Deinonychus (greacă δεινός (deinós) „teribil” și ὄνυξ (ónux) „cu gheare”) este un gen de dinozaur teropod dromaeosaurid cu o singură specie descrisă, Deinonychus antirrhopus. Această specie, care putea ajunge la o lungime de 3,4 metri, a trăit în perioada Cretacicului timpuriu și târziu, în urmă cu aproximativ 115-93,9 milioane de ani. Fosile au fost descoperite în statele americane Montana, Utah, Wyoming și Oklahoma, în rocile formațiunilor Cloverly și Antlers, deși dinți care ar putea aparține lui Deinonychus au fost găsiți mult mai la est, în Maryland.
Descoperire și denumire Primele rămășițe de Deinonychus au fost scoase la lumină în 1931, în sudul statului Montana, de către o echipă condusă de paleontologul Barnum Brown. La acea vreme, Brown era concentrat pe excavarea unui dinozaur erbivor numit Tenontosaurus. În rapoartele sale, el a menționat descoperirea unui mic carnivor în apropierea erbivorului, dar a notat că fosilele erau încastrate într-o rocă calcaroasă foarte greu de pregătit. Brown a numit informal animalul „Daptosaurus agilis” și chiar a intenționat să-l expună, dar nu și-a finalizat niciodată lucrarea.
Tot în acea perioadă, Brown a găsit scheletul unui alt teropod mic cu dinți aparent uriași, pe care l-a numit „Megadontosaurus”. Decenii mai târziu, s-a descoperit că acesta era un amestec: dinții aparțineau lui Deinonychus, dar corpul provenea de la un animal complet diferit, numit ulterior Microvenator.
Adevărata revoluție a început în august 1964, când paleontologul John Ostrom de la Universitatea Yale a descoperit noi materiale scheletice lângă Bridger, Montana. În următoarele două veri, expedițiile au recuperat peste 1.000 de oase aparținând cel puțin la trei indivizi. Din cauza fragmentării fosilelor, Ostrom a desemnat ca „holotip” (exemplar de referință) un picior stâng complet și o parte din cel drept, care aparțineau cu certitudine aceluiași individ. În 1969, Ostrom a publicat descrierea oficială, numind specia Deinonychus antirrhopus. Numele genului se traduce prin „gheară teribilă”, iar numele specific, antirrhopus („contragreutate”), face referire la structura rigidă a cozii, despre care Ostrom a intuit că servea la echilibrarea animalului în timpul mișcărilor rapide.
Deși în 1969 existau numeroase oase disponibile, multe părți esențiale lipseau sau erau greu de interpretat, cum ar fi femurul, sacrul sau fragmente importante din craniu. Una dintre cele mai neobișnuite trăsături identificate de Ostrom la acea vreme a fost osul pubian, care avea o formă trapezoidală și plată, diferită de cea a altor teropode cunoscute.
Descriere
Pe baza puținelor specimene ajunse la maturitate deplină, cercetătorul Gregory S. Paul a estimat că Deinonychus putea atinge o lungime de 3,3–3,4 metri, având un craniu de 41 de centimetri, o înălțime la nivelul șoldului de 0,87 metri și o masă corporală între 60 și 73 kg. Totuși, Campione și colegii săi au propus o estimare mai ridicată, de aproximativ 100 kg, bazându-se pe circumferința femurului și a humerusului.
Craniul era dotat cu maxilare puternice, prevăzute cu aproximativ șaptezeci de dinți curbați, în formă de lamă. Studiile asupra craniului au progresat enorm în ultimele decenii. Inițial, Ostrom a reconstituit craniile parțiale și imperfect conservate ca fiind triunghiulare și late, destul de asemănătoare cu cele ale lui Allosaurus. Totuși, materiale craniene suplimentare de Deinonychus, precum și descoperiri ale unor specii înrudite păstrate tridimensional, demonstrează că palatul (cerul gurii) era mai boltit decât credea Ostrom. Acest lucru făcea ca botul să fie mult mai îngust, în timp ce oasele jugale (pomeții) erau extinse spre exterior, oferind animalului o vedere stereoscopică mai bună. Craniul lui Deinonychus se deosebea de cel al lui Velociraptor prin structura mai robustă a calotei craniene (asemănătoare cu cea a lui Dromaeosaurus) și prin absența zonei nazale scobite caracteristice Velociraptor-ului. Atât craniul, cât și mandibula prezentau fenestrae (deschideri osoase) care îi reduceau greutatea, cea mai proeminentă fiind fereastra antorbitală, situată între ochi și nară.
Deinonychus poseda „mâini” (membre anterioare) mari, dotate cu câte trei gheare la fiecare membru, unde al doilea deget era cel mai lung. Fiecare picior posterior purta o gheară în formă de seceră pe al doilea deget, care era cel mai probabil folosită în timpul vânătorii.
Deși nu au fost găsite niciodată amprente de piele asociate cu fosilele de Deinonychus, dovezile științifice sugerează că familia Dromaeosauridae, din care face parte, avea corpul acoperit cu pene. Genul Microraptor, care este mai vechi din punct de vedere geologic și mai primitiv filogenetic, aparține aceleiași familii, iar numeroase fosile de Microraptor păstrează pene penacee, cu paletă (ca ale păsărilor moderne) pe membre și coadă. Mai mult, în cazul Velociraptor-ului, o rudă și mai apropiată, a fost găsit un specimen care prezintă „papile ulnare” pe osul ulna (mici protuberanțe de care se prindeau ligamentele penelor), ceea ce reprezintă un indicator direct al prezenței penajului modern.
Clasificare Deinonychus antirrhopus este una dintre cele mai cunoscute specii de dromeosauride, și, de asemenea, o rudă apropiată a Velociraptor-ului, mai mic, care se găsește în formațiuni rocioase mai tinere, din Cretacicul târziu, din Asia Centrală. Clada pe care o formează se numește Velociraptorinae. Numele de subfamilie Velociraptorinae a fost inventat pentru prima dată de Rinchen Barsbold în 1983 și conținea inițial un singur gen Velociraptor. Mai târziu, Phil Currie a inclus majoritatea dromeosauridelor. (abstract ) Două genuri din Cretacicul târziu, Tsaagan din Mongolia și Saurornitholestes din America de Nord, ar putea fi, de asemenea, rude apropiate, dar acesta din urmă este puțin cunoscut și greu de clasificat. Se consideră că Velociraptor și aliații săi își folosesc ghearele mai mult decât craniile ca unelte de ucidere, spre deosebire de dromeosaurine precum Dromaeosaurus, care au cranii mai robuste. Din punct de vedere filogenetic, dromeosauridele reprezintă unul dintre grupurile de dinozauri non-aviane cele mai strâns înrudite cu păsările.
Cladograma de mai jos urmează unei analize din 2015 realizate de paleontologii Robert DePalma, David Burnham, Larry Martin, Peter Larson și Robert Bakker, folosind date actualizate de la Grupul de lucru Theropod. Acest studiu clasifică în prezent Deinonychus ca membru al Dromaeosaurinae.
Un studiu din 2021 asupra dromeosauridului Kansaignathus a identificat Deinonychus ca velociraptorin, mai degrabă decât ca dromeosaurin, Kansaignathus fiind o formă bazală intermediară, mai avansată decât Deinonychus, dar mai primitivă decât Velociraptor.. Cladograma de mai jos prezintă aceste relații nou descrise:
Un studiu din 2022, însă, a reclasificat Deinonychus din nou ca membru bazal al Dromaeosaurinae.
Note
Categorie:Dromaeosauridae Categorie:Dinozauri carnivori Categorie:Dinozauri din Cretacic Categorie:Dinozauri din America de Nord Categorie:Genuri de dinozauri Categorie:Specii fosile descrise în 1969