George Barițiu, cunoscut și ca George Bariț sau Gheorghe Barițiu, () a fost un publicist, istoric și politician român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania. George Barițiu a fost deputat în Dieta Transilvaniei din 1861 și în Senatul Imperial de la Viena, membru fondator și apoi președinte al Astrei, membru fondator al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania și președinte al acestuia între anii 1884-1889, membru fondator și ulterior președinte al Academiei Române.
Date biografice George Barițiu s-a născut la 24 mai / 4 iunie 1812În unele surse data nașterii lui George Barițiu apare ca 24 mai / 4 iunie 1812, iar în altele 12 / 24 mai 1812. în Jucu de JosJucu de Jos și Jucu de Sus au fost unificate în anul 1966 în Jucu de Sus, satul de reședință al comunei Jucu din județul Cluj, comitatul Cluj din Marele Principat al Transilvaniei, Imperiul Austriac. El a fost fiul cel mai mare al lui Ioan Pop Barițiu, preot greco-catolic, și al Anei Rafila, fiica preotului ortodox Simion Cornea. S-a căsătorit la Brașov la 13/25 aprilie 1841 cu Maria Velisar Stoian, fiica unui negustor brașovean. Ei au avut împreună nouă copii, dintre care patru au murit de mici, iar cinci au rămas în viață: un fiu, Ieronim, și patru fiice: Victoria, Aurelia, Octavia și Maria. Ieronim a absolvit Dreptul la Sibiu, și-a desăvârșit studiile superioare la Viena, unde, împreună cu Mihai Eminescu ș. a., a luat parte la întemeierea Societății Academice Literare „România Jună” (1871), iar ulterior a fost secretarul Comitetului de organizare a Serbărilor de la Putna.
Studii George Barițiu a urmat studiile primare la școala maghiară unitariană din Trascău (azi Rimetea, județul Alba) între 1820 – 1824, iar apoi studiile secundare la Gimnaziul din Blaj (1824 – 1827), unde profesorii, continuatori ai Școlii Ardelene, se remarcau prin calități didactice deosebite.
Începând din anul 1827 a urmat studiile liceale la Liceul Piariștilor din Cluj, între 1829 și 1830 frecventând și Facultatea de Filosofie din localitate. Barițiu a fost un student eminent, însușindu-și cunoștințe temeinice de literatură clasică latină, citind cu pasiune clasicii germani, englezi, italieni, mai ales Goethe, Schiller, Herder, Lessing, Alfieri, Dickens, Shakespeare, Rousseau.
De la Cluj s-a întors la Blaj, unde a urmat Facultatea de Teologie între anii 1831 și 1835. Mediul Bisericii Române Unite cu Roma a jucat un rol hotărâtor în formarea intelectuală a lui George Barițiu. Atât tatăl, cât și bunicul său au fost preoți greco-catolici, el fiind pregătit la rândul său pentru cariera ecleziastică, însă nu a profesat însă niciodată preoția, ci urmându-și pasiunea, s-a decis pentru cariera didactică și jurnalistică.}
Viața și activitatea La terminarea studiilor, timp de un an, în 1835, a predat fizica la gimnaziul din Blaj, iar din 1836 s-a stabilit la Brașov, unde a rămas timp de 42 de ani. Aici a predat gramatica românească și germană, aritmetica, istoria, geografia și limba latină la noua școală din Brașov-Cetate, începând cu anul 1836.Moruș, Ilie și colectiv; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; p. 30 Programa școlară a lui Barițiu prevedea și cursuri de corespondență comercială în limbile română și germană și introducerea în „doppie” (scrierea în registre), el devenind unul dintre precursorii contabilității, dovedind o pregătire economică care va răzbate mai târziu și în articolele publicate în ziare. Era un profesor valoros, bun cunoscător a cinci limbi străine: latina, germana, maghiara, franceza și italiana. Deși în anul 1845 s-a retras din învățământ pentru a se dedica doar presei, el a susținut înființarea gimnaziului românesc brașovean, inaugurat la 1 septembrie 1850.
Gazeta de Transilvania În anul 1838 a întemeiat la Brașov Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc politic și informativ românesc din Marele Principat al Transilvaniei, al cărui redactor a fost până în 1850. În același an a început publicarea suplimentului literar al Gazetei, Foaie pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești, care cuprindea ȋn principal date de ordin cultural, literar, artistic, filologic, științific și didactic.
În primul număr al Gazetei, apărut la 12/24 martie 1838, George Barițiu a redactat și publicat programul redacției, prin care sublinia rolul acestei publicații periodice în educația și cultura publicului, alături de cărți și literatură, prin difuzarea ideilor și a cunoștințelor științifice. Totodată, a afirmat importanța cultivării limbii și literaturii române, încurajarea creației originale, combaterea imitației și stimularea gustului pentru citit în limba maternă, punând un accent puternic pe menirea școlii. El a apelat de asemenea la colaborarea învățătorilor și a preoților (cum a fost cazul, de exemplu, al lui Constantin Papfalvi) pentru a susține gazeta cu articole.Moașa Nazare, Ruxandra; „Gazeta Transilvaniei” - încercare de schiță monografică (II); Biblioteca: Revista de Bibliologie și Știința Informării; februarie 2014, Vol. 25, Issue 2, p.54
George Barițiu credea că existau două mijloace pentru cultivarea limbii și îmbogățirea și dezvoltarea creației literare: traducerile din alte literaturi și culegerea folclorului. Inițial Gazeta s-a ocupat în principal de aceste probleme vizând îmbogățirea limbii și a literaturii.Rușeț, Răducu; Gazeta de Transilvania: punct de referință al presei românești din Ardeal; Acta Mvsei Porolissensis, XXVI, Istorie-Etnografie ; Ed. Porolissum a Muzeului Județean; Zalău; 2014; p.95
În dorința de a face cunoscută gazeta sa, dar și cu scopul de a reflecta mai bine știrile locale, încă din anul 1838, George Barițiu a recrutat o serie de colaboratori și corespondenți permanenți în cele mai importante centre urbane din Transilvania și Banat, dar și din principalele orașe de la sud și est de Carpați: București, Craiova, Iași, etc. Cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înființarea Gazetei, în anul 1888 a fost publicată o lungă listă a acestor colaboratori pe provincii, George Barițiu susținând în numărul jubiliar că la revistă au colaborat „toți câți știau să poarte pana”.Moașa Nazare, Ruxandra; „Gazeta Transilvaniei” - încercare de schiță monografică (I); Biblioteca județeană Brașov, 2014
Din dorința de a oferi cititorilor informații cât mai exacte și mai bine documentate, George Barițiu se documenta din foarte multe surse, preluând informații din ziarele săsești și maghiare din Transilvania, din presa românească de la București și Iași precum și din presa engleză, franceză și germană. În 1841, Barițiu declara că se informa asupra actualității din peste 30 de jurnale, multe obținute prin „cabinetul” lui Johann Gött, care făcea abonamente la 50 de publicații politice și literare pentru editorii săi.Moașa Nazare, Ruxandra; „Gazeta Transilvaniei” - încercare de schiță monografică (II); Biblioteca: Revista de Bibliologie și Știința Informării; februarie 2014, Vol. 25, Issue 2, p.55
La 13 februarie 1839, Barițiu a înființat o rubrică nouă, „Poșta redacției”, prin care purta un dialog cu publicul, iar în 1844 a apărut articolul de fond, sub titlul „Articol începător” sau „Articol premergător”, Gazeta devenind astfel mai critică și combativă, definindu-și propria poziție față de problemele politice românești. O altă inovație a redactorului a fost introducerea, în 1845, pentru o perioadă, a rubricii „Revista de jurnale”, unde sintetiza cele mai importante probleme dezbătute de presa germană, maghiară și română din Principat.
În ampla activitate ziaristică pe care a desfășurat-o Barițiu, s-au reflectat cu multă pătrundere preocupările culturale, lingvistice, istorice, literare, economice, politice și sociale ale epocii. El a cultivat toate genurile jurnalisticii, alternând studiile științific cu articolele militante, reportajele cu adnotații concise, discuțiile ample cu polemici incisive.Netea, Vasile; George Barițiu. Viața și activitatea sa, București, 1966, p.110 Referindu-se la greutățile editării unui ziar în condițiile cenzurii autorităților, el afirma că „un ziarist lucrează având în față legea, codul penal, iar în spate jandarmul!”Braniște, Valeriu; Amintiri din închisoare, Editura Minerva, București, 1972, p. 436
Analizând situația economică a Transilvaniei, Barițiu a identificat unele probleme structurale și de dezvoltare economică și a încercat să ofere răspunsuri concrete, practice, problemelor din agricultură, industrie, comerț, circulație monetară și de credit, infrastructură și fiscalitate prin articolele sale publicate.
De tipărirea și difuzarea ziarului se ocupa tipograful Johann Gött, difuzarea lor peste munți fiind asigurată prin librăriile din Iași și București, printre care și librăria lui Iosif Romanov, precum și prin reprezentanți recrutați dintre prietenii și colaboratorii lui Barițiu, cărora li se acorda un comision de 5%. Acești colaboratori au fost cei care au asigurat, cu predilecție, răspândirea Gazetei, confruntată adesea cu interdicții oficiale de circulație pe teritoriul statelor românești de peste Carpați.
De asemenea, pentru a aproviziona tipografia ziarului cu hârtia necesară, Barițiu a inițiat ȋnființarea unei fabrici de hârtie la Zărnești, dotată cu mașini și utilaje cumpărate din Germania prin finanțarea Caselor de Comerț din Brașov. Din anul 1852 el a îndeplinit aici, pentru 20 de ani, funcția de director comercial.Șuluțiu, Octav; Brașov, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1937, p. 212
Activitatea culturală și politică Deși nu a fost printre fondatorii Casinei Române din Brașov, George Barițiu a fost totuși unul dintre cei mai importanți îndrumători ai acesteia până în anul 1862, când s-a retras, după ce aceasta a intrat în declin.Pușcariu, Sextil; Brașovul de altă dată, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 216
De asemenea, el s-a orientat și spre activitățile economice practice, îndeplinind funcția de secretar și notar al „Gremiului” (Societatea negustorilor români din Brașov) în perioada 1850-1857. Tot lui i se datorează înființarea secției românești din cadrul tipografiei „W. Römer și J. Kamner” din Brașov în anul 1852 unde s-au tipărit atât calendare, cât și periodicele Transilvania (1868 – 1878), Orientul latin (1874 – 1875), Cocoșul roșu (1875 – 1876) și Școala și familia (1886).Moruș, Ilie și colectiv; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; p. 31
În timpul revoluției de la 1848, pentru început a avut o atitudine rezervată, preconizând, la fel ca Nicolae Bălcescu, o apropiere de revoluționarii maghiari. A militat în schimb pentru un singur congres românesc la Blaj, unde să se adune toți românii indiferent de confesiune. În 3/15 mai 1848, George Barițiu a participat la Adunarea Națională de la Blaj în fruntea unei delegații brașovene, a fost ales vicepreședinte și a semnat în această calitate protocoalele și petițiile adresate împăratului. După adunare, a scris într-un articol îndrăzneț celebrele cuvinte „Soarta națiunii române se va hotărî la București și Iași, nu la Cluj sau la Buda”. A plecat la Cluj pentru a-și susține moțiunea în fața dietei, dar fără sorți de izbândă. Barițiu nu a participat la următoarea Adunare de la Blaj (septembrie), dar, alături de Simion Bărnuțiu, a încercat să îl tempereze pe Avram Iancu, în dorința acestuia de a răzbuna victimele tragediei de la Mihalț. În luna octombrie a aceluiași an a fost chemat la Sibiu în comitetul apărării naționale și în cel al „pacificațiunii”.