Limanurile basarabene

250px|right|thumb|Limanurile maritime Conduc, Șagani, Alibei și Burnas (hartă din 1888). Limanurile basarabene cuprind, pe de-o parte, seria de limanuri fluviatile dunărene situate de-a lungul Dunării de Jos, la nord de Delta Dunării, în apropierea frontierei Ucrainei cu România, iar pe de altă parte seria de limanuri maritime pontice, ambele serii fiind situate în Bugeac, în Basarabia, administrativ în Regiunea Odesa a Ucrainei.

Istorie

Majoritatea denumirilor acestor limanuri sunt tătărești, dar pe hărțile anterioare anilor 1812 sau 1878, apar uneori și denumiri moldovenești, care nu au fost reținute de geografii ruși. Limanurile basarabene au avut o istorie zbuciumată, aparținând succesiv: geților, sciților, grecilor antici, romanilor, bizantinilor, bulgarilor (687), maghiarilor (în jur de 790), pecinegilor (în jur de 870), cumanilor (polovților - 1176), tătarilor (1241), dobrogenilor (1366), muntenilor (1394), moldovenilor (1408), turcilor (1484) și rușilor (1812).

Vechile denumiri sau forme moldovenești ale denumirilor, precum: „Frumoasa” (pentru Cahul), „Uliu” (pentru Cartal), „Răsuna” (pentru Ialpug, dar uneori pentru Catalpuh), „Covurlui” (pentru Cugurlui), „Saftianu” (pentru Sofian), „Catlabuga” (pentru Catalpuh), „Chilia” (pentru Chitai), „Sărata” (pentru Sasâk/Conduc), „Caplana” (pentru Alibei), „Alcalia” (pentru Burnaz) sau „Codăești” (pentru Șabolat), menționate pe hărți dinaintea anilor 1812 sau 1878, nu au fost luate în considerare de Imperiul Rus care a adoptat numai denumirile din perioada turcească, preluate la rândul ei de România când le-a avut în stăpânire.Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi pe .

În perioada 1856-1859, la independența Basarabiei din 1917, precum și în perioada 28 iunie – 20 august 1940, limanurile basarabene au fost moldovenești. În perioadele 1859-1878, 1918-1940 și 1941-1944 i-au aparținut României. Din august 1940 până în iunie 1941 și din august 1944 încoace sunt ucrainene (până în 1991, în cadrul Uniunii sovietice). Aceste diferite stăpâniri au lăsat în jurul limanurilor o populație „pestriță”, dintotdeauna multinațională.

Începând din secolul al XIX-lea s-a început construirea de diguri în ideea de a preveni inundațiile și alunecările de teren, dar și de canale amenajate (precum Bâstroe) care să facă legătura cu Dunărea pentru navigație. Aceste amenajări, dintre care unele au fost nesăbuite deoarece au fost concepute pe criterii exclusiv inginerești, fără să se țină cont de considerentele hidrologice, geologice și biologice, au modificat procesele naturale și regimul hidrologic, astfel că astăzi trebuie luate măsuri pentru a păstra schimbul de apă și a restaura biodiversitatea și fertilitatea mediului.

Geografie 350px|thumb|Evoluția geomorfologică a Deltei Dunării și modificările țărmului din Antichitate până în zilele noastre.

Limanurile, din punct de vedere geografic, sunt în mod specific și precis lagune uneori salmastre, situate la ieșirea unui curs de apă dulce spre Dunăre sau spre mare, de care sunt separate printr-un cordon litoral (grind sau perisip, în greacă: αμμογλώσσα – limbă de nisip, în rusă: Коса – kosa) străpuns de o portiță (în limba greacă: στόμα – stoma, adică gură, în rusă: бухта – buhta, idem) care leagă limanul de larg. Aceste caracteristici deosebesc limanul atât de un lac, cât și de celelalte tipuri de lagune.Grigore Antipa : Marea Neagră, Academia Română, București, 1941, pp. 55-64 ; Petre Gâștescu și Romulus Știucă, Delta Dunării, CD-Press, București 2008, ISBN 978-973-1860-98-9, pp. 32-37 și 84..

Toate limanurile basarabene au fost inițial văi de vărsare ale afluenților, fie ai Dunării, fie direct ai Mării Negre. În Holocen, cu aproximativ 7.500 ani în urmă, aceste văi au fost inundate de mare. În locul Deltei Dunării se întindea atunci un golf al Mării Negre, unde se vărsau apele Dunării aproximativ în dreptul actualului oraș Isaccea. Văile inundate au fost separate de acest golf prin grinduri de nisip numite perisipuri, întrerupte de guri sau portițe. Delta însăși s-a format prin colmatarea golfului cu aluviuni aduse de Dunăre și cu nisip cochilifer adus de mare și de vânturi, formându-se astfel Grindul Jibrieni de pe teritoriul Ucrainei și Grindul Letea din România.

Limanurile pot fi : Fluviatile, la care bara de sedimente este depusă de curentul unui fluviu, la confluența cu râul care alimentează limanul respectiv. În Basarabia, acestea sunt limanurile Cahul, Cartal, Ialpug, Cugurlui, Catlabuga și Chitai, a căror salinitate este acum nulă sau reziduală (de la 0,8 la 1,5 g/litru de exemplu în Cugurlui); Maritime, legate de mare, la care cordonul litoral este depus de curenții marini. În Basarabia, acestea sunt limanurile Limanul Sasâk (Conduc), Șagani, Alibei, Burnaz sau Alcalia, Șabolat sau Codăești și al Nistrului, care au rămas în majoritate sărate.

În acest articol limanurile sunt descrise din apus spre răsărit.

Limanurile fluviatile dunărene left|thumb|Pelicani din Parcul natural național al limanurilor Tuzlei

Limanul Cahul

Limanul Cahul (în ; pe hărțile anterioare anului 1878 apare și sub denumirea de „Frumoasa”, Kahul fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul raionului Reni al regiunii Odesa din Ucraina, aflat în Câmpia Dunării, la răsărit de orașul Reni. Limanul este legat prin canale cu Dunărea și cu Limanul Cartal. Lungimea limanului este de 18 km, lățimea maximă de 11 km, suprafața variază sezonier în intervalul 82-93,5 km², adâncimea medie de aproximativ 1.5-2 m și cea maximă de 7 m.

Bazinul limanului este de formă ovală, partea de sud fiind mai largă (cu o lățime de până la 11 km și o lungime de 18 km), în timp ce partea de nord este mai îngustă și alungită (lățime – până la 2 km și lungime – 15 km). Apele provin în principal din schimburile cu Dunărea. Malurile nordice ale limanului sunt mai înalte, presărate cu ravene, iar cele sudice sunt joase, mlăștinoase și acoperite cu tufișuri de stuf. Fundul adânc al limanului se află acoperit cu un strat de aluviuni (loess), iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. În nord se varsă în liman râul Cahul.

Temperatura apei atinge vara un maxim de 30°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Limanul este acoperit la suprafață cu stuf și nuferi, iar în adâncime are alge și alte plante acvatice. Pe malurile sale cuibăresc păsările. În apele sale viețuiesc pești cum sunt plătica, somnul, șalăul, știuca și alte specii de pești din specia Cyprinide-lor (crapul argintiu, crapul amur etc.). Pescuitul are caracter industrial, în apropierea satelor existând ferme piscicole. În prezent, sunt luate măsuri pentru a proteja resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis).

O porțiune mică (cu o lungime de aproximativ 1 km) de pe malul nordic al limanului se află pe teritoriul Republicii Moldova. Aici a fost amenajată o stație de alimentare cu apă, care este folosită pentru a iriga câmpiile agricole aflate în apropiere de localitățile Cahul și Giurgiulești.

Limanul Cartal

Limanul Cartal (în ; pe hărțile anterioare anului 1878 apare și sub numele de „Uliu”, Kartal fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul raionului Reni al regiunii Odesa, aflat în Câmpia Dunării. Limanul este legat prin canale cu Dunărea și cu limanurile Covurlui și Cahul. Are lungimea de 5 km, lățimea maximă de 3 km, o suprafață de aproximativ 15 km², adâncimea medie de aproximativ 1 m și cea maximă de 2,4 m.

Bazinul este de formă ovală cu maluri joase și mlăștinoase, pline de trestie. De-a lungul limanului s-a construit un baraj. Apele provin în principal din schimburile cu Dunărea. Temperatura apei atinge vara un maxim de 26°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Limanul este acoperit la suprafață cu stuf și nuferi, iar în adâncime are alge și alte plante acvatice. Pe malurile sale cuibăresc diferite specii de păsări. În apele sale viețuiesc pești, în special crapi comuni și cosașii.

Limanul Ialpug

Limanul Ialpug (în ; pe hărțile anterioare anului 1812<ref>Precum cea din lucrarea „Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir.</ref> apare și ca „Răsuna”, Ialpug fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil dintre raioanele Bolgrad, Ismail și Reni, aflat în Câmpia Dunării. Cea mai mare localitate aflată pe malul limanului este orașul Bolgrad (aflat la extremitatea nordică). Limanul este legat prin canale cu Dunărea. Lungimea limanului este de 39 km, lățimea maximă de 15 km, suprafața de 149 km², adâncimea medie de aproximativ 2 m și cea maximă de aproximativ 5,5 m. Este cel mai mare lac din Ucraina după suprafață.

Bazinul limanului are o formă alungită. Apele provin în principal din schimburile cu Dunărea. Malurile estice și vestice ale lacului sunt mai înalte și abrupte, presărate cu ravene (râpi adânci), cele sudice sunt joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu tufișuri de stuf. Fundul adânc al limanului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase.

În partea de sud, limanul Ialpug este legat de Lacul Cugurlui printr-un canal strâmt numit „Repedea” (Repida'' în ucraineană) prin care trec peștii. În trecut, limanul Ialpug a fost un rezervor unde erau colectate apele Dunării când acestea depășeau cotele de inundații. Între Ialpug și Cugurlui se află un dig, străpuns de canalul Repedea care străbate tot limanul Cugurlui (sau Covurlui, nume tătăresc întâlnit și în județul Galați) până la Dunăre, stabilind astfel legătura dintre Ialpug și Dunăre.

În partea de nord a limanului se varsă râul Ialpug (odinioară „Răsuna”), în cea de nord-est râul Carasu (confluența având loc în apropiere de satul Cișmeaua Văruită), iar în cea de vest râul Bărtița (care se varsă în dreptul localității Barta).

Temperatura apei atinge vara un maxim de 24-25°, în timp ce iarna limanul îngheață la suprafață. La suprafață cresc în special stuful și nuferii, iar în adâncime algele și alte plante acvatice. Pe malurile limanului își fac cuiburi păsările migratoare. În apele sale se găsesc aproximativ 40 de specii de pește. Pe lângă pește, viețuiesc mai mult de 10 specii de șerpi, raci, broaște, scoici sifonate și asifonate (mai mult de 8 specii), câteva specii de melci, viermi, crustacei, moluște, și o mare varietate de insecte cu larve acvatice (îndeosebi diptere, efemeroptere și odonate).

Limanul Ialpug fiind alimentat de apele din partea de sud a Republicii Moldova, iar apele reziduale fiind insuficient sau deloc tratate, nivelul de poluare a depășit de multe ori limitele admisibile pentru sănătatea umană. În anul 1985 poluarea lacului a dus la moartea unui mare număr de pești, precum și a multor păsări acvatice. În ultimii ani, ca urmare a scăderii nivelului de utilizare a îngrășămintelor minerale și a pesticidelor în agricultura din Republica Moldova și Ucraina, situația lacului s-a mai îmbunătățit.

Limanul Cugurlui

Limanul Cugurlui (sau Covurlui, în ) este un liman fluviatil dintre raioanele Ismail și Reni, aflat în Câmpia Dunării. Limanul este legat prin canale cu Dunărea și cu limanul Ialpug. Suprafața limanului este de 82 km², adâncimea medie de 0.8-1 m și cea maximă de aproximativ 2,5 m. Este cel mai mare lac din Ucraina după suprafață. Denumirea este comănească sau tătărească, forma „Covurlui” întâlnindu-se și în județul GalațiDe regulă în țările române, sufixul „ui” este de origine cumană : Victor Spinei, Realități etnice și politice în Moldova meridională în secolele X-XIII : Români și turanici, Iași 1985..