thumb|255px|Antichrist prezentat cu trei coroane pe scaunul papal, vânzând indulgențe. Gravură de Lucas Cranach cel Bătrân (1521) Sfârșitul lumii, Sfârșitul vremurilor ori Sfârșitul zilelor sunt termeni escatologici în cele trei religii avraamice (iudaism, creștinism și islam) și în scenarii ale judecății de apoi din diverse alte religii neavraamice. În religiile avraamice Sfârșitul lumii adesea este descris ca un moment care precede marele necaz înainte de apariția (în iudaism) sau reîntoarcerea lui Mesia (în creștinism și islam), o persoană care va conduce Împărăția lui Dumnezeu și care va pune capăt suferinței și răului. Diferite alte religii au și ele convingeri escatologice, asociate cu sfârșitul și răscumpărarea.
Apariția științei moderne în secolul al XVIII-lea, care a stabilit vârsta Pământului la 4,54 miliarde ani și a universului la 13,75 miliarde ani a făcut ca termenul de Sfârșitul Zilelor din discursurile teologilor să fie înlocuit de întrebările mult mai practice ale oamenilor de știință contemporani, referitoare la soarta finală a universului. Cei mai mulți dintre aceștia susțin că dovezile indică Sfârșitul lumii ca având loc, în cele din urmă, peste câteva sute de miliarde de ani, odată cu moartea termică a universului (sau mai devreme odată cu moartea Soarelui dacă omenirea nu colonizează spațiul cosmic).
Iudaism
right|thumb|175px|Set complet de pergamente care conțin întregul Tanah, Biblia ebraică În iudaism, Sfârșitul lumii este aḥarit ha-yamim, אחרית הימים), expresie ce apare de șapte ori în Tanah. După sfârșitul lumii potrivit iudaismului urmează Olam Haba (Lumea ce vine). Evenimentele tumultuoase ce vor răsturna vechea ordine mondială sunt prezentate în diverse versete din Vechiul Testament, de exemplu în următoarele versete din Biblie:
"Și dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău. Și după ce ți se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, și vei asculta glasul Lui; căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi și nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinții tăi. Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, și cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare așa de mare, și s-a auzit vreodată așa ceva? A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, și să fi rămas viu? A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte, cu mână tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt și sub ochii voștri? Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu în afară de El. Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te învețe; și, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare, și ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. El a iubit pe părinții tăi, și de aceea a ales sămânța lor după ei; El însuși te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare. El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr și mai tari decât tine, ca să te ducă în țara lor, și să ți-o dea în stăpânire, cum vezi azi. Să știi, deci, în ziua aceasta, și pune-ți în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer și jos pe pământ, și că nu este alt Dumnezeu în afară de El."
"Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amos, cu privire la Iuda și Ierusalim. În zilele care vor veni, muntele casei Domnului va fi înălțat peste vârfurile munților și se va ridica deasupra dealurilor. Toate popoarele se vor îndrepta într-acolo. Multe popoare vor veni și vor zice: Veniți să ne suim pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el să ne învețe căile sale și să umblăm pe cărările sale. Căci din Sion va ieși legea și cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim. El va judeca neamurile și va da legile sale multor popoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia și nu se vor mai pregăti pentru războaie; își vor transforma săbiile în fiare de plug și sulițele în seceri. Voi, cei din casa lui Iacob, veniți să umblăm în lumina Domnului! "
"În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălța deasupra dealurilor, și popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el, și vor zice: Veniți, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim Cuvântul Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța să facă război; ci fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui, și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oștirilor a vorbit. Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de veci! "
Talmud thumb|175px|right|Talmud: Începutul tratatului „Berachoth”. În mijloc Mișna și Ghemara, în dreapta comentariul lui Rashi, în stânga comentarii ulterioare thumb|right|Talmudul babilonian
Talmudul este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului al V-lea, opinii prezentate, de obicei, sub formă de dialoguri. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului al V-lea au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate în Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă a iudaismului și sfârșitul lumii. Axioma fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă și irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărți ale Vechiului Testament. "Pentateuch" este termenul grec referitor la primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Etimologic, noțiunea de Tora este complexă și include "înțelepciune", "învățătură" precum și un sens arhaic de "lege". Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci, care formează cultul mozaic.
În alte scrieri, unul dintre înțelepții din Talmud spune: "Să vină sfârșitul zilelor, dar poate noi nu vom trăi ca să îl vedem, pentru că va fi plin de atât de multe conflicte și suferințe."
Potrivit tradiției evreiești, cei care vor fi în viață în timpul Sfârșitului lumii vor vedea: Sinagogile și sălile de studiu care au fost în Babilon sunt stabilite în țara lui Israel. (Masechet Megillah, 29a) pământul din Israel va fi plin de vegetație. (Masechet Sanhedrin 98a) guvernul va deveni eretic. (Sanhedrin 97a) ismailiții (arabii) vor împiedica pe evrei să se întoarcă în patria lor, până când meritul circumcișilor va dispărea. (Zohar, Vaera 32a) Dovezi științifice și profetice pentru Tora secerișul evreilor împrăștiați, înfrângerea tuturor inamicilor Israelului, construcția (sau plasarea divină) a celui de-al treilea templu din Ierusalim și reluarea sacrificiilor și a serviciilor Templului, Reînvierea morților (techiat hametim), sau Învierea, La un moment dat, Mesia va fi uns regele lui Israel. El va împărți pe evreii din Israel pe pământurile inițiale ale celor 12 triburi. În acest timp, Gog și Magog (Ezechiel 39) vor ataca Israelul.
Talmudul ne arată că Magog va duce o mare bătălie, în care mulți vor muri de ambele părți, dar Dumnezeu va interveni și va salva evreii. Această luptă este denumită Armageddon. Dumnezeu, care va învinge acest ultim inamic o dată pentru totdeauna va alunga tot răul din existența umană. Anul 2009 reprezintă 5769 ani de la crearea lui Adam, potrivit calendarului iudaic. După anul 6000 (în calendarul evreiesc) (anul 2240 creștin), al șaptelea mileniu va fi o epocă de sfințenie, liniște, viață spirituală și pace în întreaga lume, denumită Olam Haba (Lumea ce vine sau Lumea Următoare), în acest timp toți oamenii vor cunoaște pe Dumnezeu în mod direct. Tot Israelul va avea o porțiune din lumea ce are să vină. (Talmud Sanhedrin 10:1). Ramban (Nachmanides) interpretează lumea ce are să vină drept supremul bine și scopul creației. Prin urmare, el susține că lumea viitorului se referă de fapt la învierea morților, un eveniment care va avea loc după epoca mesianică, care a început deja.
Creștinism
Unii creștini din primul secol au crezut că Isus va reveni pe Pământ în timpul vieții lor, pentru că Isus a spus adepților săi să fie mereu în alertă și gata în orice moment. Din această convingere a apărut doctrina iminenței. În momentul în care Pavel s-a convertit, în Tesalonic creștinii erau persecutați de către Imperiul Roman și credeau că sfârșitul lumii a început.
Apocalipsa lui Ioan și Evanghelia lui Ioan sunt considerate de către savanții moderni creștine ca fiind scrise la cel puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa Înainte de căderea Ierusalimului argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr.
Tema profetică a Noului Testament este Necazul, ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca Marele Necaz, Nenorocirea și Zilele Răzbunării.
De aceea, când veți vedea, urâciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel, așezată în locul sfânt - cine citește să înțeleagă! -atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți; cine va fi pe acoperișul casei, să nu se pogoare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.
Când veți vedea, urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie, - cine citește să înțeleagă - atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți. Cine va fi pe acoperișul casei, să nu se pogoare, și să nu intre în casă, ca să-și ia ceva din ea. Și cine va fi la câmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate, și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! Rugați-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. Pentru că în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii, pe care a făcut-o Dumnezeu, până azi, și cum nici nu va mai fi vreodată. Și dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleși.