Dăbâca (în , în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Dăbâca (reședința), Luna de Jos și Pâglișa. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea.

Toponimie Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură).N. Drăganu - Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticei, București, 1933, p. 13 Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854)Pintilie, p. 28C. Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei RSR, București, 1967, vol. 1, p. 191.

Istoric

Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului.

Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului.

În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi naționalitatea populației din zona cetății Dăbâca. Curta, Florin. “Transylvania Around A.D. 1000.” In Europe Around the Year 1000. Edited by Przemyslaw Urbanczyk. Warsaw: Institute of Archaeology and Ethnology, 2001.

În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor.

În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.

Date geografice Dăbâca se află în Podișul Someșan, la 35 km de municipiul Cluj-Napoca. Teritoriul comunei include în proporție de 90% din suprafața comunei Valea Lonei și, pe o porțiune mai mică, Valea Someșului Mic. Altitudinile medii sunt de 300-350 m, cu maxime atinse pe Dealul Dâmbu lui Carol (577 m), Dealul Fata (547 m) și Dealul Cocoșed (492 m). Comuna are în componența satele Dăbâca, Pâglișa și Luna de Jos. Se învecinează la nord cu comuna Panticeu, la sud cu Borșa și Bonțida, la vest cu Vultureni, iar la est cu comunele Cornești și Iclod.

Clima Clima este una temperată cu influențe sensibil oceanice. Temperatura medie anuală este de 10 °C, cu minime de -30...-32 °C și maxime de 39 °C Pintilie, p. 14. Temperaturile se mențin ușor mai ridicate pe Culoarul Someșului și puțin mai mici pe porțiunea aparținând văii Lonei.

Flora și fauna Fondul forestier al zonei este alcătuit mai ales din specii de stejari sud-europeni, cer (Quercus cernis) și gârniță (Quercus frainetto) până la altitudinile de 350 m. La altitudinile superioare se întâlnesc mai ales gorunul, stejarul pedunculat (Quercus robur), fagul, frasinul, arțarul țărănesc (Acer tataricum), ulmul. Mai sunt prezente, în proporție mai redusă, plopul, aninul negru, salcia, aninul alb, socul negru, alunul, păducelul, măcieșul, cornul ș.a.

Fauna este compusă din specii cum ar fi pisica sălbatică (Felix silvestris), ciuful de pădure (asia oxus), pițigoiul mare (Parus major), căprioare, vulpi, lupi, mistreți, iepuri etc.

Solurile Solurile zonei sunt formate mai ales din cernoziomuri argiloiluviale, soluri negre clinohidromorfe, soluri cernoziomoide și în proporție mai redusă alte tipuri de soluri.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Dăbâca se ridică la 1.437 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.543 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,15%), cu minorități de romi (3,2%) și maghiari (2,71%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (78,08%), cu minorități de greco-catolici (4,24%), reformați (4,04%) și penticostali (3,62%), iar pentru 8,21% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Dăbâca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Demografie istorie Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel: Recensământul Structura etno-demografică a României Structura etnicăAnulPopulațiaRomâniMaghiariGermaniRomiAlte etnii 1850 2.205 1.638 380 4 183 178 1880 2.463 1.899 381 6 177 - 1890 2.615 1.981 458 13 163 1 1900 2.733 2.143 452 14 124 - 1910 2.858 2.305 395 49 109 - 1920 2.813 2.394 315 1 103 20 1930 3.331 2.872 371 1 87 87 1941 3.468 2.976 383 5 104 104 1956 3.482 3.016 343

123 123 1966 3.163 2.843 285

35 35 1977 2.950 2.649 273

28 28 1992 1.925 1.672 143 2 108 108 2002 1.804 1.586 136

80

Lăcașuri de cult Biserica Reformată-Calvină din 1743

Obiective turistice Cetatea Dăbâca Biserica reformată din Dăbâca Conacul "Rhedy" (din secolul al XVIII-lea) Castelul "Teleki" din Luna de Jos Dealurile Clujului de Est (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua europeană Natura 2000 în România)

Note

Bibliografie

P. Iambor, Nobilii de Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", XVI, 1979 Șt. Matei, N. Edroiu, Un relief medieval la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VIII, 1979 Șt. Pascu, M. Rusu, Cetatea Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", V, 1968 N. Vlassa, Așezarea neolitică de la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VI, 1969

Vezi și Lista monumentelor istorice din județul Cluj Cetatea Dăbâca Biserica reformată din Dăbâca Biserica reformată din Luna de Jos Comitatul Dăbâca Comitatul Solnoc-Dăbâca

Imagini

Legături externe

Pagina Primăriei Informații despre cetatea din Dăbâca Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A. Imagine din satelit a zonei Dăbâca CIMEC (Repertoriul arheologic, inclusiv Dăbâca Date demografice conform recensământului din anul 2002 Dăbâca (pe world-gazetteer)

Dăbâca