Ion "Puiu" Ionescu () este un fost fotbalist român. A cunoscut consacrarea la Rapid București, alături de care a câștigat titlul de campion al României în 1967. A câștigat în două rânduri titlul de golgheter al Diviziei A. A jucat în total 233 de meciuri în Divizia A României, Bundesliga germană și Eerste Klasse belgiană. De asemenea, a participat la Jocurile Olimpice din 1964.
Biografie Născut pe 5 aprilie 1938 in Bucuresti, Romania. A ramas in inima rapidistilor drept golgheterul din 1962-1963 si 1965-1966, a dat peste 100 de goluri in Divizia A pentru Rapid Bucuresti si Bihorul Oradea. Ion Ionescu a jucat în 24 de meciuri pentru naționala României și a marcat cinci goluri. Debutul său a avut loc pe 23 decembrie 1962 împotriva Marocului. În 1964, a făcut parte din echipa pentru turneul de fotbal al Jocurilor Olimpice de la Tokyo și a jucat în meciurile împotriva Iranului, Mexicului și Ungariei, marcând un gol împotriva Mexicului.
Caracteristici tehnice Ion Ionescu a fost unul dintre cei mai mari atacanți ai generației sale însuși, a fost cel mai bun atacant al României la începutul anilor 1960, alături de compatriotul Gheorghe Constantin. A făcut un cuplu incediar care a distrus apararile echipelor din anii '60 alaturi de Emil Dumitriu, mai apoi dupa accidentarea lui Nichi a făcut un cuplu ofensiv cu Alexandru Neagu care a câștigat meciuri importante și a jucat meciuri în Cupa Campionilor. Dreptaci natural, nu foarte înclinat să folosească stângul, obișnuia să plece din poziția de aripa stângă și apoi să converge și să termină pe fileu. Cu un repertoriu variat, era puternic fizic și rapid la sprint, precum și priceput în acrobație și în aer liber. Dotat cu o mare intensitate competitivă, a dat dovadă și de o bună înclinație de a sări adversarul direct în viteză, fiind mai puțin obișnuit să dribleze în spații înguste.
Cariera
Jucător
Club
Inceputul Ion Ionescu a început să joace fotbal la vârsta de zece ani în orașul natal, București, cu Locomotiva (mai târziu Rapid București). După ce a jucat la sfârșitul anilor 1950 pentru rivalele locale TAROM Bucuresti și Știința Bucuresti unde si-a facut prezenta in divizile inferioare si a intrat in atentia granziilor romaniei si in atentia selectionerului Under-19.
Rapid Bucuresti stanga|miniatura|267x267px|Echipa ceea care a câștigat Campionatul in 1967 A ajuns in giulesti in 1960 după perioada de la Stiinta Bucuresti unde sa transferat la Rapid București. Acesta a rămas in inimile suporterilor drep atacantul care datea peste 16 goluri pe sezon și ca câștigatorul primului campionat. cuplul făcut de el și Nichi Dumitriu a rămas celebru în fotbalul românesc. Acesta este golgheterul all-time al clubului cu 107 goluri în 183 de meciuri și cu un palmares de invidiat, fiind golgheter de doua ori al diviziei naționale. În 1968 după câștigarea titlului s-a transferat la Aachen în Germania cu ajutorul Gheorghe Apostol (n.r. - unul dintre cei mai puternici oameni din România lui Gheorghe Gheorghiu Dej. A devenit după 1964 un opozant al lui Nicolae Ceaușescu) care i-a permis transferul in strainătate pe suma de 100.000 de dolari și un autobuz.
De două ori golgheter în Divizia A și golgheterul Rapidului de aur din 1967
Alemannia Aachen
În octombrie 1967 Rapid a jucat un amical cu Alemannia Aachen care juca atunci în Bundesliga în care Ionescu a marcat două goluri, iar în decembrie naționala României a jucat un amical cu Aachen în care Ionescu a marcat trei goluri. Aceste cinci goluri i-au impresionat pe liderii clubului german care doreau să-l transfere pe Ionescu la echipa lor. În perioada comunistă a României, transferurile fotbaliștilor români în afara țării erau rar permise, Ionescu trebuia să convingă Federația Română de Fotbal să permită transferul și a reușit să facă acest lucru după ce a avut o întâlnire cu politicianul comunist Gheorghe Apostol care a discutat cu Leonte Răutu și l-a ajutat pe Ionescu să primească aprobarea pentru transferul său în Germania, devenind astfel primul fotbalist român care a obținut în regimul comunist dreptul de a juca în străinătate. Aachen a plătit 100.000 de dolari și un autobuz pentru transferul său, iar în primul său sezon, 1968-1969, Ionescu a marcat 7 goluri în 24 de meciuri de ligă, ajutând echipa să termine pe locul doi în campionat în spatele FC Bayern München.Hinter dem großen FC Bayern: Als die Alemannia Vizemeister wurde, Grenzecho, 10 aprilie 2024 În sezonul următor, însă, a urmat accidentul și Alemannia a retrogradat din Bundesliga. În cei doi ani în care a jucat pentru Alemannia, a făcut 46 de apariții și a marcat zece goluri.
Reintoarcerea în România și Cercle Brugge După finalul sezonului, Ionescu a revenit în România și a jucat pentru scurt timp la Crișul Oradea, dar din nou nu a putut evita retrogradarea. Ionescu a plecat din nou peste hotare la clasa de tweede belgian la Cercle Brugge. După ce a fost promovat în clasa întâi, nu a fost folosit aproape niciodată acolo și și-a încheiat cariera în 1972. Motivul pentru care n-a prelungit contractul cu Aachen a fost că voia să isi perfecționeze franceza.
Nationala
Ion Ionescu a jucat 15 meciuri la nivel internațional pentru România, debutând pe 23 decembrie 1962, când antrenorul Silviu Ploeșteanu l-a trimis pe teren la pauză pentru a-l înlocui pe Cicerone Manolache într-un amical care s-a încheiat cu o înfrângere cu 3-1 împotriva Marocului. Următoarele trei meciuri au fost la preliminariile Cupei Mondiale din 1966. Într-un amical împotriva Greciei care s-a încheiat cu o victorie cu 2–1, Ionescu a marcat primele două goluri pentru echipa națională. Următoarele trei jocuri au fost la preliminariile Euro 1968în care a marcat două goluri într-o victorie cu 7-0 împotriva Ciprului. Ultimul meci al lui Ionescu pentru echipa națională a fost 2–2 împotriva Greciei la preliminariile pentru Cupa Mondială din 1970. Ionescu a jucat, de asemenea, 9 jocuri pentru echipa olimpică a României și a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo, unde a marcat un gol într-o victorie cu 3-1 împotriva Mexicului, ajutând echipa să termine pe locul 5.
Antrenor
Club
Gloria Buzau și Rapid Bucuresti Când a venit din Germania și a adus diploma de antrenor școlit, nimeni de la federație nu l-a băgat în seamă. Atunci a realizat că sunt mulți jucători deveniți antrenori. Și nu toți pot avea succes. După ce a promovat cu Gloria Buzau în Divizia A, s-a pus problema să preia naționala de tineret. Discutase, era ca și antrenorul naționalei de tineret până în ziua în care a fost anunțat că a fost pus altcineva. Era într-o ședință la FRF și vine unul cu un bilet la președinte. Peste câteva secunde, a anunțat numele antrenorului. A mai încercat la Rapid, dar nu a profesat meseria de antrenoriat si a desis sa se retraga. A continuat să susțină clubul din Giulești dar doar din tribuna și pe banca de antrenorat.
Statistici
Apariții și goluri la club AnulEchipaPozitiaMeciuri jucateGoluri1948 - 1956Locomotiva Bucureștiyouth -01957 - 1957TAROM București - -01959 - 1959Știința București - -01960 - 1961Rapid București3A1861961 - 1962Rapid București5A1971962 - 1963Rapid București8A25201963 - 1964Rapid București2A26151964 - 1965Rapid București2A26121965 - 1966Rapid București2A24241966 - 1967Rapid București1A22151967 - 1968Rapid București9A2381968 - 1969Alemania Aachen2A2471969 - 1970Alemania Aachen18A2231969 - 1970Crișul Oradea15A101970 - 1971Cercle Brugge1B2781971 - 1972Cercle Brugge5A30
Istoricul prezenței și obiectivele naționale 1962Morocco1965Turkey, Czechoslovakia, Turkey1966Uruguay1967Uruguay, Greece (2g), Cyprus (2g), Switzerland, Italy, West Germany,Zaire1968Austria, Holland1969Greece
Palmares
Jucător
Club
Competiții naționale
faracadru|25x25pxCampionatul Romaniei : 1
Rapid București : 1966–1967
Bundesliga
Alemannia Aachen : 1968–69 (locul 2)
Divizia Secundă Belgiană
Cercle Brugge : 1970–1971
Competiții internaționale
Cupa Balcanilor : 2
Rapid București : 1963–1964, 1964–1966
Cupa Europeană a echipelor feroviare: 1
Rapid București : 1968
Individual
Total meciuri jucate în Divizia A : 184 meciuri – 107 goluri Cel mai bun marcator al Diviziei A : 1962-1963, 1965-1966
Referinte
Lectură suplimentară Ion Ionescu între "templul" Giuleștiului și cel al justiției, Ilie Dobre, Editura Paralela 45, 2002
Legături externe 1967: fanii Rapidului și-au lăsat idolii fără bani și fără ceasuri!, 15 noiembrie 2011, Octavian Cojocaru, Daniel Conțescu, Evenimentul zilei
Categorie:Nașteri în 1938 Categorie:Fotbaliști ai FC Rapid București Categorie:Fotbaliști internaționali români Categorie:Antrenori ai FC Rapid București Categorie:Români expatriați în Belgia Categorie:Oameni în viață Categorie:Fotbaliști la Jocurile Olimpice de vară din 1964