Dizabilitatea reprezintă experiența oricărei afecțiuni care îngreunează o persoană să desfășoare anumite activități sau să aibă acces echitabil într-o anumită societate. Dizabilitățile pot fi cognitive, de dezvoltare, intelectuale, mintale, fizice, senzoriale sau o combinație de factori multipli. Dizabilitățile pot fi prezente încă de la naștere sau pot fi dobândite în timpul vieții unei persoane. Din punct de vedere istoric, dizabilitățile au fost recunoscute doar pe baza unui set restrâns de criterii – cu toate acestea, dizabilitățile nu sunt binare și pot prezenta caracteristici unice în funcție de individ. Un handicap poate fi ușor vizibil sau invizibil în natură.

Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități definește dizabilitatea ca:

Istoric În Grecia antică, indiferent de sex, vârstă sau rang, cetățenii care aveau diformități erau în mare măsură cunoscuți, acceptați și integrați sub diferite aspecte în societate. Acest lucru este ilustrat în Corpusul Hipocratic, o colecție de tratate scrise de medici la sfârșitul secolelor al V-lea și al IV-lea î.Hr. cu rol de manual practic. Prin urmare, oferă o descriere mai precisă a modului în care grecii au tratat persoanele cu dizabilități. De exemplu, multe dintre tratate descriu condițiile și tratamentele pentru sugarii cu anomalii sau deficiențe congenitale, cum ar fi afecțiunile brațului sau ale piciorului.

Bărbații greci cu dizabilități fizice erau în general scutiți de campanii și bătălii militare.

În Memorabilia, Xenophon sugerează că bărbații cu slăbiciune corporală sau boală erau considerați datorii în luptă. În plus, în timpul bătăliei de la Termopile, regele și comandantul spartan Leonidas i-a scuzat pe Eurytus și Aristodemus de la luptă, deoarece ambii sufereau de o boală oculară severă, demonstrând că oamenii nepotriviți pentru război nu erau forțați să participe.

Teorie La fel ca multe categorii sociale, conceptul de „dizabilitate” este supus unor discuții intense în mediul academic, în mediul medical și juridic și în comunitatea persoanelor cu dizabilități.

Studii de dizabilitate Disciplina academică axată pe teoretizarea dizabilității este reprezentată de studiile despre dizabilități, care s-au dezvoltat de la sfârșitul secolului XX. Domeniul investighează construcțiile trecute, prezente și viitoare ale dizabilității, împreună cu avansarea punctului de vedere conform căruia dizabilitatea este o identitate socială complexă din care putem obține cu toții o perspectivă. După cum spune cercetătoarea în domeniul dizabilităților Claire Mullaney, „În cea mai mare măsură, studiile despre dizabilități încurajează oamenii de știință să prețuiască dizabilitățile ca pe o formă de diferență culturală”. Oamenii de știință din domeniu se concentrează pe o serie de subiecte legate de dizabilități, cum ar fi etica, politica și legislația, istoria și arta comunității cu dizabilități. Savanți remarcabili din domeniu îi includ pe Marta Russell, Robert McRuer, Johanna Hedva, Laura Hershey, Irving Zolași și pe mulți alții. Lennard J. Davis, cercetător proeminent în domeniul dizabilității, observă că studiile privind dizabilitățile nu ar trebui să fie considerate o nișă sau o disciplină specializată, ci sunt aplicabile într-o gamă largă de domenii și subiecte.

Conotații căpătate în timp În secolul al XVIII-lea, cuvântul „handicap” începe să fie aplicat și la cursele cu cai. Deplasarea semantică a handicapului de la semnificația primară de „joc de noroc” la semnificația secundară aplicabilă la cursele de cai s-a realizat deoarece în ambele situații avea loc o evaluare comparativă a „obiectelor” aflate în competiție. În primul caz, a obiectelor personale, iar în cel de-al doilea, a cailor. Prin „cursă cu handicap” se înțelegea acea cursă în care șansele inegale ale cailor erau, în principiu, egalizate prin obligația cailor mai buni de a purta o greutate în plus, în funcție de performanțele anterioare deja confirmate. Extensia conținutului semantic al handicapului continuă, de data aceasta cuprinzând oamenii. S-a trecut de la limitarea capacităților cailor la limitarea capacităților oamenilor, apoi de la limitarea capacităților umane la consecințele acestor limitări.

Handicapul, indiferent de ce tip este (fizic sau mintal), reprezintă o sursă de stigmatizare. Cei care suferă din cauza lui se confruntă atât cu boala propriu-zisă, cât și cu practici discriminatorii.

Epidemiologie În anul 2004, în România existau peste 414.000 de persoane cu dizabilitățiPersoanele cu handicap - ocrotite de lege, chinuite de administratie, 28 ian 2004, adevarul.ro, accesat la 3 decembrie 2010.

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010) și a intrat în vigoare.Monitorul Oficial 792 din 26 noiembrie 2010

Convenția obligă părțile să se asigure că persoanele cu handicap își pot exercita drepturile pe deplin, în condiții de egalitate cu toți ceilalți cetățeni.UE ratifică prevederile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități

Cultura dizabilității Sport

Jocurile Paralimpice sunt jocurile persoanelor pentru dizabilități, similare fiind cu „Jocurile Olimpice”.Acestea au loc, de obicei, după Jocurile Olimpice (de vară și de iarnă). Jocurile Paralimpice includ sportivi cu o gamă largă de dizabilități fizice.

Jocurile Paralimpice s-au dezvoltat dintr-un program de reabilitare pentru veteranii britanici de război cu leziuni ale coloanei vertebrale. În 1948, Sir Ludwig Guttman, un neurolog care lucra cu veteranii celui de-al Doilea Război Mondial cu leziuni ale coloanei vertebrale la Spitalul Stoke Mandeville din Aylesbury, Marea Britanie, a început să folosească sportul ca parte a programelor de reabilitare ale pacienților săi.

Demografie Estimările numărului de persoane cu dizabilități la nivel mondial și la nivel național sunt problematice. În ciuda abordărilor diferite adoptate pentru definirea dizabilității, demografii sunt de acord că populația mondială de persoane cu dizabilități este foarte mare. De exemplu, în 2012, Organizația Mondială a Sănătății a estimat o populație mondială de 6,5 miliarde de oameni. Dintre aceștia, aproape 650 de milioane de persoane, sau 10%, au fost estimate a fi cu dizabilități moderate sau severe. În 2018, Organizația Internațională a Muncii a estimat că aproximativ un miliard de oameni, o șeptime din populația lumii, aveau dizabilități, 80% dintre ei fiind în țările în curs de dezvoltare și 80%, în vârstă de muncă. Excluderea persoanelor cu dizabilități din forța de muncă a fost considerată a costa până la 7% din Produsul Intern Brut.

Note

Bibliografie Vega, Eugenio (2022) Crónica del siglo de la peste. Pandemii, discapacidad și design. Madrid, Experimenta Libros. ISBN 978-84-18049-73-6 Williamson, Bess (2019). America accesibilă. O istorie a dizabilității și designului. New York University Press. ISBN 978-1-4798024-94 Adrian Neculau; Gilles Ferreol, Minorități marginali, excluși, Ed. Polirom Iași, 1996 Dumitrescu Daniela, Rușinea Vocea, experiența si vindecarea rușinii in procesul terapeutic

Vezi și Persoanele cu dizabilități din România România la Jocurile Paralimpice Special Olimpics Jocurile Paralimpice Parasporturi România la Jocurile Olimpice Sport în România Asociația Națională a Surzilor din România

Legături externe 15% din populația Terrei suferă de dizabilități, 13 iunie 2011, Descoperă Viața în cărucior, 21 iunie 2005, Mira Balan, Jurnalul Național România, un infern pentru handicapați, 13 februarie 2009, Alexandra Nica, Adevărul Romania - plina de bariere in calea persoanelor cu handicap, 28 noiembrie 2003, Ioana Oancea, Adevărul Statul ramane orb si surd la durerile persoanelor cu handicap, 24 mai 2005, Georgiana Baciu, Adevărul Românii cu handicap, încătușați de indiferență, 18 februarie 2010, Oana Dan, Oana Crăciun, Evenimentul zilei Oamenii care ascultă trecerile de pietoni, 5 februarie 2010, Andreea Archip, Evenimentul zilei Cum și-au învins handicapul persoanele cu dizabilități, 3 februarie 2010, Evenimentul zilei "Unde vă credeți? În Elveția?", 4 februarie 2010, Antoaneta Etves, Evenimentul zilei

Categorie:Dizabilități Categorie:Recuperare medicală