Arta și cultura Indoneziei

thumb|Arta și cultura Indoneziei. thumb|right|Păpușă Wayang kulit reprezentându-l pe Rama

Arta indoneziană reflectă istoria regiunilor, religia și influențele grupurilor etnice ale arhipelagului. Arta și cultura indoneziană poate fi împărțită în trei mari categorii.

Prima ar fi arta și cultura insulelor Sumatra, Kalimantan, Sulawesi, Nusa Tenggara, Maluku și Irian Jaya. Sculpturile, picturile, ceramica, etc. sunt unice, de exemplu, statuetele din Nias și Sumatra sunt reprezentative prin legendele pe care le ascund și reprezintă puterea zeilor. A doua este arta insulelor Java și Bali care au puternice influențe budiste și hinduse. Tehnicile și stilul cu care a fost construit templul de la Borobudur și poemele indinene ca Mahabharata și Ramayana, care stau la baza pieselor de teatru Wayang, sunt reprezentative în cultura indoneziană. A treia ar fi puternica influență islamică ce a modificat unele tradiții deja existente. Este un stil mai rigid și se bazează mai mult pe reprezentarea omului și a animalelor în artă, dar din această cauză arta și cultura indoneziană au avut de câștigat devenind mai rafinate.

În prezent, influențele religioase sau magia și superstițiile asociate cu multe dintre obiectele de artă au început să dispară. De exemplu, Sahan, protectorul medicinei din Batak sau obiectele de la malul lacului Danau sunt doar copii ale originalului. Totuși, este mult spus că se distruge cultura, dimpotrivă, copia lui Sahan este mai mare și mai frumoasă decât originalul, chiar dacă nu are o valoare spirituală, ci doar o valoare estetică (ceea ce contează mai mult când e vorba de comerț).

Muzica thumb|250px|Instrumente Gamelan

Instrumentele muzicale din Indonezia pot fi grupate în patru mari categorii: instrumentele de dinaintea perioadei hinduse, cele din perioada hindusă - din secolul I până prin secolul 15, perioada islamului - de prin secolul 13 până acum, și instrumentele din perioada de dupa secolul 16 care este asociat influențelor europene și creștine.

Tradiționalul Gamelan este foarte faimos pentru complexitatea și frumusețea sa, și a fost descoperit prima dată în Java și Bali. Este un complex de instrumente de percuție diferit de la regiune la regiune.

Muzica Dangdut este foarte populară în Indonezia caracterizată prin vocea înaltă a vocaliștilor și percuția puternică a tobelor. Chiar dacă deseori este atribuită influențelor Islamice arabe , acest gen de muzică seamănă mai mult cu melodiile din filmele indiene. Rhoma Irama și Elvy Sukaesih sunt cei mai populari soliști de muzică dangdut, începând cu anii 1980, devenind regele și regina muzicii dangdut în Indonezia.

Muzica rock occidentală este de asemenea foarte ascultată, (mai ales incepând cu anii '60), cu Michael Jackson și Rolling Stones care au susținut concerte în sudul Jakartei, pe stadionul din Senayan.

Unul din idolii muzicii rock din Indonezia este Iwan Fals și trupa sa Kantata Takwa care au creat o muzică liberă cu trimiteri antiguvernamentale și care au fost deseori arestați. Oricum, de fiecare dată a fost eliberat la scurt timp, probabil și cu ajutorul tatălui său care este general al armatei indoneziene.

(vezi articolul principal:Muzica tradițională indoneziană)

Dansul thumb|right|180px|Tari Roro nyigl thumb|right|180px|Tari Gandrung Dansul specific indonezian, incluzând și baletul (sau dansul dramatic) este foarte diferit de celelalte stiluri de dans mai ales prin mișcarea delicată și grațioasă a corpului și a mâinilor cu care au atras atenția lumii întregi. Dansul Indonezian are trei mari tradiții: Dansul javanez în Java de Est , dansul Sundanese în Java de Vest , și dansul balinez, dar fiecare regiune are stilul propriu de dans. Cele mai recunoscute si mai vechi dansuri traditionale sunt Dansul (tari)Saman - Aceh Dansul Tor-tor - Sumatra de Nord Dansul Sriwijaya - Sumatra de Sud Dansul Payung - Sumatra de Vest Dansul Piring - Sumatra de Vest Dansul Tabot - Bengkulu Dansul Yapatah - Jambi Dansul Zapin - Riau Dansul Penggung - Lampung Dansul Cokek - Jakarta Dansul Gambyong - Java Centrală Dansul Bedaya - Yogyakarta Dansul Remo - Java de Est Dansul Gandrung - Java de Est, Banyuangy

În general dansul indonezian are un tempo lent, cu mișcări controlate și rezervate. Tălpile sunt lipite de pământ (spre deosebire de baletul european unde se dansează pe vârfuri), iar mișcarea brațelor și a mâinilor este foarte importantă; aceste mișcări au fost împrumutate din dansurile hinduse. Deseori dansurile cum ar fi Barong și Rangdasunt asociate unor ritualuri și obiceiuri sacre.

Mai demult, dansatoare frumoase dansau la curțile regale, departe de ochii publicului. Cele mai frumoase spectacole regale sunt bedaja și serimpi, femei frumoase dansând grațios, lin, acompaniate de muzica Gamelan.

Dansul wayang sau Wayang orang , are la bază poemele epice indiene Ramayana și Mahabhatata, sunt cele mai spectaculoase dansuri de dramă (balet). Îmbrăcămintea dansatorilor este în stilul păpușilor wayang kulit. Academiile de dans din Yogyakarta se întrec prin prestigiu cu cele din Solo. Totuși acest balet are variante diferite în Java de vest și de est și în Bali.

Wayang topeng sau dansul mascat este de obicei dansat de către un singur solist interpretând fragmente din poemele hinduse, Ramayana și Mahabharata, și povestiri din folclor. Cel mai renumit fragment dansat în acest gen este "Aventurile Prințului Panji". De asemenea, acest dans are diferite forme în funcție de regiune.

Dansul Lengger, specific provinciei Java Centrală, mai precis în Wonosobo, un dans tradițional în care bărbații dansează îmbrăcați în femei.

Jaipongan este un dans mai modern în Java de Vest, caracterizat prin mișcările cu tentă erotică amintind de "Lambada" braziliană.

Kalimantanul Central are un dans numit Manasai, un dans prietenos în care turiștii sunt bineveniți să participe. Dar unul din cele mai frumoase este dansul Mandau, dansat cu armuri și cuțite, în costume foarte colorate și acompaniat de muzica Gamelan, un dans vechi tradițional.

Sang Hyang este un dans, în care bărbații se spune că devin posedați de către spiritele animalelor, pentru protejarea comunității din satele mai retrase. Fetele dansează Sang Hyang dedari.

Câteva dinte cele mai frumoase și sacre dansuri ca: Barong și Rangda ( ritual dansat pentru a îndepărta spiritele rele din sate), Rejang ( dansat pentru a invoca frumusețea), Kecak ( numit și „drama indoneziană“), Topeng, Legong ( două sau trei fete, posedate de spiritele zeițelor, povestesc prin dans viața printului Panji) și Baris gede ( dans de război dansat de către barbați) sunt întâlnite în Bali.

(vezi și: Arta și cultura în Bali)

Teatrul

thumb|left|200px|Păpusi wayang golek thumb|right|200px|Teatru de păpuși wayang

Teatrul (de păpuși) Javanez Wayang își are originile în poemele epice indiene Ramayana și Mahabharata, si este "inima" teatrului indonezian de peste 1000 de ani. În wayang kulit, păpuarul (dalang) mânuiește păpușile de piele în așa fel încât umbrele acestora să danseze pe un paravan alb. Sunt mai multe forme de wayang: wayang kulit sunt papușile din umbră sau păpusile din piele (kulit însemnând piele în limba indoneziană), wayang golek sunt papușile din lemn, acestea reprezintă actorii principali în piesele de teatru.

În 1967, Rendra, un poet și dramaturg indonezian foarte cumoscut, a deschis Teatrul Benkel, scenă pe care se joacă piese wayang și dansuri wayang, dar și spectacole americane și europene cum ar fi Shakespeare. Francezul Ataud s-a inspirat din teatrul balinez pt a redefini teatrul clasic european.

Articol principal: Teatrul Wayang

Literatură

Pramoedya Ananta Toer este cel mai mare scriitor indonezian, a fost decernat cu premiul Magsaysay și nominalizat pentrul premiul nobel în literatură. Altă figură importantă în istoria literaturii indoneziene este Chairil Anwar, membru a grupului de autori Generatia 45, care au activat în perioada căstigării independentei de stat indoneziene.

Textile de artă

Indonezia are o varietate de tehnici, materiale și motive tradiționale în arta prelucrării textilelor. Cele mai faimoase și mai complexe textile din Indonezia sunt batikul, ikatul și Songket.

Batik

Tehnica de desenare cu ceară sau cu alte tipuri de substanțe rezistente la apă ( ca de ex. pasta de orez) pe haine sau pe materiale pentru a produce un design, se întâlnește în multe părți ale lumii. Javanezii făceau batik încă din secolul al XII-lea, dar originea lui este greu de găsit.

Se crede că batik derivă din cuvântul indonezian tik, adică puncte-puncte.Procedeul realizării batik-ului este simplu dar foarte migălos.. Pentru batik-ul tradițional se utilizează bumbac fin țesut și ocazional mătase. Au existat două tradiții paralele în executarea "batik"-ului, una pentru familia regală și una pentru oamenii de rând. Mai nou batik-ul este produs în fabrici cu o adevărată industrie în Java.

Java este căminul batik-ului în Indonezia provincie își are stilul propriu. Cele mai mari centre în producerea batik-ului sunt Yogyakarta și Solo. În designurile originele ale provinciei predomină culorile maro, galben și albastru indigo.

În părțile nordice ale insulei Java modelele au fost întotdeauna mai colorate și mai variate. Deoarece această zonă este principala regiune de comerț, intră în contact cu multe influențe iar acest lucru se reflectă în batik. Pekalongan este un alt centru important în coasta de nord a Javei în fabricarea batik-ului iar designurile florale viu colorate arată influențele chinezești.

Ikat Cuvântul indonezian ikat, care înseamnă a țese, denumește un tip de stofă țesută manual, cu un model complicat și minuțios în care ața este prelucrată înainte de a fi țesută.

Probabil, acestă tehnică a intrat în Indonezia acum 2000 de ani odată cu migrația culturii Dongson din China de Sud și Vietnam. Designul ikatului variază în functie de satul de unde provine și de sexul purtatorului, iar unele stiluri sunt fabricate doar pentru anumite ocazii sau scopuri;de exemplu, un anumit tip de ikat de o calitate superioară,se confecționează special pentru zestrea pe care parinții miresei trebuie sa o facă cadou parinților mirelui, (în Nusa Tenggara), iar în Sumba, până acum 90 de ani, textile ikat aveau voie să poarte doar mebrii unor familii din înalta societate, unele modele se foloseau doar pentru anumiți membri în funcție de statutul pe care îl aveau. Odată cu infuențele vestice, aceste obiceiuri au dispărut, clanurile și înalta societate nu mai poate fi deosebită prin stilul de ikat îmbrăcat.

Ikat se confecționează în multe regiuni din arhipelagul indonezian, de la Sumatra la Maluku, dar totuși cel mai mult se folosește în Nusa Tenggara. Articolele ikat este răspândit în aproape toate zonele în diverse modele și culori. Cele mai frumoase cunoscute designuri se găsesc în Sumba și Flores, dar Timor și Lombok, și insulele Roti, Sawu, Ndao, Lembata, au modele proprii și unice ca și Sumatra, Suwalesi și Kalimantan. În Bali se găsește un rar întâlnit tip de ikat, numit ikat dublu, și este folosit la țesăturile Gringseng.

Songket

Songket este tip de material cu un design colorat și strălucitor, din mătase țesut cu fire de aur și argint. Cu toate că în ziua de azi se folosesc frecvent imitațiile de metale prețioase, totuși dau un aspect tot atât de frumos dar nu au aceeași valoare. Songketurile se întâlnesc cel mai des în Sumatra de vest, dar se găsește și în Kalimantan și Bali. Songketul țesut cu fire de aur se face mai mult în comunitățile islamice din Indonezia.

Sculpturile în lemn