În fonetică, consoană fricativă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în foarte multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română se notează cu litera S și apare în cuvinte precum somn , casă , jos .
Această consoană este prezentă în aproape toate limbile care au consoane fricative. O excepție este grupul de limbi australiene aborigene, în care fricativele sunt rare.
Perechea sonoră a acestui sunet este consoană fricativă alveolară sonoră .
Pronunție
În funcție de forma și poziția limbii, această consoană poate să fie sibilantă (șuierătoare) ca în limba română sau nesibilantă. În acest din urmă caz se notează ; apare de exemplu într-un dialect al limbii engleze vorbit la Liverpool, ca alofon al consoanei .
Consoană alveolară sau dentală?
În lucrările mai vechi de fonetică și chiar în unele actuale, acest sunet este adesea clasificat ca fiind o consoană dentală. Diferența nu constă în articularea propriu-zisă alveolară sau dentală a sunetului, ci în definiția uneori imprecisă a acestor termeni. Dacă prin loc de articulare se înțelege locul unde se produce efectiv sunetul, este într-adevăr o consoană dentală. Dacă definiția se referă la poziția articulatorului activ (în cazul acesta vîrful limbii) atunci este o consoană alveolară, pentru că limba se află în spatele dinților în dreptul alveolelor. Atît dinții cît și limba joacă un rol esențial în articularea sunetului acestuia; limba creează un jet subțire de aer pe care îl dirijează spre muchia ascuțită a dinților pentru a produce turbulențe audibile de înaltă frecvență. Plasarea limbii în orice altă poziție face sunetul de nerecunoscut.
Fricativă alveolară surdă, Consoană