Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania Phoenix, este o formație românească de muzică rock, înființată în anul 1962 la Timișoara.
Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului. Traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au dus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock, inspirat din folclorul românesc autentic.
Istoria formației Perioada beat (1962–1970)
Formația este una dintre primele de muzică rock din România (alături de Uranus, Cometele și alte câteva), numite în epocă „formații de chitare electrice”. Ca în cazul altor grupuri apărute în acei primi ani, modelul urmat a fost cel propus de formația britanică The Shadows, care îl acompaniază pe cântărețul Cliff Richard în filmul Tinerii (The Young Ones, 1961). Titulatura inițială a fost „Sfinții”, schimbată în „Phoenix” la propunerea chitaristului Claudiu Rotaru, pentru a evita conflicte cu autoritățile vremii.Daniela Caraman Fotea, Cristian Nicolau - Dicționar rock, pop, folk... remix, Ed. Humanitas Educațional, București, 2003 (pag. 428)
Anul înființării Phoenix este 1961, grupul făcându-și debutul un an mai târziu. Primii ani au fost mai curând o fază de experimentare a noului gen muzical, în plină dezvoltare și în Vest, practicile formațiilor din invazia britanică (The Beatles, The Rolling Stones) fiind inițial imitate. Aportul componistic al muzicienilor Phoenix este redus, repertoriul fiind majoritar alcătuit din versiuni cover ale unor piese scrise de formațiile vestice amintite.
Prima compoziție proprie a fost piesa „Știu că mă iubești și tu”, înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări („Bun e vinul ghiurghiuliu” și „Pădure, pădure”), care erau și primele melodii din rock-ul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează încă în arhiva Radio România.
Perioada blues. Țiganiada (1970–1971) Imediat după plecarea solistului Moni Bordeianu în Statele Unite ale Americii, formația Phoenix a fost interzisă pe plan local pentru mai bine de un an. Agenția Română de Impresariat Artistic (ARIA) nu mai avea voie să facă turnee cu ei, iar la Radio și la Televiziune nu s-au mai difuzat înregistrările avându-i ca protagoniști. Claudiu Rotaru se retrăsese din formație, astfel încât din vechea componență mai rămăseseră doar Nicu Covaci, Dorel Vintilă Zaharia, Béla Kamocsa și Günther Reininger.
Urmează o scurtă perioadă în care formația cântă mai multe piese blues rock, în majoritate compoziții de-ale lui Günther Reininger, cu text în limba engleză. Acesta era solist vocal, cântând totodată și la pian. Formația dădea reprezentații în fiecare sâmbătă seara, la clubul PM6 din Timișoara. Cu un repertoriu asemănător s-au prezentat și la Festivalul Studențesc din 1970, organizat la Sala Palatului din București, dar impresia lăsată nu a fost extraordinară.Nicolae Covaci - Phoenix, însă eu..., Ed. Nemira, București, 1994 (pag. 189) De asemenea, au participat și la un concert de binefacere, ținut pentru sprijinirea victimelor inundațiilor din mai 1970.
O altă experiență notabilă din această perioadă a fost realizarea unui concert la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara, în care secțiunea ritmică a fost susținută de către doi toboșari: Dorel Vintilă Zaharia și Eugen Gondi, la ora aceea un toboșar de jazz virtuoz, recunoscut în țară.Nicolae Covaci - Phoenix, însă eu..., Ed. Nemira, București, 1994 (pag. 202) Primul a preluat metrica și fluxul pieselor, în timp ce al doilea a realizat break-urile și percuția.
În vara anului 1970, formația a susținut recitaluri la Hotelul Europa din Eforie Nord, în toamnă survenind noi schimbări în componența formației. Pleacă Béla Kamocsa, fiind înlocuit de către liderul formației cu Zoltán Kovács (fost component al grupului Clasicii). În noiembrie–decembrie este cooptat în formație și Mircea Baniciu. Împreună încep repetiții cu piese din repertoriul formației.
În același timp, în decembrie 1970, Victor Cârcu reușește să îi convingă pe membrii formației să participe la realizarea piesei de teatru Țiganiada a lui Ioan Budai-Deleanu. Fiecare primise un rol, inclusiv textierii și oamenii apropiați formației, unii trebuind să și cânte la un moment dat.
Turneul care a urmat, între decembrie 1970 și ianuarie 1971, a fost încununat de un real succes. Mulți dintre spectatori, neînțelegând faptul că membrii formației participau doar în piesă, au făcut presiuni pentru a obține un minirecital Phoenix la sfârșitul piesei, ceea ce s-a și întâmplat.
Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care cânta la flaut și la oboi. Au fost susținute o serie de concerte cu ARIA. Din această perioadă datează melodiile „Dorința”, „Amintește-ți”, „Niciodată” și, probabil, „Te întreb pe tine, soare...”. De asemenea compun noi piese cu filon folcloric, încercând să-și creeze un stil specific.
Participă la cea de-a doua ediție a Festivalului „Club A”, în mai 1971. Cu mai multe piese de folclor arhaic, aproape toți membrii obțin premii individuale pe instrumente.
Vara anului 1971 aduce plecarea lui Zoly Kovács și a lui Dorel Vintilă, în locul cărora au fost cooptați Josef Kappl (fost membru Clasic XX), respectiv Cornel Liuba (Țulă), un fost elev de-al lui Pilu Ștefanovici.
În noiembrie, Liuba este înlocuit cu Costin Petrescu (fost component Olympic '64), astfel grupul stabilizându-se la formula care a creat imaginea noului Phoenix etno-rock, formula de aur a grupului, care a dat discurile cele mai spectaculoase ale formatiei, rămase peste mulți ani în memoria publicului. Componența era: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Costin Petrescu, Valeriu Sepi.
Directivele lui Nicolae Ceaușescu, exprimate în iulie 1971, într-o conferință de la Mamaia, privind creația artistică din România, pun în impas multe formații cu repertoriu occidental, nu însă și pe liderul Nicolae Covaci, care se hotărăște să o apuce pe un nou drum.
Perioada etno-rock (1971–1977) thumb|right|280px|Phoenix în anii 1972–73. De la stânga la dreapta: Nicolae Covaci, Valeriu Sepi, Mircea Baniciu, Josef Kappl și Costin Petrescu. Încercările de a adapta folclorul românesc prin integrarea elementelor de instrumentație beat au precedat activitatea in acest câmp al formației Phoenix. Dintre acestea, cele mai valoroase (nu doar interpretări fidele ale muzicii populare de către grupuri vocal-instrumentale beat) au fost realizate de formația Olympic '64, care a primit recenzii pozitive, și de Sincron, ale cărei abordări au generat opinii mixte din partea criticilor vremii.
Phoenix a explorat această fuziune de genuri încă din anii '60, dar nu au avut rezultatele scontate de Covaci, ceea ce l-a determinat pe acesta să continue căutările pentru o formulă artistică mai coerentă și autentică. În 1968, liderul formației declara că mai este necesar timp pentru a-și atinge obiectivul într-un mod convingător.
Există două explicații pentru reluarea de către Phoenix a planului de a integra elemente folclorice în muzica lor. Nicu Covaci a declarat de-a lungul timpului că Tezele din iulie 1971 au fost factorul determinant în schimbarea direcției muzicale a formației. Conform relatărilor lui Mircea Baniciu, motivația lui Covaci de a relua acest plan ar mai fost influențată de o întâlnire cu Ion Iliescu, pe atunci prim-secretar al UTC. Iliescu l-ar fi îndemnat pe Covaci să compună muzică originală românească.
Phoenix a debutat cu acest nou repertoriu la începutul anului 1971, în cadrul unui curs intitulat "Tradiție și modernism în muzica ușoară", organizat sub egida Universității Populare din Timișoara.. Este de presupus că melodii precum "Negru Vodă" și "Ochii negri, ochi de țigan" făceau parte din repertoriul formației în această perioadă, cea din urmă fiind interpretată la cea de-a doua ediție a Festivalului „Club A”.
În vara anului 1971, la Eforie Nord, Covaci l-a abordat pe Josef Kappl, pe atunci basistul formației Clasic XX, propunându-i să colaboreze la un nou proiect muzical.
Reveniți la Timișoara, Covaci și Kappl s-au dedicat timp de trei luni studiului folclorului românesc, ascultând înregistrări autentice și analizând cărți de specialitate.
Este important, totuși, de menționat că Nicolae Covaci a început să studieze folclorul românesc arhaic înainte de cooptarea lui Josef Kappl în formația Phoenix.
În această perioadă de pregătire a proiectului, Covaci apelează la colegul său Valeriu Sepi, cerându-i ajutor în legătură cu niște elemente de recuzită pentru viitoare concerte; Sepi îi propune introducerea în decor a unor măști populare, goarne și capre care să fie, însă, și funcționale. Astfel, se ajunge la introducerea celebrei capre trase de Sepi.
Proiectul capătă amploare și primește, din partea lui Victor Cârcu, numele Cei ce ne-au dat nume. În această perioadă este anunțată noua formulă și direcție artistică a formației. De asemenea, se vehicula ideea că Nicolae Covaci ar fi vizat o colaborare cu Dorin Liviu Zaharia de la Olympic '64. Conform lui Mircea Baniciu, Covaci ar fi cochetat cu ideea de a-l aduce pe Zaharia ca solist vocal în locul său.
După ce, la 17 decembrie 1971, concertul, susținut în fața unei comisii de compozitori din Capitală condusă de Mircea Neagu, nu a fost aprobat pentru a se reprezenta la București, premiera spectacolului are loc totuși la 13 ianuarie 1972, în sala Operei din Timișoara. Interesul publicului a fost imens; sala a fost arhiplină, iar mulți fani au rămas afară, formând o coadă care se întindea până la linia tramvaiului.
După premiera din ianuarie 1972 a spectacolului Cei ce ne-au dat nume, formația Phoenix a înregistrat la sfârșitul aceluiași an o versiune cenzurată a albumului, transformată dintr-un dublu LP într-unul simplu, cu piese precum „Cei ce ne-au dat nume” și „Cocoșii Negri” eliminate. În 1973, trupa a lansat EP-ul Mamă, Mamă/Te Întreb Pe Tine, Soare.../Meșterul Manole, care includea „Meșterul Manole (Uvertură)”, parte dintr-o operă rock amplă ce a fost cenzurată sever și niciodată finalizată . În 1974, Phoenix a înregistrat albumul Mugur de fluier, în doar 24 de ore de studio. Anul următor, în 1975, a fost lansat dublul LP Cantafabule, o operă rock bazată pe mitologia medievală, care a reușit să evite cenzura datorită tematicii sale simbolice.
În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977, camionul cu formația ascunsă în boxe părăsește țara prin vama de la Porțile de Fier.Andrei Luca Popescu, Gândul, 14 septembrie 2015 - „«Și eu sunt un refugiat». Cum au fugit Phoenix-ii în Germania, ascunși în boxele de concert. Ioji Kappl: «A fost o aventură foarte periculoasă, însă dorința de libertate a învins orice fel de frică»” După mai multe ore de stat în vamă, în timpul cărora camionul este percheziționat de către grăniceri, Nicu Covaci, care emigrase legal în Olanda cu un an înainte, reușește să-i scoată clandestin din România, trecând în Iugoslavia. După cum povestește liderul formației, vigilența grănicerilor vecini a fost adormită cu pachete de bani și discuri cu muzică.
Perioada din Germania (1977–1989) După plecarea băieților din țară, conform spuselor lui Dan Chișu, se credea că au fost eliminați în secret de către Securitate.Doru Ionescu, Televiziunea Română - Integrala Phoenix, ep. 4, minutul 13:01 Mircea Baniciu a fost chestionat o vreme de Securitate. Ușurarea a venit în momentul în care la Radio Europa Liberă s-a anunțat faptul că membrii formației au ajuns cu bine în Germania Federală.