Antinous, numit și Antinoös, (greacă veche: Ἀντίνοος; c. 111 – c. 130) a fost un tânăr grec din Bitinia, favorit și iubit al împăratului roman Hadrian. După moartea sa prematură, înainte de a împlini 20 de ani, Antinous a fost zeificat la ordinul lui Hadrian, fiind venerat atât în Grecia, cât și în Occidentul latin, uneori ca zeu (θεός, theós), alteori doar ca erou (ἥρως, hḗrōs).Renberg, Gil H.: Hadrian and the Oracles of Antinous (SHA, Hadr. 14.7); with an appendix on the so-called Antinoeion at Hadrian's Villa and Rome's Monte Pincio Obelisk, Memoirs of the American Academy in Rome, Vol. 55 (2010) , 159–198; Jones, Christopher P., New Heroes in Antiquity: From Achilles to Antinoos (Cambridge, Massachusetts & London, 2010), 75–83; Bendlin, Andreas: "Associations, Funerals, Sociality, and Roman Law: The Collegium of Diana and Antinous in Lanuvium (CIL 14.2112) Reconsidered", in M. Öhler (ed.), Aposteldekret und antikes Vereinswesen: Gemeinschaft und ihre Ordnung (WUNT 280; Tübingen, 2011), 207–296.

Se știu puține lucruri despre viața lui Antinous, deși se știe că s-a născut în Claudiopolis (azi Bolu, Turcia), în provincia romană Bithynia et Pontus. Probabil a fost prezentat lui Hadrian în 123, înainte de a fi dus în Italia pentru a urma studii superioare. El a devenit favoritul lui Hadrian în 128, când a fost luat într-o călătorie prin Imperiul Roman ca parte a suitei personale a lui Hadrian. Antinous l-a însoțit pe Hadrian în timpul participării sale la Misterele anuale din Eleusis, și a fost alături de el când a ucis leul marousian în Libia, un eveniment foarte mediatizat de împărat. În octombrie 130, în timp ce făceau parte dintr-o flotilă care naviga pe Nil, Antinous a murit în circumstanțe misterioase. Au fost avansate diverse ipoteze cu privire la modul în care a murit, de la înec accidental la sacrificiu uman intenționat sau sinucidere.

După moartea sa, Hadrian l-a zeificat pe Antinous, și a fondat un cult organizat dedicat venerării sale, care s-a răspândit în tot Imperiul. Hadrian a fondat orașul Antinoöpolis în apropierea locului morții lui Antinous, care a devenit un centru cultic pentru venerarea lui Osiris-Antinous. Hadrian a fondat, de asemenea, jocuri în memoria lui Antinous, care aveau loc atât în Antinoöpolis, cât și în Atena, Antinous devenind un simbol al visurilor lui Hadrian de pan-elenism. Cultul lui Antinoos s-a dovedit a fi unul dintre cele mai durabile și populare culte ale oamenilor divinizati din Imperiul Roman, iar evenimentele în cinstea lui au continuat să fie organizate mult după moartea lui Hadrian.

Antinous a devenit un simbol al homosexualității masculine în cultura occidentală, apărând în operele lui Oscar Wilde, Fernando Pessoa și Marguerite Yourcenar. Galerie

Note

Legături externe

The Temple of Antinous, Religio Antinoi "Antinous": a 1918 poem by Fernando Pessoa. Lisbon: Monteiro Sculpture of Antinous at the Lady Lever Art Gallery at Port Sunlight, Wirral Virtual Museum: Portraits of Antinous

Categorie:Nașteri în 111 Categorie:Decese în 130 Categorie:Greci din secolul al II-lea Categorie:Romani din secolul al II-lea Categorie:Decese prin înec Categorie:Eponime ale asteroizilor Categorie:LGBTQ în mitologie Categorie:Persoane deificate Categorie:Zei greci Categorie:Zei romani