Călin Popovici () a fost un astronom, astrofizician și geodez român, ales membru post-mortem al Academiei Române (1990).
Biografie A urmat studiile liceale la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați promovat „cu laudă”, șef de promoție (diriginte profesor Constantin Calmuschi), obținând la examenul de bacalaureat din 28 iunie 1928 cea mai mare medie. Studii universitare de matematică și de filosofie le-a urmat la Universitatea din București, iar studii post-universitare în Germania, la Observatorul Astrofizic din Potsdam și la Institutul „Copernic” din Berlin-Dahlem. A fost profesor la Universitatea din București.C. Popovici (editor și coord.), G. Mariș, E. Popovici, Călin Popovici- destinul unei vieți printre aștri, B., ed. Lider, 2010 A murit în noaptea de 16-17 ianuarie 1977, la Spitalul Fundeni, fiind incinerat la Crematoriul Cenușa, iar necrologul a fost rostit de general-locotenent inginer Vasile Dragomir, șef al Direcției Topografice Militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Activitate profesională
Cu sprijinul profesorului Constantin Pârvulescu a înființat, la Galați, Asociația Observatorilor Români, care a beneficiat de un periodic cu o apariție lunară, începând cu 25 martie 1925, la Brăila, de doar câteva numere, periodic numit inițial Asociația Observatorilor Români, iar din 25 martie 1926, la Galați, schimbându-și numele în Buletinul Asociației Observatorilor Români.A fost astronom (din 1932) la Observatorul Astronomic din București, șef al Secției de astrofizică, cadru didactic la Catedra de matematică a Facultății de Științe a Universității din București (1949 - 1955), profesor de Astronomie și Geodezie la Academia Tehnică Militară (1953 - 1961), la Institutul de Construcții din București, la Facultatea de Geografie din București (1960-1964) și la Facultatea de Științe a Universității din București (din 1964).
Activitate științifică Are lucrări de fotometrie stelară, fizica soarelui și solar-terestră, astronomiegeodezică, triangulație cosmică și filozofie a astronomiei. A inițiat și desvoltat cercetările astrfizice și spațiale la Observatorul din București. A conceput metoda cercului de simultaneitate și a afectuat studii asupra meteorilor, mișcării soarelui în spațiu, etc. A publicat numeroase lucrări de popularizare a astronomiei. A întemeiat școala românească de stele variabileHarry Minți, Stele și flori, flori și stele în Universul științei, B., Ed. Agir, 2014, cap. IY,pp. 53-62. A combătut astrologia, arătând , că configurația constelațiilor zodiacale s-a deplasat cu aproximativ o lună de la momentul apariției acestei pseudoștiințe în epoca Babilonului antic, a redactat un dicționar valoros de astronomie.
Performanțe A omologat la nivel internațional prima cometă descoperită în țară, cometa 1943c Daimaca, pentru care a determinat exact coordonatele. A contribuit la regăsirea planetei 1381 Danubia. A susținut primele lecții de cosmologie din România.
Publicații Stelele. Date fizice, structura internă, originea și evoluția lor, 1958 Dicționar de astronomie și astronautică Bucuresti, Editura Stiințifica si Enciclopedica, 1977 -redactor principal, coautori: George Stănilă, Emilia Țifrea, Florin Zăgănescu
Note
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
Categorie:Nașteri în 1910 Categorie:Decese în 1977 Categorie:Astrofizicieni români Categorie:Astronomi români din secolul al XX-lea Categorie:Pedagogi români Categorie:Profesori ai Universității din București Categorie:Membri post-mortem ai Academiei Române Categorie:Gălățeni Categorie:Geodezi români