În fonetică, consoană fricativă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română se notează cu litera Z și apare în cuvinte precum zimbru , roză , orez .
Deși multe dintre limbile vorbite în Europa folosesc această consoană, este de remarcat absența ei în limbile scandinave (suedeza, norvegiana și daneza). Aceste limbi au litera Z, dar o folosesc pentru a nota sunetul surd în cuvinte de origine străină.
Perechea surdă a acestui sunet este consoană fricativă alveolară surdă .
Pronunție
(Vezi și discuția de la : Consoană alveolară sau dentală?)
În funcție de forma și poziția limbii, această consoană poate să fie sibilantă (șuierătoare) ca în limba română sau nesibilantă. În acest din urmă caz se notează ; apare de exemplu într-un dialect al limbii engleze vorbit la Liverpool, ca alofon al consoanei .
Consoană alveolară sau dentală?
În lucrările mai vechi de fonetică și chiar în unele actuale, acest sunet este adesea clasificat ca fiind o consoană dentală. Diferența nu constă în articularea propriu-zisă alveolară sau dentală a sunetului, ci în definiția uneori imprecisă a acestor termeni. Dacă prin loc de articulare se înțelege locul unde se produce efectiv sunetul, este într-adevăr o consoană dentală. Dacă definiția se referă la poziția articulatorului activ (în cazul acesta vîrful limbii) atunci este o consoană alveolară, pentru că limba se află în spatele dinților în dreptul alveolelor. Atît dinții cît și limba joacă un rol esențial în articularea sunetului acestuia; limba creează un jet subțire de aer pe care îl dirijează spre muchia ascuțită a dinților pentru a produce turbulențe audibile de înaltă frecvență. Plasarea limbii în orice altă poziție face sunetul de nerecunoscut.
Fricativă alveolară sonoră, Consoană