Transsexualismul (denumit și transsexualitate; fiind utilizați și termenii umbrelă transgen și trans) se caracterizează printr-o identificare puternică și persistentă cu celălalt gen. Persoanele în cauză simt că sunt victime ale unui accident biologic și sunt închise într-un corp care nu se potrivește identității lor de gen. Cei care manifestă această afecțiune poartă denumirea de transsexuali. Această percepție și convingere era considerată boală psihică, până în 2018, motiv pentru care s-a încadrat mult timp, din cauza unor erori de analiză induse de preconcepții culturale sau religioase, în lista tulburărilor psihice.Tulburările psihice - Sexualitatea și tulburările sexuale, 9 august 2010, sfatulmedicului.ro Medicii specialiști dau diagnosticul de incongruență de gen unei persoane transsexuale. Incongruența de gen nu e sinonim cu disforia de gen.
Există trei identități de gen: cisgen, transgen și non-binar. Identitatea de gen nu are legătură cu reproducerea sexuată. O persoană cisgen, transgen sau non-binară poate avea sau nu progenituri. Sexul reproducător nu necesită o identitate de gen specifică, în timp ce reproducerea necesită doar un singur act de copulare pentru a fertiliza ovulul prin spermatozoizi. Multe persoane transgen își pot criogena spermatozoizii sau ovulele pentru crearea de progenituri ulterior în decursul vieții, dar cele mai multe fac progenituri înainte de tranziție. Transsexualismul nu este genetic, ci mai degrabă are legătură cu anumiți hormoni prenatali, din primele 3-6 săptămâni de sarcină, care influențează o zonă din hipotalamusul fătului, de către femela purtătoare. Apoi exprimarea de gen se manifestă după vârsta de 3 ani. Animale etichetate ca transgen există și la animalele non-umane. Disforia de gen, care este pe grade și este considerată un efect, nu o cauză, se tratează de psiholog și/sau de endocrinolog, nu de psihiatru. Transsexualismul nu este o boală mintală. Neunanim acceptat se consideră că cauzele țin de influențe psihologice, culturale, naturale, hormoni postnatali, factori prenatali sau o combinație. Însă majoritatea consideră că sunt numai factori psihologici sau culturali, ceea ce e fals din punct de vedere științific. Transsexualismul nu are legătură cu persoanele care practică travesti (care e o exprimare de gen, nu o identitate de gen). Multe persoane născute transgen pot să se exprime ca gen (să se îmbrace, să se machieze, să se înfățișeze, să se comporte etc.) invers normelor culturale față de sexul atribuit la naștere, iar altele, conform cu sexul atribuit la naștere, conform normelor culturale și sociale implicite. Statistic dovedit, puține persoane transgen își fac și schimbarea de sex, însă cele mai multe se exprimă ca gen.
Transsexualismul nu are legătură cu orientarea sexuală. Identitatea de gen, sexul, exprimarea de gen, practica sexuală și orientarea sexuală și romantică sunt distincte, bineînțeles cu diverse combinații între acestea la un individ.
Definiție Termenul de transsexualitate a intrat în uzanța profesioniștilor și a publicului în anii ’50, definind o persoană care prezintă anatomic un sex neconform cu identitatea personală și a rolului de gen asumat. Mai târziu, profesioniștii au utilizat termenul de sindrom disforic de gen (en: Gender Dysphoria Syndrome) în încercarea de a defini prezența unei probleme de gen. În anii ’80, transsexualitatea este introdusă în DSM III (en: Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders), elaborat de Asociația Psihiatrică Americană, iar în anii '90, odată cu apariția DSM IV, este redefinită ca tulburare de identitate de gen (en: Gender Identity Disorder). DSM V a schimbat denumirea în incongruență de gen (en: Gender Incongruence), termenul de incongruență reflectând mai corect nucleul problemei persoanelor transsexuale.
Transsexualii sunt persoane transgen care trăiesc sau își doresc să trăiască permanent ca membri ai sexului opus celui biologic. Femeile biologice care își doresc să trăiască permanent ca bărbați și să fie considerate bărbați sunt numite transsexuali femeie-spre-bărbat (female-to-male; FTM transsexuals) sau bărbați transsexuali. Bărbații biologici care își doresc să trăiască permanent ca femei și să fie considerați femei sunt numiți transsexuali bărbat-spre-femeie (male-to female; MTF transsexuals) sau femei transsexuale. Transsexualii apelează, de obicei, la intervenții medicale precum administrarea de hormoni sau operații pentru a-și transforma corpul cât mai congruent posibil cu cel al genului preferat. Nu toate persoanele transsexuale apelează la intervenția chirurgicală de schimbare de sex.
Procesul de tranziție de la un gen la celălalt este numit corectare a sexului sau corectare a genului. Tranziția de la un gen la altul e un proces complex. Persoanele care fac această tranziție încep, de obicei, prin a-și exprima genul psihologic în situații în care se simt în siguranță. În mod tipic, ele ajung treptat la a trăi integral ca membri ai genului lor psihologic, prin efectuarea treptată a mai multor schimbări. Tranziția de gen include, în mod tipic, adoptarea aspectului sexului, implicit exprimarea de gen dorită, fie prin schimbări în îmbrăcăminte și stil, fie prin adoptarea unui nume tipic pentru sexul dorit, fie prin schimbarea sexului desemnat în documentele de identitate, fie prin tratament cu hormonii sexului opus, fie prin modificare chirurgicală a caracteristicilor sexuale secundare pentru a se apropia de cele ale sexului dorit, fie, la bărbații biologici, prin îndepărtarea părului facial prin electroliză sau tratamente cu laser. Găsirea unui profesionist calificat în sănătatea mintală care să ofere îndrumare și referințe către alți profesioniști ce ar putea ajuta este, în mod frecvent, un prim pas important în tranziția de gen. Stabilirea unor legături cu alte persoane transgen prin intermediul grupurilor de suport și al organizațiilor comunitare transgen este, de asemenea, de mare ajutor.
Clasificare Societatea americană de psihiatrie a revizuit Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM) și nu mai cataloghează transsexualismul ca fiind o tulburare mintală.A fi transsexual era cândva o tulburare mintală, 21 iulie 2016, stiripentruviata.ro Organizația Mondială a Sănătății și-a actualizat, pentru prima oară în zeci de ani, lista cu boli psihice. Categorisirea revizuită a fost publicată în 2018, iar vestea legată de această modificare vine după ce un studiu publicat în The Lancet Psychiatry explică de ce transsexualismul nu ar trebui diagnosticat ca boală psihică.Organizația Mondială a Sănătății nu va mai considera transsexualismul o boală psihică, 29 iulie 2016, playtech.ro
Clasificarea Statistică Internațională a Bolilor și Problemelor de Sănătate ICD-10 clasifică transsexualismul cu codul F64.0 și descrie 3 criterii de diagnosticare: dorința de a trăi și a fi acceptat ca membru al sexului opus, de obicei acompaniată și de dorința de a-și face corpul cât mai congruent posibil cu cel al sexului preferat prin terapie hormonală și chirurgie; identitatea transsexuală a fost prezentă constant cel puțin 2 ani; tulburarea nu e un simptom al altei boli mintale sau a unei anormalități cromozomiale.
Cauze Frecvența transsexualității în populație este destul de mică: la băieți este de 1/400.000 de nou-născuți, iar la fete e de 1/1.000.000. Transexualitatea a fost grupată în trei categorii și șase grade.
Unele studii susțin că identitatea de gen se formează în primele 6 săptămâni de sarcină, apoi exprimarea de gen se observă începând cu vârsta de 3 ani: cauzele țin de anumiți hormoni prenatali, din primele 3-6 săptămâni de sarcină, care influențează o zonă din hipotalamusul fătului, de către femela purtătoare. Apoi exprimarea de gen se manifestă după vârsta de 3 ani. Animale etichetate ca transgen există și la animalele non-umane.
Confuzia dintre identitatea de gen, sex, orientarea sexuală, practica sexuală, exprimarea de gen și reproducerea sexuată. Identitatea de gen, sexul, reproducerea sexuată, orientarea sexuală, practica sexuală și exprimarea de gen sunt distincte și există diverse combinații la o persoană.
Identitate de gen Există trei identități de gen: cisgen, transgen și non-binar.
Ca exemplu pentru înțelegerea de către majoritate a diferenței dintre identitate de gen și orientare sexuală: dacă o persoană transgen e născută cu sex anatomic bărbătesc și, bineînțeles, se identifică cu genul opus și are, dar nu obligatoriu, o exprimare de gen aferentă identității de gen simțite, este diagnosticată cu incongruență de gen, însă poate (așadar nu toate/toți) avea atracție sexuală (orientare sexuală sau/și romantică) față de femei atunci după finalizarea tranziției această persoană va fi etichetată de societate ca femeie transgen lesbiană. Majoritatea consideră că toate persoanele născute transgen au o orientare non-heteronormativă, ceea ce e fals din punct de vedere statistic. Așadar identitatea de gen nu are legătură cu orientarea sexuală și/sau romantică.
Orientare sexuală Există patru orientări sexuale: asexualitate, bisexualitate, heterosexualitate și homosexualitate.
În 2015, Centrul Național American pentru Egalitatea Persoanelor Transgen (American National Center for Transgender Equality) a organizat un Studiu Național despre Discriminarea Persoanelor Transgen (National Transgender Discrimination Survey). Din cele 27,715 de persoane transgen și nonbinare care au participat la studiu, 21% au spus că termenul queer le descrie cel mai bine orientarea sexuală, 18% au spus pansexual, 16% au spus gay, lesbiană, sau iubitor-al-aceluiași-gen, 15% au spus heterosexual, 14% au spus bisexual, iar 10% au spus asexual. Și un studiu din 2019 al persoanelor trans și nonbinare din Canada denumit Trans PULSE Canada a arătat că din cei 2,873 de participanți, cu referire la orientarea sexuală, 13% s-au identificat ca asexuali, 28%, ca bisexuali, 13%, ca gay, 15%, ca lesbiene, 31%, ca pansexuali, 8%, ca heterosexuali, 4%, ca two-spirit și 9%, ca nesiguri sau questioning.
Orientarea sexuală nu are legătură cu identitatea de gen a unei persoane. Sunt două concepte total diferite folosite în psihologie, psihiatrie, sexologie, sociologie etc.
Practică sexuală Practica sexuală ține de poziții, roluri, situații, obiceiuri etc. care pot excita sau/și satisface sexual sau romantic o persoană indiferent de sex, identitate de gen, orientare sexuală etc.; ca exemplu: BDSM (diferită de sadomasochism care e o parafilie) e o practică sexuală. Și bi-curiozitatea (diferită de bisexualitate) e considerată de unii doar o practică sexuală ocazională de satisfacere a nevoilor sexuale. Și practica de travesti (fără legătură cu transsexualismul sau transgen) poate fi considerată, în unele cazuri, o practică sexuală nu doar o exprimare de gen.
Sex În natură există patru categorii: intersex, femeiesc, masculin și genetic.