințării cu tortura, Bedlo îl imploră pe Scarabus să-l transforme din nou în corb, preferând această soartă, după care evadează din închisoare zburând. Între timp, Scarabus îl constrânge pe Craven să aleagă între a-i dezvălui secretele sale magice și a asista la torturarea Estellei. Deși pare că și-a abandonat prietenii și propriul fiu, Bedlo revine pe ascuns în castel, îl eliberează pe Rexford, iar cei doi i se alătură lui Craven în confruntarea cu Scarabus.

Craven și Scarabus se înfruntă într-un duel magic, în cursul căruia își aruncă numeroase vrăji și își adresează reciproc insulte, în timp ce Scarabus incendiază castelul. În cele din urmă, Craven reușește să-l învingă. După înfrângerea lui Scarabus, Lenore încearcă să se împace cu Craven, pretinzând că a acționat sub influența vrăjilor rivalului său, însă acesta refuză să o creadă și o respinge. Craven, Estelle, Rexford și Bedlo reușesc să se salveze înainte ca castelul să se prăbușească peste Scarabus și Lenore. Cei doi supraviețuiesc, însă Scarabus își pierde puterile magice. Rămas în continuare sub înfățișarea unui corb, Bedlo încearcă să-l convingă pe Craven să-i redea forma umană. Încă furios din cauza trădării sale, Craven refuză și îi aruncă o vrajă care îl lasă fără glas.

Distribuție Vincent Price – Dr. Erasmus Craven Peter Lorre – Dr. Adolphus Bedlo Boris Karloff – Dr. Scarabus Jack Nicholson – Rexford Bedlo Hazel Court – Lenore Craven Olive Sturgess – Estelle Craven

Producție Atât Roger Corman, cât și Richard Matheson au apreciat experiența realizării episodului comic „Pisica neagră” din seria Povești de groază și au decis să realizeze un film de comedie inspirat integral din opera lui Edgar Allan Poe.French, Lawrence, "The Making of The Raven", The Raven, Bear Manor Media 2012 Matheson a explicat ulterior că ideea adaptării cinematografice a unui poem i s-a părut atât de neobișnuită, încât singura abordare potrivită era cea comică: „După ce am auzit că vor să facă un film dintr-o poezie, am simțit că este o glumă totală, așa că comedia era singura variantă.”

Filmările s-au desfășurat pe parcursul a 15 zile. Potrivit lui Roger Corman, deși echipa a urmat îndeaproape structura și scenariul, producția a inclus mai multe improvizații decât oricare dintre filmele sale anterioare. Peter Lorre a improvizat o serie de replici care au fost păstrate în versiunea finală a filmului. Printre acestea se numără răspunsul „De unde naiba să știu eu?”, rostit după întrebarea personajului interpretat de Vincent Price: „Oare o voi mai vedea vreodată pe rara și radianta Lenore?”, precum și replica „Unde altundeva?”, atunci când personajul lui Price afirmă că păstrează trupul neînsuflețit al Lenorei într-un sicriu aflat în hol. O altă improvizație a lui Lorre, „Un loc greu de păstrat curat”, a fost de asemenea inclusă în film.

Roger Corman a afirmat că improvizațiile lui Peter Lorre i-au luat prin surprindere atât pe Vincent Price, cât și pe Boris Karloff. În timp ce Price s-a adaptat cu ușurință replicilor improvizate, Karloff, care își pregătise cu minuțiozitate rolul, a întâmpinat dificultăți. Corman și-a amintit ulterior că atmosfera de pe platoul de filmare a fost una dintre cele mai plăcute din cariera sa, cu excepția câtorva momente provocate de această diferență de stil actoricesc: „Per total, aș spune că am avut la Corbul un spirit la fel de bun ca la oricare alt film la care am lucrat vreodată, cu excepția câtorva momente cu Boris. A existat o ușoară problemă, deoarece Boris venise cu o pregătire atent elaborată, iar când Peter a început să improvizeze replici, acest lucru l-a derutat cu adevărat.”

Roger Corman a afirmat că tensiunea dintre Peter Lorre și Jack Nicholson, care interpretau rolurile de tată și fiu, se datora relației dintre cei doi actori și nu cerințelor scenariului, întrucât aceștia nu se înțelegeau bine. La rândul său, Vincent Price și-a amintit dificultățile întâmpinate în timpul filmării duelului final cu Boris Karloff. Potrivit actorului, Karloff detesta scenele în care era suspendat în aer, deoarece starea sa de sănătate era deja precară, iar efectele speciale bazate pe cabluri îi provocau un disconfort considerabil. Price a mărturisit că nici el nu a apreciat experiența, amintind în special scena în care a fost nevoit să poarte un șarpe încolăcit în jurul gâtului timp de aproximativ două ore: „Boris ura să fie atârnat în aer pe scaunele acelea. Era îngrozitor de schilodit, iar amândoi pluteam în aer pe aceste fire. Nu a fost o senzație plăcută! Și am urât să am șarpele acela înfășurat în jurul gâtului meu timp de două ore... Urăsc șerpii.”

Boris Karloff a declarat ulterior că unul dintre aspectele cele mai neplăcute ale filmărilor a fost obligația de a purta o pelerină grea pe durata interpretării rolului. Scenele care înfățișează interiorul castelului cuprins de flăcări au fost preluate din filmul House of Usher (1960), regizat tot de Roger Corman, fiind reutilizate pentru această producție.

Lansare Corbul a avut premiera la 23 ianuarie 1963, fiind lansat inițial în 100 de cinematografe din zona metropolitană New York. O săptămână mai târziu, filmul a intrat în distribuție și în sudul Californiei, unde a fost proiectat în alte 50 de cinematografe.

Recepție critică Corbul a primit recenzii mixte din partea criticilor contemporani. Variety a apreciat faptul că, deși adaptarea se îndepărtează considerabil de poemul lui Edgar Allan Poe, Roger Corman transformă această premisă într-o comedie horror realizată cu măiestrie. Chicago Tribune a descris filmul drept „o producție destul de modestă”, bazată în mare parte pe trucaje de cameră și decoruri evident artificiale, remarcând însă interpretarea lui Peter Lorre ca fiind una dintre principalele sale calități și sugerând că filmul ar putea fi pe placul publicului tânăr.Tinee, Mae (6 martie 1963).

Într-o recenzie favorabilă, The Monthly Film Bulletin a evidențiat scenariul lui Richard Matheson, observând faptul că acesta își asumă de la bun început tonul comic și îl susține cu umor. Totuși, publicația a criticat secțiunea de mijloc a filmului, considerată prea lungă și lipsită de ritm până la confruntarea finală. Peter John Dyer, în Sight & Sound, a apreciat dialogurile și situațiile concepute de Matheson, dar a considerat că filmul suferă din cauza unui dezechilibru între elementele comice și cele horror, acestea din urmă fiind mai puțin eficiente decât în precedentele adaptări ale lui Corman după Poe.Dyer, Peter John (1963).

În schimb, Bosley Crowther, în The New York Times, a avut o opinie mult mai severă, calificând filmul drept o farsă lipsită de substanță și apreciind că se adresează în principal copiilor și unui public puțin pretențios.Crowther, Bosley (26 ianuarie 1963).

Recepția critică a filmului s-a îmbunătățit în anii care au urmat lansării. Pe site-ul de agregare a recenziilor Rotten Tomatoes, Corbul are un procent de aprobare de 88%, calculat pe baza a 17 recenzii critice, cu o notă medie de 6,8 din 10.

Note

Legături externe

Categorie:Filme în limba engleză din 1963 Categorie:Filme din 1963 Categorie:Filme regizate de Roger Corman Categorie:Filme de groază din 1963 Categorie:Filme American International Pictures Categorie:Scenarii de Richard Matheson Categorie:Filme de comedie de groază Categorie:Filme de comedie din 1963 Categorie:Filme bazate pe poezii Categorie:Filme bazate pe lucrările lui Edgar Allan Poe Categorie:Filme cu acțiunea în anii 1500 Categorie:Filme de groază americane Categorie:Filme de comedie americane Categorie:Filme gotice de groază Categorie:Filme fantastice americane Categorie:Filme fantastice din 1963 Categorie:Filme istorice de groază din anii 1960