miniatura|Hartă care prezintă țările/teritoriile în funcție de scorul Indicelui Democrației, conform raportului din 2022. Autoritarismul este o formă de guvernare care implică o autoritate nelegitimă, în care normele liberale și democratice nu sunt respectate. În regimurile nedemocratice, guvernanții s-au auto-selectat sau dacă au fost aleși, nu pot fi înlăturați de la putere de către cetățeni prin alegeri libere și competitive. În totalitarism, regimurile respective fac uz de o anumită ideologie social-culturală „infailibilă”, prin care încearcă să mobilizeze masele și care nu permite pluralismul politic.
Regimurile autoritare, neavând la bază o singură ideologie, își justifică legitimitatea prin diverse motive, precum patriotism sau naționalism, dezvoltare economică, „justiție socială” și necesitatea de a menține ordinea.
O formă extremă a autoritarismului este totalitarismul.
Originea termenului Termenul "autoritarism" a fost introdus în teoria științifică de către teoreticienii Școlii de la Frankfurt, însemnând un anumit set de caracteristici sociale, inerente atât culturii politice cât și conștiinței în masă în general.
Autoritarismul este, în primul rând, un sistem socio-politic bazat pe subordonarea statului sau a liderilor acestuia.
În al doilea rând - o trăsătură socială sau trăsătură de personalitate, în psihologia personalității, caracterizată de încrederea că în societate trebuie să existe loialitate strictă și necondiționată față de un conducător, subordonarea necontestată a oamenilor față de autorități.
Un regim politic compatibil cu principiile autoritarismului înseamnă absența unei democrații autentice, atât în ceea ce privește desfășurarea liberă a alegerilor, cât și în chestiuni de guvernare. Adesea combinată cu dictatura unui individ (un grup individual - o oligarhie), care se manifestă într-un grad sau altul.
Exemple Nu există o definiție precisă a autoritarismului, dar se încearcă o serie de măsurători anuale, inclusiv raportul anual al Freedom House despre Freedom in the World.
Actuale Următoarea este o listă neexhaustivă de exemple de state care sunt în prezent (sau frecvent) caracterizate ca autoritare:
StatPerioadăGrupare sau persoană conducătoareNote și referințe1996–2001; 2021–TalibanTeocrație totalitară. Clasat pe ultimul loc în indicele democrației.*1975–MPLASistem autoritar1993–Partidul Noul AzerbaijanPartid autoritar sub conducerea familiei Aliyev1783–Casa KhalifaMonarhie autoritarăNebil Husayn, Authoritarianism in Bahrain: Motives, Methods and Challenges , AMSS 41st Annual Conference (29 September 2012); Parliamentary Elections and Authoritarian Rule in Bahrain (13 January 2011), Stanford University1994–Alexander LukașenkoConducător autoritar Burundi2005–CNDD–FDDPartid etnic autoritar1979–Partidul Popular Cambodgian1982–Paul BiyaConducător autoritar1949–Partidul Comunist Chinez China a primit 9 din 100 de puncte în Scorul Global al Libertății 2024 al Freedom House. Partidul se promovează ca fiind „consultativ” pe probleme locale, iar unii cercetători descriu sistemul chinez drept „un autoritarism fragmentat”.(Lieberthal), „un stat negociat” sau „un regim autoritar consultativ”.Ming Xia, China Rises Companion: Political Governance , The New York Times. See also Cheng Li, The End of the CCP's Resilient Authoritarianism? A Tripartite Assessment of Shifting Power in China (September 2012), The China Quarterly, Vol. 211; Perry Link and Joshua Kurlantzick, China's Modern Authoritarianism (25 May 2009), The Wall Street Journal; Ariana Eunjung Cha, China, Cuba, Other Authoritarian Regimes Censor News From Iran (27 June 2009), The Washington Post.1969–1992; 1997–Partidul Congolez al MunciiSub o conducere autoritară1959–CastrismIdeologie totalitară care menține sistemul monopartidAriana Eunjung Cha, China, Cuba, Other Authoritarian Regimes Censor News From Iran (27 June 2009), The Washington Post; Shanthi Kalathil and Taylor Boas, Internet and State Control in Authoritarian Regimes: China, Cuba and the Counterrevolution (16 July 2001), Carnegie Endowment for International Peace.1977–Adunarea Populară pentru Progres2014–Abdel Fattah el-SisiConducător autoritarAmr Adly, The Economics of Egypt's Rising Authoritarian Order , Carnegie Middle East Center, 18 June 2014; Nathan J. Brown & Katie Bentivoglio, Egypt's Resurgent Authoritarianism: It's a Way of Life , Carnegie Endowment for International Peace, 9 October 2014; Roula Khalaf, Sisi's Egypt: The march of the security state , Financial Times (19 December 2016); Peter Hessler, Egypt's Failed Revolution , New Yorker, 2 January 2017.2019–Nayib BukeleConducător autoritar și populist1979–Teodoro Obiang Nguema MbasogoConducător autoritar1993–Isaias AfwerkiEritrea este considerată o dictatură totalitară fără alegeri libere.1968–Casa DlaminiMonarhie autoritară2018–Abiy AhmedAbiy Ahmed și partidul său sunt considerați „autoritari” de către unii activiști și dizidenți. Este considerat de către anumiți oameni "un dictator fermecător". (regiune special administrativă din )2020–Tabăra pro-Beijing (Hong Kong)De la adoptarea Legii Securității Naționale din Hong Kong, guvernul din Hong Kong a început să ia măsuri drastice împotriva activiștilor, politicienilor și agențiilor de știri pro-democrație. Acest lucru este considerat de mulți un semn al autoritarismului crescând în Hong Kong.2010–FideszSistemul partidului dominant 1979–Adunarea ExperțilorDupă Revoluția Iraniană, Iranul a devenit un stat clerical totalitar (nominal o „republică islamică”) bazat pe autoritatea absolută a Liderului Suprem neales al Iranului, bazat pe conceptul șiit strict de Tutela Juristului Islamic. Dacă va avea ocazia, acest organism juridic îi va înlătura pe politicienii reformiști.Mehrdad Kia, The Making of Modern Authoritarianism in Contemporary Iran, in Modern Middle East Authoritarianism: Roots, Ramifications, and Crisis (Routledge: 2013; eds. Noureddine Jebnoun, Mehrdad Kia & Mimi Kirk), pp. 75–76.Mehran Tamadonfar, Islamic Law and Governance in Contemporary Iran: Transcending Islam for Social, Economic, and Political Order (Lexington Books, 2015), pp. 311–313. În 2000, Juan José Linz a scris că „este dificil să încadrăm regimul iranian în tipologia existentă, deoarece acesta combină înclinația ideologică a totalitarismului cu pluralismul limitat al autoritarismului și organizează alegeri regulate în care candidații care susțin politici și cei din funcții diferite sunt adesea învinși”.Juan José Linz, Totalitarian and Authoritarian Regimes (Lynne Rienner, 2000), p. 36.1996–1999;2009–2021;2022–Beniamin Netanyahu și LikudDeși s-a lăudat că este „singura democrație din Orientul Mijlociu”, tratamentul aplicat palestinienilor este strict autoritar, cum ar fi interdicția de a comemora Nakba membrilor Knessetului, interdicția de a bloca un stat suveran palestinian sau chiar nerespectarea rezoluțiilor ONU.1946–HașemițiiMonarhie autoritară1975–Partidul Popular Revoluționar LaoSistem monopartidBeckert, Jen. "Communitarianism." International Encyclopedia of Economic Sociology. London: Routledge, 2006. 81.2020–Assimi GoitaDictatură militară1957–Dinastia AlawiMonarhie autoritară1975–FRELIMOPartid dominant, dar respectă limitarea mandatelor.1962–TatmadawTatmadaw a permis unei administrații alese democratic să exercite o anumită putere între 2016 și 2021, fără a permite controlul civil asupra armatei.1979–1990; 2007–Daniel OrtegaConducător totalitar1949–Partidul Muncitoresc Coreean sub dinastia KimUnii academicieni consideră Coreea de Nord ca fiind cel mai totalitar stat.1970–Casa Al SaidMonarhie absolutistă1964–Organizația pentru Eliberarea Palestinei1971–Casa ThaniMonarhie autoritară2000–Vladimir PutinConduce încă din 2000, cu o rotație între 2008 și 2012 când a ocupat funcția de prim-ministruWay, Lucan. "The Evolution of Authoritarian Organization in Russia under Yeltsin and Putin." (2008). Kellogg Institute for International Studies https://kellogg.nd.edu/sites/default/files/old_files/documents/352_0.pdf2000–Paul KagameConducător autoritar sprijinit de propriul său grup etnic1934–Casa SaudMonarhie absolutistă. De asemenea, este interzisă construirea de lăcașuri de cult neislamice.Toby Craig Jones, Desert Kingdom: How Oil and Water Forged Modern Saudi Arabia (2011), Harvard University Press, pp. 5, 14–15; Kira D. Baiasu, Sustaining Authoritarian Rule Fall 2009, Volume 10, Issue 1 (30 September 2009), Northwestern Journal of International Affairs.1965–Partidul Acțiunii PopulareSistemul partidului dominant, regim hibrid2011–Mișcarea Populară de Eliberare a Sudanului sub Salva Kiir MayarditVid de putere2021–Abdel Fattah al-BurhanStat eșuat și o dictatură militară1994–Emomali RahmonConducător autoritar1967–Familia EyademaDictatură ereditară efectivă. După atingerea limitei de mandat, Gnassingbe a transformat sistemul prezidențial într-unul parlamentar, fiind el însuși în fruntea consiliului de miniștri.2019–Kais Saied2003–Partidul Justiției și Dezvoltării subRecep Tayyip ErdoğanObservatorii au descris-o drept un „regim autoritar competitiv”. Erdoğan a schimbat sistemul parlamentar într-unul prezidențial, fiind el însuși președinte.; Ramazan Kılınç, Turkey: from conservative democracy to popular authoritarianism , openDemocracy (5 December 2015).2006–Familia BerdimuhamedowDictatură ereditară totalitară.1971–Familiile regale ale Emiratelor Arabe UniteMonarhii diarhice 1986–Yoweri MuseveniLider autoritar1989–Partidul Liberal Democrat din UzbekistanPartid autoritarNeil J. Melvin, Uzbekistan: Transition to Authoritarianism on the Silk Road (Harwood Academic, 2000), pp. 28–30.Shahram Akbarzadeh, "Post-Soviet Central Asia: The Limits of Islam" in Constitutionalism in Islamic Countries: Between Upheaval and Continuity (Oxford University Press, 2012: eds. Rainer Grote & Tilmann J. Röder), p. 428.1999–ChavismoAceastă ideologie a pus capăt perioadei democratice din Venezuela prin alegeri libere.Human Rights Watch, Venezuela: Chávez's Authoritarian Legacy: Dramatic Concentration of Power and Open Disregard for Basic Human Rights , 5 March 2013; Kurt Weyland, Latin America's Authoritarian Drift: The Threat from the Populist Left , Journal of Democracy, Vol. 24, No. 3 (July 2013), pp. 18–32.1976–Partidul Comunist VietnamezSistem monopartidThomas Fuller, In Hard Times, Open Dissent and Repression Rise in Vietnam (23 April 2013), The New York Times1980–ZANU-PFSistem autoritarDaniel Compagnon, A Predictable Tragedy: Robert Mugabe and the Collapse of Zimbabwe (University of Pennsylvania Press, 2011).
Istorice Următoarea este o listă neexhaustivă de exemple de state care au fost din punct de vedere istoric autoritare.