În Vechiul Testament, Abaddón (ebraică: אֲבַדּוֹן, Avadon - "distrugere") este locul distrugerii, al morții, împărăția morților. În Apocalipsa după Sf. Ioan, este îngerul pustiitor din adâncuri, regele lăcustelor din iad, al sufletelor rele ce chinuiesc pe oameni. Numele grecesc e Apollion, în "Vulgata" nimicitorul (Exterminans), în literatura rabinică reprezintă o parte din cele patru părți ale iadului (Iov 26, 6; 28,22; 31,12; Apocalipsa 9,11). În cartea Melissei de la Cruz, îngerul Abbadon îi este însoțitor lui Azrael (îngerul morții). Amândoi fiind legați unul de celalălt prin jurământul eternității. miniatura|Desen înfățișând pe Apollion (de deasupra) bătându-se cu un creștin, din romanul alegoric creștin "Călătoria pelerinului", al lui John Bunyan.
Note
Categorie:Îngeri în creștinism Categorie:Satana Categorie:Apocalipsa