miniatura|Artă abstractă.
200px|right|thumb|„Compoziție în roșu, galben, albastru și negru” de Piet Mondriaan Arta abstractă este denumirea pe care, începând cu cel de-al treilea deceniu al secolului al XX-lea, și-o revendică o serie de tendințe, de grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care au la bază un protest împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci din așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui să exprime, în formă pură, acțiunea raționalității și sensibilității umane dar si gândurile cele mai ascunse și unele detalii ale personalității acestora ce sunt adânc îngropate în suflet așteptând să fie scoase la iveală.
Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura și muzica sunt prin excelență abstracte - ele presupunând în același timp o sumă de legături cu irealul, și fiind, de regulă, neacceptate drept construcții, ci ansambluri controlate de logică - primii artiști atrași de abstracționism își manifestă, cu un sentiment de eliberare, întreaga încărcătură emoțională, sentimentală si senzitivă. Abstracționismul este tendința care acordă abstracțiunilor aceeași valoare cu a realităților concrete.Academia Românbă, Dicționarul explicativ al limbii romîne, Univers Encicopedic Gold, București, 2016
Arta abstractă apare aproape simultan în mai multe țări europene, în preajma anului 1910. Printre primii reprezentanți ai acestei tendințe este Wassily Kandinsky, care, începând din 1910, pictează un ciclu de tablouri intitulate "Improvizații", și publică un amplu studiu, "Über das Geistige in der Kunst" ("Despre spiritual în artă", 1911), ce a contribuit la afirmarea artei abstracte.
Termenul de abstract este însă mult prea general, folosirea lui a pendulat între accepții extremiste, întreaga artă fiind considerată abstractă, ca rezultat al procesului de abstragere a realității în imagine, sau, dimpotrivă, concretă, opera existând ca o realitate în sine.
În 1930, Theo van Doesburg introduce termenul de artă foarte concretă, părându-i-se absurd să numească abstractă o creație artistică ce are o existență reală, dar nu va reuși să înlocuiască, totuși, pe cel de artă abstractă, în care publicul și teoreticienii artei continuă să alinieze creații ce nu trimit direct la realitate.
Arta abstractă înregistrează manifestări din cele mai diferite, dezvoltând și extrapolând unele dintre aspirațiile impresionismului, mai ales în domeniul culorii și al accentului pus pe universul interior al artistului.
Precursori ale artei abstracte moderne europene left|thumb|Un desen de Victor Hugo datat 1870. Scriitorul folosea în mod spontan tehnici care anticipează suprarealismul și expresionismul abstract. Arta abstractă modernă este pe alocuri anticipată în unele dintre lucrările târzii ale lui TurnerJMW Turner: Master in the making | Art and design | The Guardian, în desenele scriitorului Victor Hugo, în lucrările „tonaliste” ale lui WhistlerTonalism | Artsy, în seria „Nuferilor” lui MonetMonet and Modernism sau în lucrări postimpresioniste precum „Talismanul” lui Paul Sérusierhttp://www.musee-orsay.fr/en/collections/works-in-focus/painting/commentaire_id/the-talisman-7162.html?tx_commentaire_pi1[pidLi]=509&tx_commentaire_pi1[from]=841&cHash=fd4aacdb96.
Primii pictori abstracți ai secolului XX - Kandinsky, Kupka, Malevici, Mondrian - vor sta sub semnul teozofismuluiArt, Theosophy, and KandinskyModern Art and theosophy - Theosophical History. Cu puțin înaintea lor, mediumul Hilma af Klint își începuse seria de desene care, conform autoarei, „portretizează planul astral în formă și culoare”Hilma af Klint. A Pioneer of Abstraction (Copenhagen) - ArtHist: Netzwerk für Kunstgeschichte im H-Net / Rezensionen. Ținând cont de faptul că, în afara Europei, abstracțiunea era prezentă deja în „arabescurile” din arta islamicăVegetal Patterns in Islamic Art | Thematic Essay | Heilbrunn Timeline of Art History | The Metropolitan Museum of Art sau în desenele geometrizante care fac parte din practica tantrică în Rajasthan, se poate spune că nu formalismului materialist-pozitivist i se datorează apariția artei abstracte.
thumb|230px|Kazimir Malevici: Suprematism, 1916 - Muzeul de artă, Krasnodar
Abstracțiunea geometrică Printre curentele care au compus arta abstractă în prima jumătate a secolului XX se numără: orfismul (Robert Delaunay, Sonia Delaunay, August Macke, Leopold Survage) și varianta americană, sincromismulSynchromism: Abstract Painting Style (Morgan Russel, Stanton MacDonald-Wright); raionismul (Mihail Larionov, Natalia Goncearova); constructivismul (Aleksandr Rodcenko, Naum Gabo, Antoine Pevsner, Liubov Popova, Varvara Stepanova, Vladimir Tatlin, Aleksander Vesnin); non-obiectivismul (Aleksandr Rodcenko); suprematismul (Kazimir Malevici, El Lissitzky); neoplasticismul de la De Stijl (Piet Mondrian, Theo van Doesburg, Bart van der Leck, Georges Vantongerloo, Friedrich Vordemberge-Gildewart); arta concretă (Theo van Doesburg, Max BillConcrete art | Tate, Camille Graeser, Richard Paul Lohse, Verena Loewensberg, Olle Bærtling, Alberto Magnelli, Pablo Palazuelo etc.), adeseori luată în considerare împreună cu direcția constructivistăBeardsmore Gallery » Concrete and Constructive Art from Germany, având și o variantă argentineană, perceptismulCentro Virtual de Arte Argentino. Propósitos (Raúl Lozza), precum și o variantă braziliană, neo-concretismul (Amilcar de Castro, Lygia Clark, Hélio Oiticica, Lygia Pape, Mira Schendel). Din concretism și constructivism se va desprinde arta cinetică (Alexander Calder, Naum Gabo, Pol Bury, Takis, Jean Tinguely etc.), incluzând și ceea ce avea să fie cunoscut mai târziu drept op-artThe Collection | MoMA (Victor Vasarely, Bridget Riley, Richard Anuszkiewicz, Tadasky, Julian Stanczak, Yaacov Agam, Alberto Biasi, Martha Boto, Carlos Cruz-Diez, Rubem Ludolf, Heinz Mack, Almir Mavignier, Jesús Rafael Soto, Luis Tomasello, Ludwig Wilding etc.).
La aceste curente se adaugă și contribuțiile celor asociați cu dadaismul (Schwitters și - mai ales - Arp).
Arta abstractă s-a impus datorită activității intense a școlii BauhausWhere Are You From? - Credo Reference și a grupurilor precum Abstraction-CréationAbstraction-Creation | art group | Britannica.com, precum și prin corpus-ul teoretic al principalilor reprezentanți, mai ales scrierile lui Wassily Kandinsky și ale Paul Klee.
Abstracțiunea lirică sau informală / Expresionismul abstract Primele desene abstracte ale lui Kandinsky (care au fost etichetate drept „expresionism abstract” în 1919), alături de desenele automatice ale suprarealiștilor André Masson, Joan Miró ș.a.The Collection | MoMA, anticipează o direcție a artei abstracte care va respinge forma și care va duce până la ultimele consecințe moștenirea impresionismului și a expresionismului (alături de suprarealism și de cubism).
În anii '40, mai ales după ce s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial, s-a dezvoltat concomitent în America de Nord și în Europa de Vest un curent care a primit diferite denumiri: expresionism abstract în SUA, respectiv artă informală (termen folosit de Michel Tapié în cartea Un Art Autre, în timp ce Charles Estienne a folosit termenul de tașism) în Franța. Conform criticilor vremii, ar fi existat diferențe structurale sau, cel puțin, calitative între reprezentanții informalismului european (care ar fi mai puțin radical și mai apropiat de post-cubism) și expresioniștii abstracți americani (care ar fi mai „viguroși”; în eseul din 1955 intitulat American-Type Paintinghttp://timothyquigley.net/vcs/greenberg-atp55.pdf, criticul Clement Greenberg îi promovează drept cea mai „înaintată” (în sensul de avangardă) direcție a artei moderniste; caracterul „american” al respectivilor pictori ar fi dat de folosirea pânzelor de mari dimensiuni și de libertatea de exprimare sugerată de lucrări).
De fapt, tendința s-a dezvoltat similar pe ambele părți ale Atlanticului, creând, după o fază de tatonare în care sunt încă vizibile influențele („Indian Space Painting” în SUA, iar în Franța grupul „pictorilor de tradiție franceză”Answers - The Most Trusted Place for Answering Life's Questions), atât o direcție „dură”, gesturală (action painting-ul lui Jackson PollockThe Collection | MoMA, dar și al lui WolsWols: German Abstract Expressionist Painter, Surrealist Photographer), cât și o direcție „atmosferică”, epurată de violența expresionistă, care folosește „câmpuri colorate” (color field painting) și forme cu margini imprecise (Mark Rothko este cel mai cunoscut reprezentant american; mai rar prezent în lucrările de specialitate este așa-numitul nuagisme al francezilor Frédéric Benrath, Olivier Debré, Jean Degottex, René Laubiès, Fernando Lerin, Pierre Tal-Coat etc.). Au fost asociați cu acest curent și pictori care nu s-au îndepărtat cu totul de figurativ - în SUA, Willem de Kooning, Robert de Niro Sr. și, puțin mai târziu, Phillip Guston; în Franța, Jean Dubuffet (asociat și cu art brut) și Nicolas de Staël.
Printre numeroșii reprezentanți ai acestei tendințe se mai numără: în SUA: Clyfford Still, Hans Hofmann, Adolph Gottlieb, Arshile Gorky, Franz Kline, Lee Krasner, Robert Motherwell, Joan Mitchell, Mark Tobey, William Baziotes, James Brooks, Norman Bluhm, Sam Francis, Helen Frankenthaler, Paul Jenkins, Cy Twombly; în sculptură: David Smith, Louise Bourgeois, Richard Lippold, Isamu Noguchi, Richard Stankiewicz, Mark di Suvero etc.; în Franța: Jean Fautrier, Georges Mathieu, Hans Hartung, Alfred Manessier, Henri Michaux, Serge Poliakoff, Pierre Soulages, Jean René Bazaine, Jean Bertholle, Roger Bissière, Albert Bitran, Camille Bryen, René Duvillier, Maurice Estève, Claude Georges, Simon Hantaï, André Lanskoy, Charles Lapicque, Jean Le Moal, Jean Messagier, Jean Miotte, Chu Teh-Chun, Zao Wou-Ki etc.; în Belgia: Pierre Alechinsky, Bram Bogart, Raoul De Keyser, Gustave Singier, Louis Van Lint etc.; în Canada: grupul Les Automatistes (Jean-Paul Riopelle, Marcel Barbeau, Roger Fauteux etc.); în Germania de Vest: Julius Bissier, Carl Buchheister, grupul Zen 49 (Willi Baumeister, Rupprecht Geiger, Ernst Wilhelm Nay, Bernard Schultze, Fritz Winter etc.), grupul SPUR (Helmut Sturm); în Marea Britanie: Patrick Heron, Roger Hilton, John Hoyland, Peter Lanyon, Victor Pasmore, William Scott; în Spania: grupurile Dau al Set și El Paso -- Antoni Tàpies, Modest Cuixart, Jorge Castillo, Luis Feito, Joan Ponç, Albert Ràfols-Casamada, Manuel Rivera, Antonio Saura; în Italia: Enrico Accatino, Afro, Enrico Baj, Alberto Burri, Luigi Guardigli, Bice Lazzari, Giuseppe Pinot-Gallizio, Antonio Sanfilippo, Giuseppe Santomaso; în Țările de Jos: Bram van Velde, grupul CoBrA -- Karel Appel, Eugène Brands, Corneille, danezul Asger Jorn etc.; în Portugalia: Maria Helena Vieira da Silva, António Areal, Mário Cesariny, Menez etc.; în țările scandinave: Jan Groth (Norvegia), Rune Jansson (Suedia); în Japonia: grupul Gutai (Jiro Yoshihara, Shozo Shimamoto, Akira Kanayama, Sadamasa Motonaga, Chity Uemae, Tsuruko Yamazaki etc.); în Coreea de Sud: Park Seo-Bo, Tschang-yeul Kim etc.; în alte țări: Lilia Carrillo (Mexic), Christo Coetzee (Africa de Sud), Gérard Schneider (Elveția), Nína Tryggvadóttir (Islanda), Asım İșler (Turcia) etc.